33:1 Cap. 31 - Necesitatea de a face totul cât se poate de bine
33:2 Domnul a desemnat ca nobilele capacităţi ale minţii să fie antrenate pentru scopuri înalte. Dar oamenii pervertesc aceste facultăţi şi le forţează în slujba unor interese trecătoare, ca şi cum realizările de pe acest pământ ar fi de o importanţă maximă. În acest fel, nobilele lor puteri sunt tocite şi oamenii rămân nepregătiţi pentru împlinirea îndatoririlor vieţii, ce le revin. Dacă nobilele puteri ale minţii nu sunt cultivate, oamenii nu reuşesc să se descurce nici chiar în problemele acestei vieţi. Intenţia lui Satana este ca facultăţile minţii să se reducă şi să fie cuprinse de senzualitate, dar Dumnezeu doreşte ca nimeni să nu-şi supună mintea controlului celui rău. El doreşte ca în preocupările intelectuale şi spirituale, copiii Săi să progreseze...
33:3 Lucrarea care ne este dată în această viaţă este lucrarea de pregătire pentru viaţa veşnică. Dacă îndeplinim această lucrare, aşa cum a planificat-o Dumnezeu, orice ispită poate lucra spre creşterea noastră, pentru că, rezistând ademenirilor ei, progresăm în sfinţenie. În toiul acestei lupte, agenţi nevăzuţi, comandanţi din cer, vor fi în jurul nostru pentru a ne ajuta, iar în crize vom primi putere, hotărâre şi energie şi vom avea mai mult decât puterea noastră de muritori.
33:4 Dacă omul nu-şi aduce voinţa în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, dacă nu-şi părăseşte toţi idolii
33:5 şi nu-şi învinge toate obiceiurile rele, nu va avea succes în această luptă, fiind, în cele din urmă, biruit. Aceia care vor să fie biruitori trebuie să se împotrivească agenţilor răi, nevăzuţi; stricăciunea din suflet trebuie biruită şi orice gând trebuie supus lui Hristos.
33:6 Duhul Sfânt este întotdeauna la lucru, căutând să purifice, să înnobileze şi să disciplineze sufletele oamenilor, pentru ca ei să poată fi corespunzători pentru societatea sfinţilor şi a îngerilor... În calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi trebuie să facem eforturi susţinute pentru a deveni biruitori. Şi, ca elevi ce căutăm să-L onorăm şi să-L slăvim pe Dumnezeu, noi vom învăţa pentru a primi aprecierea Sa, ca nişte lucrători ce nu avem de ce să ne fie ruşine.
33:7 Folosirea corectă a darului vorbirii
33:8 Cel care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să-şi dea silinţa să devină un mesager al lui Hristos, renunţând la orice gest nepotrivit şi la orice vorbă necontrolată. El se va strădui să-şi folosească în mod corect vorbirea. Sunt mulţi care nu au grijă de felul în care vorbesc, dar, printr-o atenţie deosebită, ei mai pot deveni reprezentanţi ai adevărului. Zilnic, ei trebuie să facă progrese. Ei trebuie să nu-şi mai compromită eficienţa şi influenţa, îngăduind greşeli în ceea ce priveşte felul lor de a fi, tonul vocii sau limbajul folosit. Expresiile uşoare trebuie să fie înlocuite cu vorbe curate şi pline de sens. Printr-o permanentă veghere şi o disciplină riguroasă, tânărul creştin îşi poate reţine limba de la rău şi buzele de la vorbe vinovate.
33:9 Trebuie să fim atenţi la felul în care pronunţăm cuvintele. Există printre noi oameni care,
33:10 teoretic, cunosc bine limba, dar care, totuşi, în practică, fac frecvente greşeli. Domnul vrea ca noi să avem grijă să facem totul cât se poate de bine, folosind înţelept facultăţile şi ocaziile ce ni le oferă. El a înzestrat pe unii cu daruri care să fie o binecuvântare pentru alţii; datoria noastră este aceea de a ne autoeduca să devenim calificaţi pentru marea lucrare încredinţată nouă.
33:11 În citire sau în declamare, pronunţia trebuie să fie clară. O vorbire nazală sau o exprimare greoaie trebuie corectate de urgenţă. Orice lipsă de claritate în vorbire trebuie privită ca o deficienţă. Mulţi şi-au format obiceiul de a vorbi moale, nedesluşit, ca şi cum limba le-ar fi prea mare pentru gura pe care o au. Acest obicei îi poate împiedica mult să fie eficienţi în lucrare.
33:12 Dacă cei care au defecte de vorbire vor primi critica şi corectarea, s-ar putea să-şi învingă aceste defecte. Ei trebuie să exerseze perseverent o vorbire pe un ton controlat, clar, folosindu-şi muşchii abdominali pentru o respiraţie profundă şi făcând din laringele lor un canal al comunicării. Mulţi vorbesc repede şi pe un ton înalt, nefiresc. Această practică va afecta gâtul şi plămânii şi, drept rezultat al continuării abuzării de ea, organele respective se vor îmbolnăvi şi se vor uza.
33:13 Metoda lui Hristos
33:14 Pastorii şi educatorii trebuie să acorde o atenţie deosebită cultivării vorbirii lor. Ei trebuie să înveţe să nu vorbească precipitat, nervos, ci domol, limpede,
33:15 păstrând o muzicalitate a vocii.
33:16 Glasul Mântuitorului era o muzică pentru urechile celor ce fuseseră obişnuiţi cu predicile monotone, fără viaţă, ale cărturarilor şi fariseilor. El vorbea domol şi cu efect, accentuând acele cuvinte cărora dorea ca ascultătorii Săi să le acorde o atenţie deosebită. Bătrâni şi tineri, oameni neştiutori şi oameni învăţaţi, cu toţii puteau prinde întregul înţeles al cuvintelor Lui, aşa cum n-ar fi fost posibil, dacă El ar fi vorbit precipitat, lansând propoziţie după propoziţie, fără nici o pauză. Oamenii erau foarte atenţi la Isus şi se spunea despre El că nu vorbea asemenea cărturarilor şi fariseilor, deoarece Cuvântul Său era cuvântul cuiva cu autoritate...
33:17 Felul lui Isus de a învăţa era plăcut şi atractiv, întotdeauna caracterizat prin simplitate. El dezvăluia tainele Împărăţiei cerurilor, folosind figuri şi simboluri care erau familiare ascultătorilor Săi; iar oamenii simpli Îl ascultau bucuroşi, pentru că puteau înţelege cuvintele Lui. Hristos nu folosea cuvinte nemaiauzite, pentru înţelegerea cărora să fie nevoie de consultarea dicţionarului.
33:18 Isus ilustra aspectele măreţe ale Împărăţiei lui Dumnezeu, folosindu-Se de aspecte ale vieţii pământene. În dragostea Lui plină de compasiune şi gingăşie, El înveselea, mângâia şi-i învăţa pe toţi cei care Îl ascultau, buzele Lui fiind udate cu har, pentru a putea transmite oamenilor, în cel mai atractiv mod, comorile adevărului.
33:19 Acesta este felul în care El ar vrea să prezentăm şi noi adevărul altora. Puterea vorbirii este de mare valoare şi vocea trebuie cultivată pentru binecuvântarea celor cu care venim în contact.
33:20 În rugăciune
33:21 Sufăr când văd cât de puţin este apreciat darul vorbirii. În citirea Bibliei, în rostirea rugăciunii, în prezentarea unui cuvânt în adunare, cât de necesară este exprimarea clară! Şi cât de mult se pierde la altarul familial, când cel care se roagă îşi pleacă faţa şi vorbeşte cu un glas scăzut, slab! Dar, îndată ce altarul a luat sfârşit, aceia care, în rugăciune, nu puteau vorbi destul de tare pentru a fi auziţi, acum pot să vorbească tare, clar şi nu este deloc greu să auzi ce spun. O astfel de rugăciune este potrivită în cămăruţă, nu în cadrul familiei sau la serviciul divin public. Căci, dacă participanţii la rugăciune nu pot să audă ce se rosteşte, ei nici nu pot să spună "Amin". Aproape oricine poate să vorbească destul de tare pentru a putea fi auzit într-o conversaţie obişnuită, şi atunci de ce nu ar putea vorbi aşa şi când este chemat să prezinte un cuvânt sau să înalţe o rugăciune?
33:22 Atunci când vorbiţi despre lucrurile divine, de ce să nu vorbiţi în tonuri distincte şi într-un mod care să demonstreze că sunteţi în cunoştinţă de subiect şi că nu vă este ruşine să vă prezentaţi ideile? De ce nu vă rugaţi ca şi cum aţi avea conştiinţa liberă şi că aţi putea veni la tronul harului în smerenie, şi totuşi cu îndrăzneală sfântă, înălţând spre cer mâini curate, fără mânie şi îndoială? Nu vă plecaţi capetele şi nu vă acoperiţi faţa, ca şi cum aţi avea ceva de ascuns, ci ridicaţi-vă ochii spre Sanctuarul ceresc, în care Hristos, Mijlocitorul vostru, stă înaintea Tatălui pentru a-I prezenta rugăciunile voastre, împletite cu meritele Sale şi neprihănirea Sa, ca un miros de tămâie.
33:23 Sunteţi invitaţi să veniţi să cereţi, să căutaţi, să bateţi; şi sunteţi asiguraţi că nu va fi în zadar: "Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide." (Matei 7,7.8).
33:24 Hristos ilustrează bunăvoinţa lui Dumnezeu de a binecuvânta, prin bunăvoinţa unui tată de a da copilului său ceea ce îi cere. "Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi care sunteţi răi ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!" (Luca 11,11-13).
33:25 Venim la Dumnezeu, în Numele lui Isus, prin invitaţie specială, şi El ne primeşte cu plăcere în camera Lui de audienţe. El oferă sufletului smerit şi căit acea credinţă în Hristos, prin care este îndreptăţit. Isus îi şterge ca pe un nor firav vina şi, mângâiată, inima exclamă: "Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar Mânia Ta s-a potolit şi m-ai mângâiat!" (Isaia 12,1). Acest om va înţelege prin proprie experienţă cuvintele lui Pavel: "Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire." (Rom. 10,10).
33:26 Şi omul devine astfel un agent pe care Dumnezeu îl poate folosi în lucrarea Sa. El Îl va reprezenta pe Hristos, demonstrând lumii cu putere mila şi dragostea Sa. El are de dat o mărturie
33:27 pe care doreşte să o audă şi alţii. Cu limba psalmistului, el va spune: "Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul." (Ps. 103,1-4).
33:28 Mărturisind pentru Hristos
33:29 Dumnezeu ne-a dar darul vorbirii pentru a putea spune altora ce face El pentru noi, pentru ca dragostea şi compasiunea Lui să poată mişca şi alte inimi şi astfel şi alte suflete să-L laude pe Cel ce i-a chemat din întuneric la minunata Sa lumină. "Voi sunteţi martorii Mei", spunea Domnul (Isaia 43,10). Dar toţi cei chemaţi să fie martori pentru Hristos trebuie, pentru a da o mărturie eficientă, să înveţe de la El. În calitate de copii ai Împăratului ceresc, ei trebuie să se autoeduce pentru a da mărturie cu glas clar, distinct şi astfel încât nimeni să nu aibă impresia că au vreo rezervă în a vorbi despre îndurările Domnului.
33:30 În adunarea publică, rugăciunea trebuie astfel înălţată, încât toţi să o înţeleagă; cei care se roagă trebuie să urmeze exemplul dat în frumoasa rugăciune domnească. Aceasta este simplă, clară, inteligibilă, nu lungă şi fără viaţă, aşa cum sunt uneori rugăciunile înălţate în public. Aceste rugăciuni lipsite de duh mai bine n-ar mai fi rostite, pentru că nu sunt decât o formă şi sunt lipsite de putere de viaţă şi nu reuşesc să binecuvânteze sau să zidească.
33:31 Apostolul Pavel scrie: "Chiar şi lucrurile neînsufleţite,
33:32 care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută; dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt.
33:33 Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi nici una din ele nu este fără sunete înţelese. Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un străin pentru mine. Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a bisericii." (1 Cor. 14,7-12).
33:34 În toate serviciile noastre religioase, trebuie să căutăm zidirea altora, lucrând tot ce ne stă în putere pentru desăvârşirea bisericii. "De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească. Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea. Altminterea, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde 'Amin' la mulţumirile pe care le aduci tu cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui? Negreşit, tu Îi mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte.
33:35 Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă." (1 Cor.14,13-19).
33:36 Principiul prezentat de Pavel, referitor la darul limbilor, este în aceeaşi măsură aplicabil la folosirea glasului în rugăciune şi adunări publice. Nu vrem, prin asta, ca acela care este deficitar în această privinţă să nu se mai roage public sau să nu mai dea mărturie despre puterea şi dragostea lui Hristos.
33:37 Nu scriu aceste lucruri pentru a vă închide gura. Deja se tace prea mult în adunările noastre. Scriu, însă, pentru ca să vă dedicaţi vorbirea Celui care v-a dat acest dar şi să puteţi înţelege necesitatea cultivării ei pentru a putea zidi biserica prin ceea ce spuneţi. Dacă v-aţi făcut obiceiul să vorbiţi într-un mod nedesluşit, trebuie să consideraţi aceasta un defect şi să depuneţi eforturi stăruitoare pentru a birui acest defect, pentru a-L putea slăvi pe Dumnezeu şi a-i putea zidi pe copiii Săi.
33:38 În adunările noastre de cult, glasul nostru trebuie să exprime, prin rugăciune şi laudă, adorarea faţă de Tatăl ceresc, pentru ca toţi să poată afla că ne închinăm lui Dumnezeu în simplitate, în adevăr şi în frumuseţea sfinţeniei. Într-adevăr, în această lume a păcatului şi a ignoranţei, este preţios darul vorbirii cu muzicalitatea glasului omenesc, atunci când acesta este consacrat slăvirii Celui care ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi.
33:39 Consacrarea vorbirii
33:40 Darul vorbirii a fost, în mare măsură, tratat în mod abuziv şi mult pervertit de la scopul său iniţial. Dar aceia care pretind că sunt copii ai Regelui ceresc trebuie să ţină cont de responsabilitatea lor şi să valorifice la maximum acest talent. Nimeni să nu spună: "N-are rost să încerc să mă rog, şi-aşa ceilalţi nu mă aud"; ci mai degrabă să spună: "Voi face eforturi
33:41 serioase pentru a-mi birui acest obicei care nu-L onorează pe Dumnezeu, de a vorbi încet, neclar. Mă voi autodisciplina până ce glasul meu va fi auzit chiar şi de aceia cu auzul slab."
33:42 Să fie vorbirea urmaşilor lui Hristos astfel educată, încât, în locul unei învălmăşeli de cuvinte spuse încet, neînţelese, rostirea lor să poată fi clară, tare şi spre zidire. Nu lăsaţi ca vocea să vă cadă după fiecare cuvânt, aveţi grijă ca orice propoziţie să fie spusă şi auzită în întregime. Ce ziceţi, merită să vă străduiţi dacă, prin asta, veţi fi mai buni în slujba lui Dumnezeu şi în zidirea copiilor Lui? Glasul mulţumirii, al laudei şi al bucuriei, este auzit în cer. Glasurile îngerilor din cer se unesc cu glasurile copiilor lui Dumnezeu de pe pământ, dând slavă, cinste şi laudă lui Dumnezeu şi Mielului pentru mântuirea cea mare pe care o oferă.
33:43 Fiecare să caute să facă tot ce se poate mai bine în această privinţă. Aceia care s-au înrolat sub steagul prinţului Emanuel trebuie să crească zilnic în har şi eficienţă. Profesorii din şcolile noastre să se străduiască să-şi educe astfel elevii, încât, în orice privinţă, ei să poată fi pregătiţi să aducă binecuvântări omenirii şi slavă lui Dumnezeu.
33:44 Este esenţial ca elevii să fie învăţaţi să citească clar, desluşit. Am suferit, participând la multe adunări, districtuale, sau de orice fel, în care rapoartele erau citite cu un glas aproape neauzit, într-o manieră ezitantă ori pe un ton înfundat. Jumătate din interes este ucis când, într-o adunare, cei prezenţi îşi fac partea cu indiferenţă, fără însufleţire.
33:45 Ei trebuie să înveţe să vorbească astfel încât să-i poată zidi pe cei care-i ascultă. Fiecare dintre cei implicaţi în lucrarea misionară trebuie să se autoeduce pentru o vorbire clară, atractivă, cu o rostire perfectă a cuvintelor.
33:46 Folosirea corectă a organelor vorbirii va fi benefică sănătăţii şi va spori eficacitatea şi influenţa lucrătorului pentru Dumnezeu. Cei consideraţi suficient de inteligenţi pentru a deveni lucrători misionari sau pentru a rezolva afaceri trebuie să fie, de asemenea, suficient de inteligenţi, încât să facă o reformă în felul de a vorbi. Prin exerciţiu atent, ei îşi pot mări capacitatea pulmonară şi fortifica muşchii abdominali. Dând curs instruirii corecte, urmând principiile sănătăţii, referitoare la sporirea capacităţii pulmonare şi cultivarea vocii, tinerii şi tinerele noastre pot deveni buni vorbitori. Iar exerciţiul necesar atingerii acestui deziderat va prelungi viaţa.
33:47 Aceia care au o concepţie corectă, referitoare la cultivarea vocii, vor vedea necesitatea propriei lor educări pentru a-L putea onora pe Dumnezeu şi pentru a fi o binecuvântare pentru alţii. Ei vor învăţa de la profesori plini de răbdare şi eficienţă să citească într-un fel în care să-şi păstreze muzicalitatea vocii. Vizând doar slava lui Dumnezeu, ei îşi vor valorifica la maximum darurile native. Controlându-şi propriile capacităţi, ei nu vor mai fi stânjeniţi din cauza unei vorbiri defectuoase, iar eficienţa lor pentru cauza lui Dumnezeu va spori.