20:1 Cap. 18 - Cooperare între cămin şi şcoală
20:2 Şcoala căminului este aceea în care băieţii şi fetele noastre trebuie pregătiţi pentru a urma în şcoala patronată de biserică. Părinţii trebuie să ţină permanent cont de asta şi, ca profesori în căminul lor, ei trebuie să-şi dedice toate capacităţile lui Dumnezeu, pentru a putea îndeplini nobila şi sfânta lor misiune. O instruire atentă, făcută cu credincioşie în cămin, este cea mai bună pregătire pe care copiii o pot primi pentru viaţa de şcolar. Părinţii înţelepţi îşi vor ajuta copiii să înţeleagă că, în viaţa de elev ca şi în cămin, trebuie să-şi dea silinţa să-I placă lui Dumnezeu, să fie o onoare pentru El.
20:3 Pentru a-şi feri copiii de influenţe nesănătoase, părinţii trebuie să-i educe în principiile purităţii. Acei copii care, în cămin, se obişnuiesc cu ascultarea şi cu autocontrolul vor avea mai puţine dificultăţi în viaţa de şcoală şi vor evita multe dintre ispitele care-i asaltează pe tineri. Părinţii să-şi educe copiii în aşa fel, încât să fie fideli lui Dumnezeu în orice împrejurare şi în orice loc. Ei trebuie să creeze în jurul lor influenţe ce duc la fortificarea caracterului. Cu o astfel de educaţie, când vor fi trimişi departe, la şcoală, copii nu vor fi o pricină de tulburare sau nelinişte. Ei vor fi un sprijin pentru profesori şi un exemplu şi stimulent pentru colegii lor.
20:4 Cum trebuie să fie un profesor
20:5 În alegerea profesorului pentru copii, trebuie dovedită o mare atenţie. Profesorii şcolilor noastre trebuie să fie bărbaţi
20:6 şi femei modeşti, lipsiţi de vanitate. Ei trebuie să fie lucrători conştiincioşi, plini de adevăratul spirit misionar, slujitori care au învăţat să-şi pună încrederea în Dumnezeu şi să lucreze în numele Lui. Ei trebuie să posede atributele caracterului lui Hristos - răbdare, bunătate, milă şi iubire. Iar în experienţa zilnică, ei trebuie să evidenţieze dreptatea şi neprihănirea Mântuitorului. Apoi, lucrând cu o influenţă plină de parfum, ei vor demonstra ce poate reuşi harul prin agenţii omeneşti, care Îl fac pe Dumnezeu încrederea lor.
20:7 Fiecare dintre şcolile bisericii noastre să fie astfel administrată, încât Hristos să poată onora sălile de clasă cu prezenţa Sa. El nu va accepta o lucrare superficială, de mântuială. Profesorii să fie ei înşişi nişte ucenici care să-şi dea toată silinţa pentru a învăţa cum să-şi facă slujba cât mai eficientă. Ei trebuie să simtă permanent povara sufletelor - nu ca şi cum ei înşişi ar putea salva suflete, ci ca ajutoare ale lui Dumnezeu, având privilegiul de a-şi câştiga elevii pentru Hristos.
20:8 Profesori, să nu existe nechibzuinţă în vorbirea voastră. În şcolile în care vă asumaţi rolul de educatori, fiţi în faţa elevilor un exemplu, prezentându-i în fiecare dimineaţă lui Dumnezeu în rugăciune. Apoi, aşteptaţi de la El putere pentru orice oră şi credeţi că El vă ajută. Făcând astfel, veţi avea afecţiunea copiilor. Nu este o treabă atât de grea a lucra cu copiii, şi pentru aceasta Îi mulţumim lui Dumnezeu. Avem un Ajutor infinit mai puternic decât suntem noi. O, sunt atât de recunoscătoare că nu trebuie să depindem de noi, ci de puterea de sus!
20:9 Dacă viaţa voastră e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, un Ajutor divin se află alături şi veţi fi una cu Mântuitorul şi una cu aceia pe care îi învăţaţi. Niciodată nu vă scoateţi în evidenţă pe voi, ci pe Hristos. Slăviţi-L, onoraţi-L înaintea lumii. Spuneţi: "Sunt sub steagul însângerat al Prinţului Emanuel. Sunt cu totul de partea Domnului." Arătaţi simpatie şi delicateţe în relaţiile cu elevii voştri. Daţi pe faţă dragostea lui Dumnezeu. Cuvintele pe care le rostiţi să fie blânde şi încurajatoare. Apoi, lucrând pentru elevii voştri, ce transformare va fi făcută în caracterele acelora care nu au fost corect educaţi acasă! Domnul îi poate face chiar şi pe profesorii mai tineri canale prin care să-Şi arate harul, dacă ei I se consacră.
20:10 Cerând ascultare
20:11 Profesorul trebuie să manifeste un adevărat respect de sine, în tot ceea ce face. El nu-şi va permite să fie impulsiv, nu-i va pedepsi cu asprime pe copiii care au nevoie de o schimbare. El trebuie să înţeleagă că eul trebuie supus şi să nu uite niciodată că, mai sus de el, se află un Profesor divin, al cărui elev este şi sub al cărui control trebuie să fie întotdeauna. Umilindu-şi inima înaintea lui Dumnezeu, aceasta îi va fi înmuiată şi copleşită la gândul propriilor deficienţe. El va înţelege ceva din conţinutul cuvintelor: "Şi pe voi care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină." (Col. 1,21.22).
20:12 Uneori, există în şcoală câte un element de dezordine, care face lucrarea foarte dificilă. Copiii care nu au primit acasă o bună educaţie provoacă multă tulburare şi, prin obrăznicia lor, întristează inima profesorului. Dar profesorul nu trebuie să se descurajeze. Încercările înseamnă experienţă. Dacă elevii sunt neascultători şi nesupuşi, este cu atât mai multă nevoie de efort susţinut. Tocmai faptul că există astfel de elevi este unul dintre motivele pentru care au fost înfiinţate şcolile noastre. Copiii ai căror părinţi au neglijat să-i educe şi să-i disciplineze trebuie, dacă e posibil, să fie salvaţi.
20:13 În şcoală, la fel ca şi în cămin, trebuie să existe o disciplină bine gândită. Profesorul trebuie să instituie reguli pentru conduita elevilor săi. Acestea trebuie să nu fie multe, dar să fie bine cumpănite şi apoi impuse. Fiecare principiu implicat în aceste reguli trebuie astfel prezentat elevului, încât acesta să fie convins de justeţea lui. Astfel, el se va simţi responsabil, văzând că regulile la stabilirea cărora şi el a ajutat sunt respectate.
20:14 Părinţii să întărească mâinile profesorului
20:15 Profesorul nu trebuie lăsat să poarte de unul singur povara lucrării sale. El are nevoie de simpatia, bunătatea, conlucrarea şi dragostea oricărui membru al bisericii. Părinţii trebuie să-l încurajeze pe educator, arătând că-i apreciază eforturile. Niciodată ei nu trebuie să rostească sau să facă ceva ce ar încuraja nesupunerea copiilor lor faţă de profesor. Dar eu ştiu că mulţi părinţi nu cooperează cu profesorul. Ei nu întreţin în cămin buna influenţă exercitată în şcoală. În loc să adopte
20:16 în cămin principiile ascultării, învăţate în şcoală, ei îşi lasă copiii să facă ce vor, să umble de colo-colo, fără nici o restricţie. Iar dacă profesorul îşi exercită autoritatea, cerând ascultare, copiii vin la părinţi cu o relatare exagerată, deformată, a felului în care au fost trataţi. Profesorul se poate să nu fi făcut decât ceea ce era datoria lui dureroasă de făcut, dar părinţii dau dreptate copiilor, chiar dacă aceştia sunt vinovaţi. Şi, de multe ori, acei părinţi care ei înşişi sunt aspri cu copiii, sunt cei mai nerezonabili atunci când aceştia sunt disciplinaţi la şcoală.
20:17 Sunt unii membri ai bisericii noastre care s-au grăbit să facă presupuneri nefavorabile şi să vorbească defăimător la adresa profesorului în faţa altor membri şi chiar în prezenţa copiilor. Unii au vorbit necontrolat şi urât despre profesor, fără a fi înţeles bine problema care era în cauză. Aşa ceva nu trebuie să existe. Acela care crede că profesorul a greşit trebuie să urmeze instrucţiunile Cuvântului: "Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur" (Mat. 18,15). Până nu a făcut acest pas, nimeni nu are dreptul să spună şi altora greşeala unui frate de-al său.
20:18 Părinţi, când un profesor al şcolii noastre încearcă să vă educe şi disciplineze copiii, pentru ca ei să poată obţine viaţa veşnică, nu-i criticaţi activitatea în prezenţa acestora, chiar dacă consideraţi că el este prea sever. Dacă doriţi ca ei să-şi predea inima Mântuitorului, sprijiniţi eforturile profesorului pentru salvarea lor. Este mult mai
20:19 bine pentru copii ca, în loc de critică, să audă de pe buzele mamei cuvinte de apreciere la adresa lucrării profesorului! Astfel de vorbe formează impresii durabile în mintea copiilor şi-i influenţează pentru respectul faţă de profesor.
20:20 Nu trebuie să ne frământăm atât de mult cu privire la ce fac alţii, ci să fim atenţi la ce facem noi. Dacă, urmând o şcoală a noastră, copiii nu dau rezultate bune, părinţii nu trebuie să-l acuze pe nedrept pe profesor. Mai degrabă să se cerceteze pe ei înşişi, pentru a vedea dacă sunt sau nu nişte educatori după voia lui Dumnezeu. În multe cazuri, copiii sunt neglijaţi în cămin şi aici sunt mult mai dezonoraţi decât la şcoală. Dacă unii copii, care ani de zile au fost lăsaţi la voia dorinţelor şi înclinaţiilor lor, sunt acum, prin eforturile profesorului, conduşi la o viaţă asemenea vieţii lui Hristos, vor face părinţii, din această cauză, critici răuvoitoare cu privire la acest profesor?
20:21 Metoda de guvernare a lui Dumnezeu este un exemplu de cum trebuie educaţi copiii. Nu există oprimare în lucrarea Domnului şi nu trebuie să existe nici în cămin, nici în şcoală. Nici părinţii şi nici educatorii nu trebuie să admită ca nerespectarea cuvântului lor să fie ignorată. Dacă ei nu-i îndreaptă pe copii atunci când fac rău, Dumnezeu le va cere socoteală pentru această neglijare. Trebuie să fie însă atenţi, la admonestări. Blândeţea să facă legea în cămin şi legea în şcoală. Copiii să fie învăţaţi să ţină Legea Domnului, şi o fermă, dar iubitoare influenţă să-i oprească de la rău.
20:22 Părinţii trebuie să nu uite că mult mai mult
20:23 va fi realizat prin lucrarea şcolilor noastre, dacă ei sunt conştienţi de avantajul de care se vor bucura copiii lor în aceste şcoli şi vor colabora din toată inima cu profesorul. Prin rugăciune, răbdare şi îngăduinţă, părinţii pot anihila mult din răul produs de lipsa răbdării şi de indulgenţa neînţeleaptă. Părinţii şi profesorul trebuie să lucreze împreună. Părinţii să nu uite că ei înşişi vor fi ajutaţi de prezenţa în comunitate a unui profesor serios şi temător de Dumnezeu.
20:24 Părinţi, faceţi tot ce vă stă în putinţă, pentru a forma în copiii voştri caractere după voia lui Dumnezeu. Folosiţi-vă orice capacitate în efortul de a vă salva mica turmă. Puterile iadului se unesc pentru pieirea ei, dar Dumnezeu vă va înălţa un standard împotriva duşmanului. Rugaţi-vă mai mult. Blând şi iubitor, învăţaţi-vă copiii să vină la Dumnezeu ca la un Tată ceresc. Prin exemplul propriu, învăţaţi-i stăpânirea de sine şi altruismul. Învăţaţi-i că Isus nu a trăit pentru Sine.
20:25 Adunaţi razele luminii divine, ce strălucesc în calea voastră. Umblaţi în lumină, după cum Hristos este în lumină. Lucrând pentru a vă ajuta copiii să-I slujească lui Dumnezeu, cele mai provocatoare încercări vor veni asupra voastră; dar, să nu vă pierdeţi, curajul ci agăţaţi-vă de Isus. El spune: "Dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine" (Isaia 27,5). Când apare vreo problemă, întrebaţi-L pe Domnul ce să faceţi. Dacă vreţi să nu recurgeţi la vorbe aspre, Domnul vă va arăta calea. El vă va ajuta să vă folosiţi darul vorbirii într-o manieră atât de creştinească, încât pacea şi
20:26 dragostea vor domni în cămin. Urmând un plan consecvent de acţiune, veţi putea fi nişte evanghelişti în cămin, nişte slujitori ai harului, pentru copiii voştri.
20:27 O înţelegere plină de compasiune
20:28 Acolo unde a fost înfiinţată o şcoală a noastră, nu trebuie cu nici un chip să se renunţe la lucrarea de educaţie, decât în cazul în care Dumnezeu arată clar că trebuie să se facă astfel. Poate părea că influenţe adverse conspiră împotriva şcolii, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, profesorul poate face o mare lucrare de salvare, schimbând mersul lucrurilor. Dacă operează cu răbdare, seriozitate şi perseverenţă, urmând direcţiile lui Hristos, lucrarea de reformă, pe care o face în şcoală, se poate extinde în căminele copiilor, creându-le o atmosferă mai pură, mai cerească. Aceasta înseamnă cu adevărat lucrare misionară la cel mai înalt nivel.
20:29 Dacă părinţii îşi fac cu credincioşie partea, lucrarea educatorului va fi mult uşurată. Speranţa şi curajul lui vor creşte. Părinţii ale căror inimi sunt pline de iubirea lui Hristos se vor abţine de la vânarea de greşeli şi vor face tot ce le stă în putere pentru a-l încuraja şi ajuta pe acela pe care l-au ales ca educator pentru copiii lor. Ei vor fi dispuşi să aibă încredere că acesta este la fel de conştiincios în lucrarea cu copiii lor, cum sunt şi ei.
20:30 Educatorii din cămin şi educatorii din şcoală trebuie să aibă o înţelegere plină de simpatie, fiecare pentru munca celuilalt. Ei trebuie să conlucreze armonios, plini de acelaşi spirit misionar, străduindu-se împreună pentru binele fizic, mintal şi spiritual al copiilor şi pentru formarea în ei a unor caractere ce vor rezista la testul ispitei.