45:1 Cap. 43 - Recrearea
45:2 "Orice veţi face, în vorbă sau în faptă, să faceţi totul în Numele Domnului Isus."
45:3 Ca lumini în lume
45:4 Scopul lui Dumnezeu este acela de a prezenta prin poporul Său principiile Împărăţiei Lui. Pentru ca prin viaţa şi caracterul lor să descopere aceste principii, El doreşte să-i despartă de obiceiurile şi practicile lumii. Dumnezeu caută să-i aducă mai aproape de El, pentru a le putea face cunoscută voinţa Sa. Scopul Său pentru poporul de azi este acelaşi pe care l-a avut cu Israel când l-a scos din Egipt. Văzând bunătatea, mila, dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu, descoperite în biserica Sa, lumea trebuie să aibă o reprezentare a caracterului lui Dumnezeu. Şi când Legea lui Dumnezeu este astfel exemplificată în viaţă, chiar lumea va recunoaşte superioritatea celor care Îl iubesc, care se tem de El şi Îi slujesc, faţă de oricare alt popor de pe pământ.
45:5 Mai presus de toţi oamenii, adventiştii de ziua a şaptea trebuie să fie modele de evlavie, sfinţi în inimă şi vorbire. Lor le-au fost încredinţate cele mai solemne adevăruri lăsate vreodată muritorilor. Fiecare dăruire cu har, putere şi eficienţă a fost generoasă. Ei aşteaptă apropiata revenire a lui Hristos pe norii cerului. A da lumii impresia că această credinţă nu este
45:6 o putere dominantă în viaţa lor înseamnă a-L dezonora mult pe Dumnezeu.
45:7 Datorită puterii crescânde a ispitelor lui Satana, vremurile pe care le trăim sunt pline de pericole pentru copiii lui Dumnezeu şi avem nevoie să învăţăm continuu de la Marele Învăţător pentru a putea face orice pas în siguranţă şi neprihănire. În faţa noastră se deschid minunate ocazii şi, azi, o mărturie vie trebuie să existe în viaţa poporului care se declară a fi al lui Dumnezeu, astfel încât lumea să poată vedea că, în acest veac în care răul domneşte la orice colţ, există încă un popor care renunţă la propria voie şi caută voia lui Dumnezeu, un popor în a cărui inimă şi viaţă este scrisă Legea lui Dumnezeu.
45:8 Reprezentanţi ai lui Hristos
45:9 Dumnezeu aşteaptă de la cei care poartă Numele lui Hristos să-L reprezinte. Gândurile lor trebuie să fie curate, cuvintele nobile şi înălţătoare. Religia lui Hristos trebuie să se întrepătrundă cu tot ceea ce ei fac şi spun. Ei trebuie să fie un popor curat şi sfânt, care oferă lumină tuturor celor cu care intră în contact. Scopul lui Dumnezeu este ca, exemplificând adevărul în viaţa lor, creştinii să fie o laudă pe pământ. Harul lui Hristos este îndeajuns pentru asta. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să uite că numai crezând şi respectând principiile Evangheliei pot îndeplini acest scop. Numai predându-şi capacităţile date de Dumnezeu, în slujba Lui, se vor bucura de plinătatea şi puterea făgăduinţei pe care biserica a fost chemată să se întemeieze.
45:10 Înainte de a merge spre conflictul final cu puterile întunericului, Isus Şi-a înălţat ochii spre cer şi
45:11 S-a rugat pentru ucenicii Săi, spunând: "Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul." (Ioan 17,15-17).
45:12 Urmaşii lui Hristos trebuie să se despartă de lume în principii şi interese, dar nu trebuie să se izoleze de lume. Mântuitorul a fost mereu printre oameni, nu pentru a-i încuraja în ceea ce nu era în concordanţă cu voia lui Dumnezeu, ci pentru a-i înălţa şi înnobila. "Şi Eu Însumi Mă sfinţesc", spunea El, "ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr" (Ioan 176,19). Astfel, creştinul trebuie să fie printre oameni, pentru ca savoarea iubirii divine să poată fi ca sarea, ferind lumea de stricăciune.
45:13 Putere în rugăciune
45:14 Zilnic asaltat de ispită, în permanentă opoziţie cu fruntaşii poporului, Hristos ştia că trebuie să-Şi întărească natura umană prin rugăciune. Pentru a fi o binecuvântare pentru oameni, El trebuia să ţină legătura cu Dumnezeu, cerându-I putere, răbdare şi hotărâre. Astfel, El le-a arătat ucenicilor unde era puterea Lui. Fără această zilnică legătură cu Dumnezeu, nici o fiinţă omenească nu poate obţine putere pentru slujire. Numai Hristos poate orienta corect gândurile. Doar El poate inspira aspiraţii nobile şi poate modela caracterul după asemănarea divină. Dacă ne apropiem de El în rugăciune stăruitoare, El ne va umple inimile cu aspiraţii înalte şi sfinte şi cu dorinţe adânci de puritate şi neprihănire. Pericole ce mişună în preajma noastră reclamă celor cu experienţă în Domnul o veghere atentă. Aceia care
45:15 umblă smerit înaintea lui Dumnezeu, fără a se încrede în propria lor înţelepciune, îşi vor da seama de pericol şi vor cunoaşte oblăduirea Sa.
45:16 Puterea unei vieţi mai înalte, mai curate şi mai nobile este marea noastră nevoie. Lumea este atentă să vadă ce roade poartă cei care se declară creştini. Ea are dreptate să aştepte renunţare şi sacrificiu de sine de la aceia ce cred adevărul. Lumea priveşte gata să critice usturător şi aspru vorbele şi faptele noastre. Oricine are o parte în lucrarea lui Dumnezeu este cântărit pe cântarul discernământului omenesc. Impresii favorabile sau nefavorabile despre religia biblică se formează continuu în mintea celor cu care avem de-a face.
45:17 Şi Dumnezeu, dar şi îngerii veghează. Dumnezeu doreşte ca oamenii din poporul Său să demonstreze prin viaţa lor avantajul creştinismului asupra lumescului, să arate că ei lucrează într-un plan înalt şi sfânt. El doreşte să-i vadă arătând că adevărul pe care l-au primit i-a făcut copii ai Regelui ceresc. Şi doreşte să-i facă nişte canale prin care El să poată revărsa nemărginita Sa dragoste şi harul Său.
45:18 Hristos aşteaptă doritor manifestarea spiritului Său în biserica Sa. Atunci când caracterul Mântuitorului va fi perfect reprodus în poporul Său, El va veni să ceară ce-I aparţine. Este privilegiul oricărui creştin nu doar să aştepte, ci să grăbească venirea Domnului nostru. Dacă toţi cei care-I poartă Numele ar manifesta roadele slavei Sale, cât de repede întreaga lume ar fi semănată cu sămânţa Evangheliei! Ultimul mare seceriş ar fi strâns degrabă şi Isus ar reveni.