4:1 Cap. 2 - Ştiinţa de căpătâi
4:2 Cunoaşterea adevăratei ştiinţe înseamnă putere, iar dorinţa lui Dumnezeu este ca această cunoaştere să fie dobândită în şcolile noastre, ca o pregătire pentru lucrarea ce va preceda scenele finale ale istoriei acestui pământ. Adevărul trebuie dus până la cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, prin agenţi pregătiţi pentru această lucrare.
4:3 Dar dacă, în general, cunoaşterea înseamnă putere, cunoaşterea faptului că Isus a venit personal pe pământ pentru a Se jertfi înseamnă o şi mai mare putere. Ştiinţa salvării este cea mai importantă ştiinţă ce poate fi învăţată în şcolile pregătitoare de pe pământ. Înţelepciunea lui Solomon este de dorit, dar înţelepciunea lui Isus este cu mult mai de dorit şi mai importantă. Nu-L putem cunoaşte pe Isus printr-o pregătire exclusiv intelectuală. Prin El, însă, putem atinge cea mai înaltă treaptă a scării cunoaşterii. Urmărirea unei bune cunoaşteri în domeniul artei, literaturii, ştiinţelor şi meseriilor nu trebuie descurajată, dar, în primul rând, elevul trebuie să-şi asigure o cunoaştere practică a lui Dumnezeu şi a voinţei Sale.
4:4 Ştiinţa mântuirii este accesibilă tuturor oamenilor. Rămânând în Hristos, împlinind voia Lui şi exercitând simpla credinţă în Cuvântul Său, chiar şi cei neînvăţaţi în înţelepciunea lumii pot avea această cunoaştere. Sufletului umil şi încrezător, Domnul îi descoperă că toată adevărata ştiinţă este îndreaptă spre cer.
4:5 Stăpânind ştiinţa
4:6 Există o ştiinţă creştină ce trebuie stăpânită - o ştiinţă cu atât mai adâncă, mai vastă şi mai înaltă decât oricare ştiinţă a omului, cu cât cerurile sunt mai sus decât pământul. Mintea trebuie disciplinată, educată, antrenată, pentru că oamenii au de slujit lui Dumnezeu într-un chip care nu se potriveşte cu înclinaţiile lor înnăscute. De multe ori, pregătirea şi educaţia de o viaţă trebuie date la o parte pentru a deveni elev în şcoala lui Hristos. Inima trebuie învăţată să fie statornică în Dumnezeu. Bătrânii şi tinerii trebuie să-şi formeze obiceiuri de gândire, care să-i facă în stare să reziste ispitei. Ei trebuie să înveţe să privească în sus. Principiile Cuvântului lui Dumnezeu - principii înalte cât cerul şi cuprinzând veşnicia - trebuie înţelese în relaţia lor cu viaţa de zi cu zi. Orice faptă, orice cuvânt, orice gând trebuie să fie în armonie cu aceste principii.
4:7 Nici o altă ştiinţă nu este egală cu aceea care dezvoltă în elev caracterul lui Dumnezeu. Aceia care devin urmaşi ai lui Hristos descoperă noi motive de acţiune, noi gânduri şi noi preocupări. Dar progresul este posibil numai prin luptă, pentru că există un vrăjmaş care întotdeauna li se opune, aducând ispite care să facă sufletul să se îndoiască şi să păcătuiască. Sunt înclinaţii ereditare şi înclinaţii cultivate spre rău, care trebuie învinse. Pofta şi pasiunea trebuie aduse sub controlul Duhului Sfânt. Starea aceasta de război nu are sfârşit aici pe pământ. Dar fiind de dus lupte continue, sunt şi biruinţe preţioase de câştigat. Iar biruinţa asupra eului şi a păcatului este de o valoare pe care mintea nu o poate estima.
4:8 Adevăratul succes în educaţie
4:9 Adevăratul succes în educaţie, ca de altfel în toate celelalte, se află în menţinerea în atenţie a vieţii veşnice. De-abia născut, omul începe să moară, iar continua lui zbatere nu are nici un rezultat, dacă nu a dobândit o adevărată cunoaştere a celor ce privesc viaţa veşnică. Cel care consideră acest timp de probă drept şcoală pregătitoare a vieţii, îl va folosi pentru a-şi asigura un titlu pentru curţile cereşti, o prezenţă în şcoala cea mai înaltă. Pentru această şcoală trebuie educaţi, disciplinaţi şi pregătiţi tinerii, prin formarea unor caractere apreciate de Dumnezeu.
4:10 Dacă elevii sunt făcuţi să înţeleagă faptul că motivul aducerii lor la existenţă este acela de a-L onora pe Dumnezeu şi de a-i binecuvânta pe semeni, dacă ei recunosc dragostea pe care Tatăl din cer a manifestat-o faţă de oameni şi înalta menire pentru care disciplina acestei vieţi trebuie să-i pregătească - demnitatea şi onoarea de a deveni fii ai lui Dumnezeu - mii de oameni se vor întoarce de la aspiraţiile mărunte şi egoiste şi de la plăcerile uşoare, care i-au acaparat până în prezent. Ei vor învăţa să urască păcatul şi să-l evite, nu în speranţa unei răsplătiri sau de frica pedepsei, ci dintr-o conştiinţă a indiscutabilei lui josnicii - pentru că el le degradează capacităţile date de Dumnezeu şi este o pată care le mânjeşte calitatea de om. Trăsăturile de caracter, care asigură unui om succesul şi stima celorlalţi - dorinţa nestăvilită după ceva mult mai bun, voinţa nestrămutată, activitatea consecventă, neobosita perseverenţă - sunt indestructibile. Prin harul lui Dumnezeu, ei vor fi îndreptaţi spre ţinte
4:11 tot atât de înalte faţă de interesele vremelnice şi egoiste, cât sunt cerurile faţă de pământ.
4:12 "De la început, Dumnezeu v-a ales pentru mântuire", spune apostolul Pavel "în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului"(2 Tes. 2,13). În acest text, sunt menţionaţi cei doi agenţi ai lucrării de salvare - influenţa divină şi credinţa puternică şi vie a celor care-L urmează pe Hristos. Sfinţirea prin Duhul şi credinţa în adevăr sunt cele prin care devenim împreună lucrători cu Dumnezeu. Hristos aşteaptă colaborarea bisericii Sale. El nu intenţionează să aducă îmbunătăţiri Cuvântului Său. El Şi-a terminat lucrarea în ceea ce priveşte inspirarea acestui Cuvânt. Sângele lui Isus Hristos, Duhul Sfânt, Cuvântul Sfânt, sunt ale noastre. Obiectivul acestei oferte a cerului se află înaintea noastră - mântuirea sufletelor pentru care a murit Hristos. Depinde însă de noi dacă ne vom bizui pe făgăduinţele lui Dumnezeu şi vom deveni împreună lucrători cu El. Agenţii divini şi umani trebuie să coopereze în lucrare:
4:13 "Oricine este din adevăr, ascultă glasul Meu", afirma Isus (Ioan 18,37). Fiind participant la consiliile cereşti ale lui Dumnezeu şi o prezenţă în veşnicele înălţimi ale Sanctuarului, toate elementele adevărului se aflau în El. El era cu Dumnezeu. A-L prezenta în orice demers misionar pe Isus, răstignit, înseamnă mai mult decât pot înţelege minţile mărginite. "El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre, pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi"(Isaia 53,5). "Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim
4:14 neprihănirea lui Dumnezeu în El"(2 Cor. 5,21). Hristos răstignit pentru păcatele noastre, Hristos înviat din morţi, Hristos înălţat la cer ca Mijlocitor al nostru - aceasta este ştiinţa mântuirii pe care trebuie s-o învăţăm şi s-o posedăm. Aceasta trebuie să fie sarcina lucrării noastre.
4:15 Crucea lui Hristos! Învăţaţi-l şi iar învăţaţi-l pe elev despre ea. Cât de mulţi cred ceea ce trebuie despre cruce? Cât de mulţi o au în studiu şi-i cunosc adevărata însemnătate? Ar putea exista vreun creştin în lumea noastră, fără crucea lui Hristos? Faceţi din cruce temelia adevăratei educaţii în şcoala voastră. Crucea lui Hristos este la fel de apropiată învăţătorilor noştri - şi trebuie înţeleasă de ei - cum era pentru Pavel, care a putut spune: "departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume"(Gal. 6,14).
4:16 De la cel mai de seamă şi până la cel mai mic dintre ei, învăţătorii trebuie să caute să înţeleagă ce înseamnă slava crucii lui Hristos. Apoi, prin sfat şi exemplu, ei pot să-şi înveţe elevii despre binecuvântările pe care aceasta le aduce acelora care o poartă bărbăteşte şi temerar. Mântuitorul afirmă: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze"(Mat. 16,24). Şi pentru toţi cei care o ridică şi o poartă, urmându-L pe Isus, crucea este o chezăşie a coroanei nemuririi pe care o vor primi.
4:17 Educatorii care nu vor lucra în această direcţie, nu sunt demni de numele lor. Învăţători, întoarceţi-vă de la exemplul lumii, încetaţi cu vizibila glorificare a marilor oameni; întoarceţi mintea elevilor voştri de la tot ceea ce nu glorifică crucea lui Hristos. Mesia cel răstignit
4:18 este punctul central al întregului creştinism. Lecţiile cele mai importante de învăţat pentru educatori şi studenţi sunt acelea care arată nu spre lume, ci dinspre lume spre crucea de pe Calvar.
4:19 A ajunge divin, a ajunge asemenea lui Dumnezeu - iată ţinta de atins. Înaintea şcolarului stă deschisă o cărare de continuu progres. El are de atins o ţintă, de întruchipat un caracter, care cuprinde în sine tot ce este bun, curat şi nobil. El va face cât mai repede şi mai departe progrese în fiece ramură de adevărată cunoştinţă. Dar eforturile sale vor fi îndreptate spre dobândirea unor lucruri care sunt cu atât mai pe sus de interesele egoiste şi lumeşti, pe cât este de sus cerul faţă de pământ.
4:20 Cine lucrează împreună cu intenţiile divine, ca să dea tineretului cunoştinţa de Dumnezeu şi să formeze caracterul în conformitate cu al Domnului, face o lucrare mare şi înaltă ca cerul şi întinsă ca universul; o educaţie, care nu poate fi terminată în viaţa aceasta, ci care se va continua şi în viaţa viitoare; o educaţie care asigură elevului doritor de succes un certificat al şcolii pregătitoare de pe pământ, spre a fi admis în înalta şcoală de sus.