25:1 Cap. 23 - Hristos ca exemplu şi învăţător pentru tineri
25:2 Exemplul lui Hristos este o lumină atât pentru tineri, cât şi pentru cei în vârstă, întrucât copilăria şi tinereţea Lui au fost reprezentative. Din anii cei mai timpurii, exemplul Lui a fost desăvârşit. De mic copil, El era ascultător de părinţii Lui şi de legile naturii, iar "harul lui Dumnezeu era peste El" (Luca 2,40).
25:3 Isus nu Şi-a dedicat timpul pentru distracţii, aşa cum fac mulţi tineri. El a studiat Cuvântul până ce expresiile lui i-au devenit familiare. Chiar din copilărie, viaţa şi toate obiceiurile Sale au fost în armonie cu Scripturile şi El era priceput în folosirea lor Înainte de a studia Cuvântul scris, Isus a studiat cartea naturii, găsind desfătare în frumuseţea lucrurilor care făceau parte din propria Lui creaţiune. El era solidar cu umanitatea în toate diversele ei bucurii şi necazuri, identificându-Se cu toţi - cu cei slabi şi neajutoraţi, cu cei căzuţi, cu cei în nevoie şi cu cei necăjiţi.
25:4 În învăţătura Sa, Îşi procura ilustraţiile din marea comoară a vieţii practice şi din natură. Idei necunoscute erau ilustrate de fapte şi lucruri cunoscute, de adevărurile sacre şi de aspectele naturale, fireşti, cu care oamenii erau cât se poate de obişnuiţi. Toate acestea vorbeau inimilor şi lăsau cele mai adânci impresii în mintea oamenilor.
25:5 Cuvintele lui Isus puneau învăţăturile din natură într-o lumină nouă şi le făceau să constituie o nouă revelaţie. El putea
25:6 vorbi despre lucruri pe care însăşi mâna Lui le-a făcut, pentru că ele aveau calităţi şi proprietăţi care-I aparţineau în mod special. În natură, ca şi în paginile sfinte ale Vechiului Testament, sunt descrise adevărurile monumentale, importante. În învăţătura Sa, Isus a explicat acestea, legându-le de frumuseţea lucrurilor din natură.
25:7 În interpretarea lui Isus, floarea şi copacul, sămânţa semănată şi rodul secerat, conţineau lecţii despre adevăr. El lua frumosul nufăr şi-l dădea în mâna copiilor şi a tinerilor, iar în vreme ce aceştia se uitau la faţa Lui tânără, strălucind de razele luminii care venea de la Tatăl Său, Isus le preda lecţia: "Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?" (Matei 6,28-30).
25:8 În lucrarea Sa de Învăţător al oamenilor, Hristos nu i-a pierdut niciodată din vedere pe copii. Când era istovit de agitaţia şi învălmăşeala cetăţilor aglomerate, de întâlnirile cu oameni vicleni şi ipocriţi, sufletul Său găsea odihnă şi pace în societatea copiilor inocenţi. Prezenţa Lui nu-i respingea niciodată. Inima largă şi plină de iubire putea înţelege încercările şi nevoile copiilor şi găsea fericire în micile bucurii; El îi lua în braţe şi-i binecuvânta.
25:9 În acei copii pe care îi întâlnea, Isus vedea viitori bărbaţi şi femei care aveau să devină beneficiari ai harului Său şi supuşi ai Împărăţiei Sale, viitori martori pentru cauza Lui. în ştia că acei copii Îl vor asculta şi Îl vor accepta ca Răscumpărător mult mai uşor decât oamenii mari, dintre care mulţi erau înţelepţi în felul lumii, dar greoi la inimă. În învăţătura Sa, El a coborât la nivelul lor de înţelegere. El, Maiestatea cerului, nu pregeta să răspundă la întrebările celor mici şi să-Şi simplifice importantele lecţii pentru a corespunde înţelegerii lor de copii. El planta în mintea lor, aflată în creştere, sămânţa adevărului care, în anii următori, avea să răsară şi să facă rod pentru viaţa veşnică.
25:10 Părinţi şi educatori, Isus spune şi azi: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi" (Matei 19,14). Ei sunt cei mai sensibili la învăţătura creştină, inima lor este deschisă influenţelor sfinte şi drepte şi puternice pentru a reţine impresiile primite. (Special Testimonies on Education, pg. 62-64, scrisă la 17 mai, 1896).
25:11 A dezvolta mintea şi inima tinerilor şi a nu le împiedica creşterea printr-un control nepermis al unei minţi asupra alteia, cere tact şi înţelegere. Este nevoie de profesori capabili să abordeze în mod înţelept caracterul în diferitele lui faze, care sunt gata să observe şi să creeze toate premisele facerii de bine, care au entuziasm, care sunt "apţi de a-i învăţa pe alţii" şi care pot inspira energie şi curaj.