27:1 Cap. 25 - Învăţând din natură
27:2 Dacă Biblia trebuie să se afle pe primul loc în educarea copiilor şi a tinerilor, cartea naturii este a doua, ca importanţă. Lucrările lui Dumnezeu mărturisesc despre dragostea şi puterea Lui. El a chemat lumea la existenţă, cu tot ce conţine ea. Dumnezeu este un iubitor de frumos. În lumea pe care a creat-o pentru noi, El nu ne-a pus la dispoziţie doar ceea ce ar fi necesar pentru confortul nostru, ci a umplut cerurile şi pământul de frumuseţe. Vedem dragostea şi grija Lui în bogatele câmpuri de toamnă, iar zâmbetul Lui în vesela rază de soare. Mâna Lui a făcut stâncile şi munţii semeţi. Falnicii copaci cresc la porunca Lui. El a întins covorul de catifea verde peste pământ şi l-a presărat cu arbuşti şi flori.
27:3 De ce oare a înveşmântat El pământul şi pomii în verde viu şi nu în sumbrul şi întunecatul cenuşiu? Nu pentru a fi mai plăcuţi ochilor Lui? Iar inimile noastre, să nu fie ele pline de mulţumire când citim dovezile înţelepciunii şi iubirii Sale în minunile propriei creaţiuni?
27:4 Aceeaşi energie creativă, care a dus lumea la existenţă, este încă în exerciţiu în susţinerea universului şi continuarea activităţii în natură. Mâna lui Dumnezeu conduce planetele şi mersul lor ordonat prin univers. Nu prin putere proprie îşi continuă, an de an, pământul mişcarea în jurul soarelui şi-şi procură ceea ce ne dăruie. Cuvântul lui Dumnezeu controlează elementele naturii. El acoperă cerul cu nori şi pregăteşte ploaie pentru pământ. El face văile roditoare şi "să răsară iarba pe munţi" (Ps. 147,8).
27:5 Prin puterea Lui, vegetaţia înfloreşte, frunzele înverzesc şi florile îmbobocesc.
27:6 Întreaga natură este destinată să fie un interpret al lucrurilor lui Dumnezeu. Pentru Adam şi Eva, în căminul lor din Eden, natura era plină de cunoaşterea lui Dumnezeu şi de învăţăminte divine. Urechile lor atente erau familiarizate cu glasul înţelepciunii. Înţelepciunea vorbea ochiului şi era primită în inimă, pentru că ei comunicau cu Dumnezeu în mijlocul creaţiunii Lui. De îndată ce sfânta pereche a călcat Legea Celui Prea Înalt, strălucirea de la faţa lui Dumnezeu s-a depărtat de pe chipul naturii. Acum, natura este degradată de păcat. Dar parabolele lui Dumnezeu încă nu s-au şters; chiar şi acum, dacă este corect cercetată şi interpretată, natura vorbeşte despre Creatorul ei.
27:7 Cea mai eficientă cale de a-i învăţa pe păgâni, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, este calea prezentării Lui prin ceea ce a creat. În acest fel, mult mai uşor decât prin orice altă metodă, ei pot fi făcuţi să-şi dea seama de diferenţa dintre idolii lor - lucrarea mâinilor lor - şi adevăratul Dumnezeu, Cel care a făcut cerurile şi pământul. Există în aceste lecţii luate din natură o simplitate şi o puritate care le fac să fie cele mai valoroase. Copiii şi tinerii au nevoie ca lecţiile lor să fie extrase din această sursă. Prin ea însăşi, frumuseţea naturii conduce sufletele departe de păcat şi de atracţiile lumii, către puritate şi pace, către Dumnezeu.
27:8 Din acest motiv, cultivarea pământului este o activitate bună pentru copii şi tineret. Ea îi pune în legătură directă cu natura şi cu natura lui Dumnezeu. Şi, pentru a putea beneficia de acest avantaj, trebuie, pe cât posibil,
27:9 ca şcolile noastre să dispună de grădini de flori şi terenuri de cultivat.
27:10 O educaţie în astfel de condiţii este în concordanţă cu direcţiile pe care le-a dat Dumnezeu în ceea ce priveşte instruirea tinerilor, dar se află în contrast cu metodele folosite în majoritatea şcolilor Mintea elevilor a fost solicitată cu cărţi de ştiinţă şi de filozofie, în care mărăcinii scepticismului au fost doar parţial disimulaţi. Cărţi conţinând ficţiuni sau lucrări de autori, care, deşi s-ar putea să scrie despre subiecte din Scripturi, vehiculează interpretări fanteziste, proprii. Învăţătura acestui fel de cărţi este ca o sămânţă plantată în inimă. Ea creşte, aduce roadă şi un seceriş plin al necredinţei este recoltat. Iar rezultatul se vede în decăderea familiei umane.
27:11 O întoarcere la metode mai simple va fi apreciată de copii şi tineri. Lucrarea în grădină şi pe câmp va fi o schimbare agreabilă în rutina istovitoare a lecţiilor abstracte, care n-ar trebui niciodată să îngrădească minţile tinere. Această schimbare va fi bună îndeosebi pentru copiii şi tinerii agitaţi, pentru care lecţiile din cărţi sunt epuizante şi greu de ţinut minte. Studiul în natură va fi sănătate şi fericire pentru ei, iar impresiile create nu li se vor şterge din minte, ci, dimpotrivă, vor fi asociate cu lucruri pe care ei le văd mereu.
27:12 În lumea naturii, Dumnezeu a pus în mâinile copiilor cheia vistieriei Cuvântului Său. Cele nevăzute sunt ilustrate prin cele văzute. Înţelepciunea divină, adevărul veşnic, harul infinit, sunt înţelese prin lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu. Lăsaţi atunci copiii
27:13 şi tinerii să se familiarizeze cu natura şi legile ei. Să le fie dezvoltată mintea la cea mai înaltă capacitate, iar puterile fizice antrenate pentru îndatoririle practice ale vieţii. Dar arătaţi-le, de asemenea, că Dumnezeu a făcut această lume frumoasă, pentru că El Se bucură de fericirea noastră şi pregăteşte pentru noi o lume şi mai frumoasă, acolo unde nu va mai fi păcat. Cuvântul lui Dumnezeu afirmă: "Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la mintea omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc" (1 Cor. 2,9).
27:14 Îndeosebi copiii mici trebuie să se apropie de natură. În loc să-i încătuşăm în corsetele modei, mai bine să-i lăsăm liberi, ca şi mieii, ca să se joace sub dulcea şi înviorătoarea mângâiere a soarelui. Arătaţi-le pomii şi florile, umila iarbă şi arborii falnici, cu a căror frumuseţe, delicateţe şi varietate de forme să se obişnuiască. Învăţaţi-i să vadă înţelepciunea şi dragostea lui Dumnezeu în lucrurile create de El şi, în vreme ce inimile lor cresc de bucurie şi dragoste plină de recunoştinţă, lăsaţi-i să se unească în cântări de mulţumire cu păsările cerului.
27:15 Învăţaţi-i pe copii şi tineri să privească la realizările Marelui Artist şi să imite graţia naturii în formarea caracterului lor. Pe măsură ce dragostea lui Dumnezeu le câştigă inima, viaţa lor va primi frumuseţea sfinţeniei. Astfel, ei îşi vor folosi capacităţile spre binecuvântarea altora şi slava lui Dumnezeu. (Special Testimonies on Education, pg. 58-62, scrisă în 20 mai, 1896).
27:16 Natura este plină de lecţii despre dragostea lui Dumnezeu. Fiind corect înţelese, aceste lecţii conduc spre Creator. Ele arată dinspre natură spre natura lui Dumnezeu, învăţând acele simple şi sfinte
27:17 adevăruri care limpezesc mintea şi o aduc în strânsă legătură cu Dumnezeu.
27:18 Marele Învăţător porunceşte naturii să reflecte lumina ce trece dincoace de pragul cerului, pentru ca oamenii să poată fi conduşi la ascultare de Cuvântul Său. Iar natura împlineşte dorinţa Creatorului ei. Inimii înmuiate de harul lui Dumnezeu, soarele, luna, stelele, falnicii copaci şi florile câmpiei îi exprimă solia lor de îndrumare şi sfat. Semănarea seminţei sugerează minţii semănarea spirituală a seminţei adevărului. Copacul declară sus şi tare că un pom bun nu poate aduce roadă rea, după cum nici un pom rău nu poate aduce roadă bună. "Îi veţi cunoaşte după roadele lor" (Mat. 7,16). Chiar şi neghina are o lecţie să ne înveţe. Ea este sămânţa semănată de Satana şi, dacă este lăsată, va împiedica creşterea grâului.
27:19 Când omul este împăcat cu Dumnezeu, lucrurile din natură îi vorbesc în cuvintele înţelepciunii cereşti, purtând mărturie pentru adevărul veşnic al Cuvântului lui Dumnezeu. Când Isus ne prezintă înţelesul lucrurilor din natură, ştiinţa adevăratei religii luminează puternic, explicând relaţia dintre Legea lui Dumnezeu şi lumea naturală şi cea spirituală.
27:20 Rândunica şi cocorul observă schimbările anotimpurilor. Ei migrează dintr-o ţară în alta pentru o climă mai potrivită confortului şi fericirii lor, după cum le-a hărăzit Domnul. Ele ascultă de legile care le guvernează viaţa. Dar fiinţele făcute după chipul lui Dumnezeu nu-L onorează prin ascultare de legile naturii. Nesocotind legile care guvernează organismul uman, ei se descalifică pentru slujirea
27:21 lui Dumnezeu. El le trimite avertizări pentru a-i atenţiona de felul în care calcă Legea Sa atunci când nu respectă legile vieţii. Dar obiceiul e puternic, iar ei nu dau curs atenţionării. Zilele sunt pline de suferinţă fizică, iar mintea este tulburată, din cauză că sunt hotărâţi să-şi urmeze practicile rele. Ei nu vor să judece de la cauză la efect şi-şi sacrifică sănătatea, liniştea şi fericirea datorită ignoranţei şi egoismului lor.
27:22 Înţeleptul se adresează celui nepăsător, cu următoarele cuvinte: "Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te! Ea nu are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara, şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului." (Prov. 6,6-8). Locuinţele pe care le fac furnicile dovedesc îndemânare şi perseverenţă. Ele duc câte un singur bob o dată, dar, prin răbdare şi perseverenţă, fac minuni.
27:23 Solomon arată spre hărnicia furnicii, ca un reproş pentru aceia care îşi irosesc timpul în trândăvie sau în practici ce degradează sufletul şi trupul. Furnica se pregăteşte pentru anotimpul ce urmează, dar mulţi dintre cei dăruiţi cu raţiune nu reuşesc să se pregătească pentru viitorul unei vieţi veşnice.
27:24 Soarele, luna, stelele, stâncile solide, râul ce se revarsă continuu, infinitul şi neliniştitul ocean ne predau lecţii pe care toţi ar trebui să le urmeze.