28:1 Cap. 26 - Sub disciplina lui Hristos
28:2 Orice profesor care are de-a face cu educarea tinerilor trebuie să-şi amintească de faptul că copiii sunt influenţaţi de atmosfera creată de el, fie că este plăcută sau neplăcută. Dacă profesorul este în legătură cu Dumnezeu, dacă Hristos locuieşte în inima sa, atunci duhul pe care-l nutreşte va fi simţit de copii. Dacă profesorii intră în clasă cu un duh mâniat, atmosfera din jurul copiilor va purta şi ea această amprentă.
28:3 Profesorii care lucrează în această parte a viei Domnului trebuie să fie stăpâni pe ei, să-şi controleze reacţiile şi sentimentele şi să le supună Duhului Sfânt. Ei trebuie să dovedească nu o experienţă unilaterală, ci o minte bine echilibrată, un caracter simetric. Învăţând zilnic, ei înşişi, în şcoala lui Hristos, aceşti profesori îi pot educa cu înţelepciune pe copii şi pe tineri. Stăpâni pe ştiinţă, stăpâni pe sine, sub disciplina lui Hristos şi având o legătură vie cu Marele Învăţător, ei vor poseda o cunoaştere inteligentă a religiei practice şi, păstrându-şi propriile suflete în dragostea lui Dumnezeu, ei vor şti cum să exercite graţia răbdării şi a îngăduinţei creştine. Ei vor realiza că au de cultivat cel mai important lot din via Domnului şi-şi vor înălţa inima spre Dumnezeu, în rugăciune sinceră: "Doamne, fi-mi Tu modelul meu", apoi, urmându-L pe Hristos, ei vor face lucrarea Lui.
28:4 Profesorilor li se cer minţi echilibrate şi caractere
28:5 simetrice în orice privinţă. Lucrarea de educare nu trebuie lăsată pe mâinile unor profesori tineri, care nu ştiu cum să se ocupe de minţile omeneşti, care n-au învăţat niciodată să se supună disciplinei lui Isus Hristos, predându-I chiar şi gândurile lor. Aceştia ştiu atât de puţin despre puterea de control a harului asupra inimii şi a caracterului, încât mult din ceea ce au în minte trebuie abandonat, pentru a învăţa lecţii cu totul noi în experienţa creştină.
28:6 Sunt tot felul de caractere de abordat în lucrarea cu copiii şi tinerii ale căror minţi sunt impresionabile. Mulţi dintre copiii care frecventează şcolile noastre nu au primit o educaţie bună acasă. Unii au fost lăsaţi să facă ce vor ei, alţii au fost în permanenţă criticaţi şi s-au descurajat - prea puţină amabilitate şi voioşie li s-a arătat şi prea puţine cuvinte de apreciere au fost rostite. Ei au moştenit caracterele defectuoase ale părinţilor lor, iar disciplina căminului nu le-a fost de folos în formarea unui caracter bun. A pune ca profesori pentru astfel de copii pe nişte tineri, care nu au cultivat o adâncă şi serioasă dragoste pentru Dumnezeu şi pentru sufletele pentru care Isus a murit, înseamnă a face o greşeală care ar putea avea drept rezultat pierderea multor suflete. Aceia care n-au răbdare şi se enervează uşor nu trebuie să fie puşi educatori.
28:7 Educatorii trebuie să nu uite că ei nu lucrează cu oameni maturi, ci cu copii care trebuie să înveţe totul şi că unora le este mult mai greu să înveţe decât altora. Elevul mai greoi la învăţătură are nevoie de mai multă încurajare decât primeşte de obicei. Dacă pentru
28:8 aceste minţi diferite sunt puşi profesori cărora le place să dea ordine, să dicteze şi să-şi scoată în evidenţă autoritatea, profesori părtinitori, care au elevi favoriţi, pentru care îşi manifestă vizibil preferinţa, în timp ce pe ceilalţi îi tratează exigent şi aspru, rezultatul va fi confuzie şi nesupunere. Profesori care nu sunt binecuvântaţi cu o dispoziţie plăcută, echilibrată, pot fi puşi să lucreze cu copiii, dar este o mare nedreptate făcută celor pe care-i educă.
28:9 Se poate ca profesorul să posede suficientă educaţie şi cunoştinţe de cultură generală, dar a fost el certificat ca având tactul şi înţelepciunea necesare lucrării cu mintea omului? Dacă profesorii nu au iubirea lui Hristos în inima lor, nu sunt potriviţi pentru a purta grelele responsabilităţi puse asupra celor ce-i educă pe tineri. Lipsindu-le înalta educaţie, ei nu ştiu să lucreze cu mintea omului. Inimile lor, nesupuse, se luptă pentru a domina. Dar a supune mintea şi caracterul în formare ale copiilor unei astfel de discipline înseamnă a le produce răni şi cicatrice care nu vor mai dispărea niciodată.
28:10 Întrebaţi-vă, voi, educatori, care vă faceţi lucrarea nu numai pentru câţiva ani, ci pentru veşnicie: "Este dragostea lui Hristos cea care mă conduce atunci când lucrez cu sufletele pentru care El Şi-a dat viaţa? Dispar vechile mele trăsături de caracter, în neconcordanţă cu voinţa lui Dumnezeu, sub disciplina Lui, lăsând ca în locul lor să se instaleze calităţi opuse? Sau, prin cuvintele mele nesfinte, prin lipsa mea de răbdare şi prin căutarea înţelepciunii omeneşti, îi întăresc pe aceşti tineri în duhul lor stricat?"
28:11 Când profesorul manifestă lipsă
28:12 de răbdare sau irascibilitate faţă de un copil, e posibil ca pricina să nu fie nici pe jumătate copilul, ci mai degrabă profesorul însuşi. Profesorii obosesc în munca lor cu copiii şi ceva, poate, din ceea ce fac sau spun aceştia nu este în asentimentul lor. Vor lăsa ei, în acest caz, prin lipsă de tact şi înţelepciune, ca duhul lui Satana să pătrundă şi să-i facă să provoace copiilor resentimente? Profesorul care Îl iubeşte pe Isus şi care apreciază puterea salvatoare a harului Său nu poate, nu îndrăzneşte să-l lase pe Satana să-i controleze spiritul. Tot ce i-ar afecta influenţa trebuie înlăturat, pentru că este în opoziţie cu voinţa lui Dumnezeu şi pune în pericol preţioasele suflete ale oilor şi mieilor.
28:13 Când Hristos, nădejdea slavei, este în noi, adevărul lui Dumnezeu va acţiona astfel asupra temperamentului nativ, încât puterea lui transformatoare se va vedea în schimbarea caracterului. Atunci nu veţi mai face din adevărul lui Dumnezeu o minciună înaintea elevilor, prin manifestările unei inimi nesfinţite şi necontrolate. Nici nu veţi crea, prin manifestarea unui spirit egoist şi necreştin, impresia că harul lui Hristos nu vă este de-ajuns, oricând şi oriunde. Trebuie să arătaţi că autoritatea lui Dumnezeu este peste voi nu doar cu numele, ci şi în realitate.
28:14 Fiecare profesor care acceptă responsabilitatea de a-i educa pe copii şi tineri trebuie să se cerceteze pe sine. Să se întrebe dacă adevărul lui Dumnezeu a pus stăpânire pe sufletul lui, dacă înţelepciunea care vine de la Isus Hristos şi care este "întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică", face parte din caracterul lui, dacă adoptă principiul potrivit căruia, "roada
28:15 neprihănirii este semănată cu pace pentru cei ce fac pace" (Iacov 3,17.18).
28:16 Profesori, Isus este prezent zilnic în şcoala voastră. Inima Lui este plină de iubire nu numai pentru copiii cei mai buni, proveniţi din cele mai favorabile medii, ci şi pentru copiii care, prin moştenire, au trăsături de caracter discutabile. Nici chiar părinţii n-au înţeles cât sunt de răspunzători pentru caracterul copiilor lor şi n-au avut blândeţea şi înţelepciunea necesare cu cei pe care i-au făcut ceea ce sunt. Ei n-au reuşit să meargă la cauza evoluţiei descurajante a copiilor lor, care este acum o încercare pentru ei. Dar Isus priveşte la aceşti copii cu milă şi cu dragoste. Isus îi înţelege, pentru că El judecă de la cauză la efect.
28:17 Cuvintele aspre şi critica necontenită îl tulbură pe copil, dar nu-l schimbă. Opriţi-vă vorbele mânioase, păstraţi-vă duhul sub disciplina lui Hristos. Astfel, veţi învăţa să simpatizaţi cu cei aflaţi sub influenţa voastră. Nu fiţi lipsiţi de răbdare şi duri. Dacă aceşti copii n-ar fi avut nevoie să fie educaţi, n-ar fi venit la şcoală. Ei trebuie ajutaţi blând, cu răbdare, să urce pas cu pas pe scara cunoaşterii. Luaţi loc alături de Isus. Având calităţile Lui, veţi fi posesorii unei fine sensibilităţi, făcând din cauza celor greşiţi cauza voastră.
28:18 Viaţa religioasă a unui mare număr de profesori, care se declară a fi creştini, arată că, de fapt, ei nu sunt creştini. Ei Îl reprezintă în mod greşit pe Hristos. Ei au o religie controlată
28:19 de circumstanţe. Dacă totul se petrece pe placul lor, dacă nu există circumstanţe deranjante, care să le trezească natura necreştină, necontrolată, ei sunt plăcuţi şi foarte prietenoşi. Dar adevărul nu trebuie trăit numai când ne simţim bine, ci oriunde şi oricând. Domnul nu este slujit prin ieşiri nervoase şi prin capricii. Dacă atunci când, în familie sau în societate, se petrec lucruri care tulbură liniştea şi provoacă mânie, educatorii ar pune totul înaintea lui Dumnezeu, cerând harul Său înainte de a se angaja în munca lor zilnică, dacă s-ar asigura că dragostea, puterea şi harul lui Dumnezeu există în inima lor, îngerii Domnului i-ar însoţi în sălile de clasă.
28:20 A-i aduce pe copii sub directa influenţă a Duhului lui Dumnezeu, a-i educa şi disciplina, a-i pune la adăpostul sfaturilor Domnului înseamnă foarte mult. Formarea obiceiurilor bune şi înrădăcinarea unui spirit drept cer eforturi perseverente în numele puterii lui Isus.
28:21 "Orice mare preot poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune" (Evrei 5,1.2). Acest adevăr poate fi exemplificat în cel mai înalt grad înaintea copiilor. Educatorii să-l aibă în vedere atunci când sunt ispitiţi să-şi piardă răbdarea şi să se mânie pe copii din cauza greşelilor lor. Să nu uite că îngerii lui Dumnezeu se uită cu tristeţe la ei. Dacă copiii greşesc şi se poartă urât, atunci este
28:22 cu atât mai important ca aceia care îi educă să-i poată învăţa, prin sfat şi exemplu, cum să acţioneze.
28:23 În nici un caz, profesorii nu trebuie să-şi piardă controlul, să manifeste lipsă de răbdare, duritate şi lipsă de simpatie şi dragoste. Aceia care sunt de felul lor irascibili, iuţi la mânie şi care şi-au cultivat obiceiul de a critica totul şi de a gândi rău despre ceilalţi ar trebui să-şi găsească de lucru în altă parte, acolo unde dezagreabilele lor trăsături de caracter nu se vor reproduce în copii şi tineri. Ei nu sunt buni pentru a-i instrui pe copii, ci ei înşişi au nevoie de cineva care să le predea lecţiile lui Isus Hristos.
28:24 Dacă are dragostea lui Hristos în inimă, ca o dulce mireasmă de viaţă spre viaţă, profesorul îi poate lega de el pe copiii aflaţi în grija sa. Prin harul lui Hristos, el poate fi un instrument în mâinile lui Dumnezeu, un instrument care iluminează, înalţă, încurajează şi ajută la curăţirea templului inimii, până ce caracterul va fi transformat, prin harul lui Hristos, iar chipul lui Dumnezeu va fi descoperit în suflet.
28:25 "Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr", spunea Isus. (Ioan 17,19). Aceasta este o lucrare transmisă fiecărui educator creştin. Nu e loc pentru hazard în această lucrare, deoarece educaţia copiilor necesită în mare măsură harul lui Hristos şi o supunere a eului. Cerul vede în copil viitorul bărbat sau femeie cu capacităţile sale care, dacă ar fi corect îndrumate şi dezvoltate, i-ar face dintre aceia cu care agenţii divini pot coopera - împreună lucrători cu Dumnezeu.
28:26 O parabolă
28:27 Parabola păstorului cel bun prezintă responsabilitatea fiecărui lucrător şi a fiecărui creştin care a acceptat slujba de educator. Oaia rătăcită de staul nu este mânată înapoi prin cuvinte aspre şi lovituri, ci cu vorbe blânde, de invitaţie la întoarcere. Cele nouăzeci şi nouă de oi, care nu s-au rătăcit, nu au nevoie de dragostea plină de compasiune a păstorului. El urmăreşte oaia şi mieii care i-au produs cea mai mare nelinişte şi grijă. El lasă restul turmei şi pleacă în căutarea oii pierdute.
28:28 Apoi - slavă Domnului pentru acest tablou - păstorul se întoarce cu oaia pierdută în braţe, bucurându-se la fiecare pas. "Bucuraţi-vă împreună cu mine", spune el, "căci mi-am găsit oaia care era pierdută" (Luca 15,6). Sunt atât de recunoscătoare pentru acest tablou al oii găsite! El nu ne înfăţişează un păstor supărat, care se întoarce fără oaie. Aceasta este lecţia succesului aducerii înapoi la staul a oilor şi mieilor rătăciţi, pe care subpăstorii trebuie să o înţeleagă.
28:29 Înţelepciunea lui Dumnezeu, puterea şi dragostea Lui sunt fără seamăn. Ele sunt asigurarea divină că nici măcar una dintre oile rătăcite nu este ignorată, nici una nu este lăsată fără ajutor. Un lanţ de aur - mila şi compasiunea puterii divine - este trecut pe după fiecare dintre aceste suflete aflate în pericol.
28:30 Un mare câmp
28:31 Înaintea celor admişi ca profesori în şcolile noastre se
28:32 deschide un mare câmp de lucru, de semănare a seminţei şi de seceriş. Ce altceva ar putea oferi o satisfacţie mai mare decât aceea de a-i educa pe copii şi tineri, să-L iubească pe Dumnezeu şi să-I păzească poruncile? Ce ar putea oferi o bucurie mai mare decât vederea acestor copii şi tineri urmându-L pe Marele Păstor? Ce ar putea revărsa mai mult soare în sufletul lucrătorului devotat decât să ştie că munca lui plină de răbdare şi perseverenţă pentru Domnul nu a fost în zadar, decât să-şi vadă elevii trăind bucuria sufletească pentru păcatele iertate, decât să-i vadă primind înrâurirea Duhului lui Dumnezeu, evidenţiată printr-o adevărată nobleţe a caracterului şi prin refacerea chipului moral al lui Dumnezeu, căutând acea pace care vine de la Prinţul Păcii? Adevărul este o robie? Da, într-un anumit fel, pentru că adevărul leagă sufletul într-o dependenţă voită de Mântuitor, plecând inima în faţa blândeţii lui Isus.
28:33 Principialitatea şi obiceiurile corecte se numără printre calităţile mai importante ale educatorului, dar este, de asemenea, indispensabil ca el să aibă o foarte bună cunoaştere a materiilor de cultură generală. Nobleţea caracterului trebuie împletită cu o vastă cultură generală.
28:34 Dacă eşti chemat să fii profesor, eşti chemat să fii şi discipol. Dacă îţi asumi sfânta responsabilitate de a-i învăţa pe alţii, îţi asumi şi datoria de a fi un perfect cunoscător al materiei pe care o predai. Nu te complace în superficialitate, în inactivitatea minţii sau în slăbirea memoriei. A-i învăţa pe alţii este un lucru nobil.
28:35 La fel este şi a învăţa tu însuţi. Adevărata cultură este o avere preţioasă şi, cu cât profesorul are mai multă, cu atât activitatea sa va fi mai bună.
28:36 Trimiţându-şi copiii la şcolile publice, părinţii îi pun sub influenţe corupătoare - influenţe care le strică moralul şi obiceiurile. În asemenea condiţii, adeseori copiii primesc o instruire care îi pregăteşte să devină vrăjmaşi ai lui Hristos. Ei pierd noţiunea de sfinţenie şi virtute.
28:37 Multe dintre şcolile publice sunt marcate de influenţa otrăvitoare a unor băieţi şi fete, experţi în păcat. Iar copiii lăsaţi să se joace pe stradă capătă o pregătire pe care, odată, părinţii lor neglijenţi o vor vedea ducându-i spre ruină şi fărădelege.
28:38 Dumnezeu a dat tinerilor şi copiilor minţi cercetătoare. Puterea lor de a raţiona le-a fost încredinţată ca un talant de valoare. Datoria părinţilor este aceea de a le arăta adevăratul sens al educaţiei, pentru că aceasta comportă multe aspecte. Ei trebuie învăţaţi să-şi dezvolte fiecare talent, pentru ca toate să fie în slujba lui Isus pentru înălţarea omenirii decăzute.
28:39 Mare parte din succesul şcolii noastre depinde de profesorul ales. Acela care este însărcinat cu educarea trebuie să aibă o vârstă corespunzătoare, iar acolo unde numărul elevilor este destul de mare, să fie aleşi asistenţi dintre cei mai mari. Astfel, ei vor câştiga o experienţă de mare valoare.