22:1 Cap. 20 - Şcoala Bisericii
22:2 "Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mândru?"
22:3 Răspunderea noastră
22:4 Nimic nu este de o mai mare importanţă ca educarea copiilor şi a tinerilor noştri. Biserica trebuie să manifeste şi să stârnească un profund interes în această lucrare, pentru că acum, mai mult ca oricând, Satana şi oştirea lui sunt hotărâţi să-i înşele pe tineri sub standardul întunecat, ce conduce spre ruină şi moarte.
22:5 Dumnezeu a desemnat biserica drept străjer, care să manifeste o grijă geloasă pentru tinerii şi copiii ei - o santinelă care să vadă apropierea inamicului şi să dea semnalul de avertizare. Dar biserica nu realizează această situaţie. Ea doarme în post. În acest timp de primejdie, taţii şi mamele trebuie să se trezească şi să lucreze decisiv, altfel mulţi dintre tineri vor fi pierduţi pentru veşnicie.
22:6 Facem eforturi susţinute pentru mulţimea de oameni din jurul nostru şi avansăm lucrarea în câmpuri străine, dar nimic din acestea nu ne poate scuza pentru neglijarea educării copiilor şi a tinerilor noştri. Ei trebuie pregătiţi să devină lucrători pentru Dumnezeu. Prin sfat şi exemplu, atât părinţii, cât şi educatorii trebuie să imprime principiile adevărului şi dreptăţii în mintea şi inima tinerilor, astfel încât să devină bărbaţi şi femei tari ca şi oţelul pentru Dumnezeu şi cauza Sa.
22:7 Părinţii şi educatorii nu apreciază măreţia lucrării de educare a tinerilor, care le-a fost dată. Experienţa copiilor lui Israel a fost consemnată pentru noi, cei "peste care a venit sfârşitul veacurilor" (1 Cor. 10,11). Ca şi în acele vremuri, acum Domnul ar vrea să-Şi aibă copiii adunaţi nu în şcoli în care predomină influenţele lumeşti, ci în şcolile noastre, în care Cuvântul lui Dumnezeu constituie temelia educaţiei.
22:8 Dacă ar trebui să lucrăm vreodată cu maximă seriozitate, acum este acel moment. Vrăjmaşul presează din toate părţile asemenea unui potop. Numai puterea lui Dumnezeu ne poate salva copiii ca să nu fie măturaţi de valul răului. Răspunderea aflată asupra părinţilor, educatorilor şi a membrilor bisericii - aceea de a-şi face partea în cooperarea cu Dumnezeu - este mai mare decât o pot exprima cuvintele.
22:9 A-i pregăti pe tineri să devină oşteni adevăraţi ai Domnului Isus Hristos este cea mai nobilă lucrare care i-a fost încredinţată vreodată omului. Numai acei bărbaţi şi femei consacrate, care iubesc copiii şi pot vedea în ei suflete ce trebuie salvate pentru Maestru, trebuie aleşi ca profesori în şcolile noastre. Acei profesori care studiază Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum trebuie vor fi conştienţi de valoarea sufletelor aflate în grija lor şi de la ei vor primi copiii o adevărată educaţie creştină.
22:10 În scenele finale ale istoriei acestui pământ, mulţi dintre copii şi tineri vor uimi lumea prin mărturia lor pentru adevăr, care va fi prezentată de ei cu simplitate, dar cu duh şi tărie. Ei au fost învăţaţi temerea de Domnul şi inimile lor au fost sensibilizate printr-un studiu atent şi plin de rugăciune, al Bibliei. În viitorul apropiat,
22:11 mulţi copii vor fi dăruiţi cu Duhul lui Dumnezeu şi vor face o lucrare, proclamând adevărul, care, la vremea aceea, nu va putea fi făcută de membrii mai în vârstă ai bisericii.
22:12 Domnul va folosi şcoala bisericii ca un ajutor pentru părinţi în educarea şi pregătirea copiilor lor, pentru vremea ce ne stă înainte. De aceea, biserica trebuie să ia în serios lucrarea şcolară, făcând din ea ceea ce Domnul doreşte să fie.
22:13 Nu ne putem permite să despărţim pregătirea spirituală de cea intelectuală. Pregătirea intelectuală a copiilor trebuie echilibrată de o cunoaştere a lui Dumnezeu şi a căilor Sale. Acest adevăr stă la temelia întregii cunoaşteri adevărate. Locul nesfintei rivalităţi pentru onoarea lumii trebuie să fie luat de cea mai nobilă ambiţie a elevilor noştri de a ieşi din şcoală misionari pentru Dumnezeu, educatori care îi vor învăţa pe alţii ceea ce ei au învăţat. Elevii care termină şcoala cu această ţintă vor aduce la Hristos nu numai bărbaţi şi femei, ci şi copii şi tineri. Ei vor face în lume o lucrare pe care toate puterile răului nu o pot împiedica.
22:14 Educatori, trebuie să vă conştientizaţi atât răspunderile, cât şi privilegiile. Vă întrebaţi, poate: "Cine este destul de capabil pentru această lucrare?" "Harul Meu îţi este de-ajuns" (2 Cor. 12,9) este asigurarea Marelui Educator. Dacă-L laşi pe Isus în afara problemei, fără a căuta ajutorul Său, într-adevăr, misiunea îţi este fără speranţă. Dar, în înţelepciunea şi puterea Lui, poţi reuşi în chip nobil.