18:3 Una dintre cele mai frumoase şi mai impresionante parabole este aceea a semănătorului şi a seminţei. "El a zis: 'Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic; şi când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerişul'." (Marcu 4,26-29). Cel care a spus această parabolă, a creat El Însuşi sămânţa cea delicată, i-a dat puteri de viaţă, şi a stabilit legile care să-i guverneze creşterea. Apoi, El a făcut o ilustraţie vie a adevărului, atât în plan fizic, cât şi în plan spiritual.