19:1 Cap. 17 - Predând lecţii pentru a fi utili
19:2 Viaţa nu este dată pentru a o trăi în lenevie şi plăceri egoiste. Fiecăruia dintre cei care îşi vor dezvolta capacităţile date de Dumnezeu, îi stau înainte mari posibilităţi. Din acest motiv, instruirea tineretului este o chestiune de maximă importanţă. Fiecare copil născut în cămin este un credit sacru. Dumnezeu le spune părinţilor: "Luaţi acest copil şi creşteţi-l pentru Mine, pentru a putea fi o onoare la adresa Numelui Meu şi un canal prin care binecuvântările Mele să se reverse asupra lumii". Pentru a-l face pe copil potrivit pentru o astfel de viaţă, se cere ceva mai mult decât o educaţie parţială, unilaterală, care îi va dezvolta intelectul, în paguba capacităţilor fizice. Dezvoltarea necesită toate facultăţile - ale minţii şi ale trupului - şi asta este lucrarea pe care părinţii, ajutaţi de educator, trebuie să o facă pentru copiii şi tinerii aflaţi în grija lor.
19:3 Primele lecţii sunt de mare importanţă. Se obişnuieşte trimiterea copiilor de foarte mici la şcoală, cerându-li-se să înveţe din cărţi lucruri care le forţează mintea şi, adeseori, să înveţe muzică. În multe cazuri, părinţii au posibilităţi limitate şi este nevoie de un efort financiar căruia foarte greu îi fac faţă, dar ei consideră că trebuie făcut totul pentru a asigura această linie artificială de educaţie. Nu este înţelept. Copilul nu trebuie suprasolicitat în nici o direcţie şi nu trebuie să înveţe muzică până nu este bine dezvoltat din punct de vedere fizic.
19:4 Mama trebuie să fie profesorul, iar căminul şcoala în care orice copil primeşte primele lecţii.
19:5 Însă aceste lecţii trebuie să includă obiceiuri practice. Mamelor, lăsaţi-vă micuţii să se joace în aer liber, lăsaţi-i să asculte cântecele păsărelelor şi să afle dragostea lui Dumnezeu, exprimată în frumoasele lucrări ale mâinilor Lui. Învăţaţi-i lecţiile simple din cartea naturii şi din lucrurile din jurul lor. Apoi, pe măsură ce mintea lor se dezvoltă, pot fi adăugate şi imprimate solid lecţii din cărţi. Dar învăţaţi-i, de asemenea, încă din cei mai timpurii ani, să fie folositori. Învăţaţi-i să fie conştienţi că, în calitate de membri ai gospodăriei, ei trebuie să-şi facă, fără nici o pretenţie, partea în ceea ce priveşte treburile casei şi să vadă un exerciţiu sănătos în îndeplinirea acestora.
19:6 Este foarte important pentru părinţi să găsească sarcini utile pentru copiii lor, implicând responsabilităţi potrivite puterii şi vârstei. Copiilor trebuie să li se dea ceva de făcut, care nu doar să le asigure o ocupaţie, ci să-i şi intereseze. Mâinile şi minţile lor active trebuie puse la treabă din cei mai timpurii ani. Dacă părinţii neglijează să canalizeze energiile copiilor pe făgaşe utile, le fac un mare rău, deoarece Satana este gata să le găsească el ceva de făcut.
19:7 Cooperarea părinte - educator
19:8 Când copilul este destul de mare pentru a fi trimis la şcoală, profesorul trebuie să conlucreze cu părinţii şi pregătirea practică trebuie să continue ca o parte a studiilor şcolare. Sunt mulţi care se opun acestui gen de lucru manual în şcoli. Ei consideră că solicitările practice - de pildă, învăţarea unei meserii - sunt umilitoare, dar au o idee greşită despre adevărata demnitate.
19:9 Exemplul lui Hristos
19:10 În viaţa Sa pe pământ, Hristos a fost un exemplu pentru întreaga familie omenească, fiind ascultător şi de folos în cămin. El a învăţat meseria de tâmplar şi a lucrat cu mâinile Lui în micul atelier din Nazaret. Biblia spune despre El: "Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El." (Luca 2,40). Lucrând în copilărie şi-n tinereţe, mintea şi trupul Lui se dezvoltau. El nu-Şi folosea puterile fizice fără chibzuinţă, ci astfel încât să şi le menţină în formă şi să poată face cea mai bună lucrare în orice privinţă.
19:11 În copii şi-n tineri trebuie trezită ambiţia de a acţiona în direcţia realizării a ceva benefic lor şi util celorlalţi. Exerciţiul care dezvoltă mintea şi caracterul, care obişnuieşte mâinile să fie folositoare, care-l învaţă pe tânăr să-şi facă partea în rezolvarea sarcinilor căminului, este acela care asigură putere fizică şi care stimulează orice facultate. De asemenea, există o răsplată pentru hărnicie, pentru cultivarea obiceiului de a trăi pentru a face bine.
19:12 Copiii celor care sunt mai bogaţi nu trebuie lipsiţi de marea binecuvântare de a avea ceva de făcut, ceva ce le sporeşte vigoarea minţii şi a muşchilor. Munca nu este un blestem, ci o binecuvântare. Dumnezeu a dat lui Adam şi Evei, necăzuţi în păcat, o frumoasă grădină de îngrijit. Era o lucrare plăcută şi, dacă prima pereche de oameni n-ar fi călcat porunca lui Dumnezeu, nici o lucrare altfel decât plăcută n-ar fi existat în lumea noastră Cei bogaţi nu trebuie lipsiţi de privilegiul şi binecuvântarea
19:13 unui loc printre lucrătorii lumii. Ei trebuie să înţeleagă că sunt răspunzători de felul cum folosesc ceea ce le-a fost încredinţat, că energia, timpul, şi banii lor trebuie folosiţi în mod înţelept, nu în scopuri egoiste...
19:14 Aprobarea lui Dumnezeu este împărtăşită cu dragoste pentru copiii care îşi asumă bucuros partea în îndatoririle gospodăriei, împărtăşindu-se din sarcinile tatălui şi ale mamei. Ei vor fi răsplătiţi cu sănătate fizică şi pace a minţii şi se vor bucura de plăcerea de a vedea cum părinţii participă şi ei la distracţiile lor, prelungindu-şi astfel viaţa. Copiii care sunt obişnuiţi cu îndatoriri practice vor ieşi din cămin ca nişte membri utili ai societăţii, cu o educaţie mult superioară celei obişnuite printr-o închidere de timpuriu în sala de clasă, când nici mintea şi nici trupul nu sunt suficient de tari pentru a suporta aşa ceva.
19:15 Acasă şi la şcoală, prin sfat şi exemplu, copiii trebuie învăţaţi să fie corecţi, neegoişti, harnici. Ei nu trebuie lăsaţi să-şi petreacă timpul în trândăvie, mâinile lor nu trebuie să rămână inactive. Părinţii şi educatorii trebuie să conlucreze pentru îndeplinirea acestui obiectiv - dezvoltarea tuturor capacităţilor şi formarea unui caracter bun. Când părinţii îşi vor da seama de răspunderile lor, educatorii vor avea de făcut mult mai puţin.
19:16 Cerul este interesat în această lucrare pentru tineri. Părinţii şi educatorii care, printr-o instruire înţeleaptă, şi într-o manieră calmă şi decisă îşi obişnuiesc copii să se gândească şi să se îngrijească de alţii, îi vor ajuta să-şi biruie egoismul şi le vor închide uşa în faţa multor
19:17 ispite. Îngerii lui Dumnezeu vor coopera cu aceşti instructori credincioşi. Ei nu sunt mandataţi să facă această lucrare singuri, în schimb, vor da putere şi eficienţă celor care, în temere de Dumnezeu, caută să-şi educe copiii pentru a fi utili în viaţă.
19:18 Şcolile noastre sunt mijlocul special prin care Domnul îi califică pe copii şi pe tineri pentru lucrare misionară. Părinţii trebuie să-şi înţeleagă responsabilitatea şi să-şi ajute copiii să pună preţ pe marile privilegii şi binecuvântări pe care Dumnezeu le oferă prin aceste instituţii.
19:19 Dar educaţia lor în cămin trebuie să ţină pasul cu educaţia în aspectele misionare. În copilărie şi în adolescenţă, învăţătura practică şi cea teoretică trebuie să fie împletite. Copiii trebuie învăţaţi să li se arate cum să-i ajute pe tată şi pe mamă în micile treburi pe care sunt şi ei în stare să le facă. Mintea lor trebuie învăţată să gândească şi să reţină ceea ce au de făcut. Familiarizaţi cu obiceiuri practice în cămin, ei sunt învăţaţi să facă lucrări adecvate vârstei lor.
19:20 Dacă sunt bine educaţi acasă, copiii nu vor fi găsiţi pe stradă, pentru a primi acea educaţie, la întâmplare, pe care o primesc atâţia. Părinţii care-şi iubesc în mod răspunzător copiii nu-i vor lăsa să crească cu obiceiuri de lenevie şi ignoranţă faţă de treburile casei. Ignoranţa nu este admisibilă la Dumnezeu şi nici favorabilă lucrării Sale.