37:1 Cap. 35 - Marele educator
37:2 Hristos a fost cel mai mare educator pe care lumea L-a cunoscut vreodată. El a venit pe acest pământ pentru a răspândi razele strălucitoare ale adevărului, pentru ca oamenii să poată primi calificarea pentru cer. "Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume", declară El, "ca să mărturisesc despre adevăr." (Ioan 18,37). El a venit pentru a ne descoperi caracterul Tatălui, pentru ca oamenii să poată fi conduşi spre închinare Lui în spirit şi în adevăr.
37:3 Nevoia omului de un Învăţător divin era cunoscută în cer. Mila şi simpatia lui Dumnezeu pentru fiinţele omeneşti căzute şi legate în robia lui Satana nu s-au diminuat niciodată, iar atunci când s-a împlinit vremea, El L-a trimis pe Fiul Său. Cel desemnat în consiliul cerului a venit pe pământ ca Învăţător al omului. Marea bunăvoinţă a lui Dumnezeu L-a oferit pe Isus lumii şi, pentru a întâmpina nevoile naturii umane, El a luat asupra Sa această natură. Spre uimirea oştirii cereşti, Cuvântul cel veşnic a venit în această lume ca un prunc neajutorat. Pregătit deplin, El a părăsit curţile împărăteşti şi, în chip tainic, S-a contopit cu natura umană decăzută. "Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi". (Ioan 1,14).
37:4 Când a părăsit locul Său prea înalt, Isus ar fi putut lua asupra Sa orice natură ar fi vrut. Dar mărirea şi rangul nu au însemnat nimic pentru El şi astfel a ales cea mai umilă condiţie. În viaţa Sa, n-a fost loc pentru confort, lux ori satisfacere de sine. Adevărul de origine cerească trebuia să fie tema Lui. El avea de semănat adevărul în lume şi a trăit în aşa fel, încât să poată fi la dispoziţia tuturor.
37:5 Faptul că, în timpul copilăriei, Isus avea să crească în înţelepciune şi să fie tot timpul plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor nu era de mirare, pentru că acestea se întâmplau în conformitate cu chemarea Sa divină. El nu Şi-a căutat educaţia în şcolile "rabinilor", pentru că Dumnezeu era Învăţătorul Său. Pe măsură ce se dezvolta, El continua să crească în înţelepciune. El se dedica sârguincios studiului Scripturilor, ştiind că acestea erau pline de o învăţătură inestimabilă. Isus era credincios în achitarea îndatoririlor, în cadrul căminului din care făcea parte; iar orele timpurii ale dimineţii, în loc să le petreacă în pat, adeseori Îl găseau într-un loc retras, cercetând Scripturile şi rugându-Se Tatălui ceresc.
37:6 Toate profeţiile referitoare la lucrarea şi intermedierea Sa Îi erau cunoscute, mai ales cele în legătură cu umilirea, ispăşirea şi mijlocirea. Obiectivul trăirii Lui pe pământ era în permanenţă înaintea Sa şi El era bucuros la gândul că scopul de graţie al lui Dumnezeu avea să se realizeze prin El.
37:7 Despre învăţătura lui Isus, s-a spus: "Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere" (Marcu 12,37); "Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta" (Ioan 7,46) declarau ofiţerii trimişi să-L aresteze. Cuvintele Sale îi mângâiau, îi întăreau şi îi binecuvântau pe aceia care doreau pacea pe care numai El o putea da. În cuvintele Sale, era ceva care îi ridica pe ascultători la un înalt nivel de gândire şi acţiune. Dacă aceste cuvinte ar fi spuse învăţăceilor de azi, în locul cuvintelor omeneşti, am vedea semne ale unei inteligenţe superioare, o mai limpede înţelegere a lucrurilor cereşti,
37:8 o mai profundă cunoaştere a lui Dumnezeu, o viaţă de creştin mai curată şi mai viguroasă.
37:9 Ilustraţiile lui Hristos erau luate din aspectele de zi cu zi şi, deşi simple, conţineau o minunată adâncime a semnificaţiei - păsările cerului, florile câmpului, sămânţa germinând, păstorul şi oile sale. Cu toate acestea, El ilustra adevărul veşnic. Şi, ori de câte ori ascultătorii Săi vedeau aceste lucruri, îşi aminteau de cuvintele Lui. Astfel, adevărul devenea o realitate vie pentru ei - imaginile din natură şi ocupaţiile zilnice le aminteau permanent de învăţătura Mântuitorului.
37:10 Isus folosea întotdeauna un limbaj simplu, deşi cuvintele Lui probau o cunoaştere profundă. Felul Său de a învăţa ar trebui urmat de profesorii de azi. Adevărurile spirituale trebuie întotdeauna prezentate într-un limbaj simplu, pentru a fi înţelese şi a-şi găsi locul în inimi. Aşa vorbea Isus mulţimilor care se îngrămădeau în preajma Lui şi toţi, învăţaţi sau neînvăţaţi, puteau să înţeleagă lecţiile Lui.
37:11 În oricare şcoală, învăţătura trebuie să fie predată în aşa fel, încât să fie uşor înţeleasă, cum era învăţătura lui Hristos. Folosirea unor fraze lungi naşte confuzie şi eclipsează frumuseţea gândului prezentat. Este nevoie de profesori care să se apropie de elevi, dându-le învăţătură clară, ilustrând cele spirituale cu lucruri din natură şi întâmplări obişnuite ale vieţii cotidiene.
37:12 Biblia ni-L descoperă pe Hristos ca Păstorul cel Bun, care-Şi caută neobosit oaia pierdută. Într-un stil
37:13 caracteristic, El îi ajuta pe toţi cei care aveau nevoie de ajutor. Cu o graţie blândă şi curtenitoare, El se ocupa de sufletele bolnave de păcat, aducându-le vindecare şi întărire. Simplitatea şi seriozitatea cu care se adresa celor în nevoie Îi aureola fiecare cuvânt. El Îşi proclama solia de pe vârful muntelui, din barca pescarului, din pustie, de la marea răspântie de drumuri. Oriunde afla oameni gata să-L asculte, Isus era pregătit să le deschidă vistieria adevărului. El participase la sărbătorile anuale ale naţiunii iudaice şi vorbea mulţimilor absorbite de ceremonialul exterior despre lucrurile cereşti, aducându-le în vedere veşnicia.
37:14 Întreaga viaţă a Mântuitorului a fost caracterizată printr-o bunăvoinţă dezinteresată şi prin frumuseţea sfinţeniei. El este modelul nostru de bunătate. De la începutul lucrării Sale, oamenii au pornit să înţeleagă mai limpede caracterul lui Dumnezeu. El Îşi exemplifica învăţăturile prin propria viaţă. Isus vădea perseverenţă fără încăpăţânare, bunăvoinţă fără slăbiciune, blândeţe şi simpatie fără sentimentalism. El era foarte sociabil, având totuşi acea rezervă care descuraja familiarismul. Cumpătarea Lui nu conducea niciodată la bigotism sau austeritate. El nu se potrivea lumii, dar era atent la nevoile celor mai de pe urmă oameni.
37:15 "Cine este acesta, care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?" (Is. 63,1). Iar răspunsul vine cu asigurarea: "Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat
37:16 în slavă." (1 Tim. 3,16). "El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, pe de pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul." (Fil. 2,6-11).
37:17 Educatorii pot obţine eficienţă şi putere numai lucrând aşa cum a lucrat Isus. Atunci când El este cea mai puternică influenţă în viaţa lor, ei vor avea succes în eforturile pe care le fac. Ei se vor ridica pe înălţimi pe care încă nu le-au atins. Îşi vor da seama de sacralitatea lucrării ce le-a fost încredinţată şi, plini de Duhul Sfânt, vor fi animaţi de aceeaşi dorinţă de salvare a celor păcătoşi, care L-a animat şi pe Isus. Şi, prin viaţa lor de consacrare şi devotare, elevii lor vor fi conduşi la picioarele Mântuitorului.
37:18 Elevii nu-şi pot permite să aştepte până ce educaţia lor va fi considerată completă şi apoi să folosească spre binele altora ceea ce au primit. Fără aceasta, oricât ar studia ei, oricât de multe cunoştinţe ar avea, educaţia le-ar fi incompletă.