12:1 Cap. 10 - Principii generale
12:2 "Domnul îţi dă pricepere în toate lucrurile."
12:3 Educaţia cea bună
12:4 Lucrul cu minţile tinere este cea mai frumoasă lucrare făcută vreodată de bărbaţi şi femei. Cea mai mare grijă trebuie avută în educarea tinerilor, pentru diversificarea metodei de instruire în vederea stimulării nobilelor capacităţi intelectuale. Părinţii şi profesorii sunt, cu siguranţă, nepregătiţi pentru buna educare a copiilor, dacă nu au învăţat mai întâi lecţia stăpânirii de sine, a răbdării, a îngăduinţei, a bunătăţii şi a dragostei. Ce postură importantă pentru părinţi, pedagogi şi profesori! Puţini sunt cei care realizează cele mai importante nevoi ale minţii şi felul în care trebuie direcţionată dezvoltarea intelectului, evoluţia gândurilor şi a sentimentelor tinerilor.
12:5 Personalitatea la copii
12:6 Educarea copiilor, acasă ori la şcoală, nu trebuie să se asemene cu o dresură de animale; copiii au voinţă şi inteligenţă, care trebuie orientate spre controlul tuturor capacităţilor personale. Animalele trebuie dresate, pentru că ele nu au raţiune şi intelect. Mintea omenească însă trebuie învăţată autocontrolul. Ea trebuie educată să stăpânească întreaga fiinţă, pe când animalele sunt controlate de un stăpân şi învăţate să se supună lui. Stăpânul este pentru animalul lui minte, raţiune şi voinţă.
12:7 Copilul poate fi educat în aşa fel încât, asemenea animalului, să nu aibă voinţă proprie. Chiar identitatea lui poate fi înghiţită de a aceluia care îi controlează formarea - voinţa lui este, întru totul subjugată voinţei educatorului. Copiii astfel educaţi vor fi întotdeauna deficitari în ceea ce priveşte tăria morală şi responsabilitatea personală. Ei nu au fost învăţaţi să acţioneze din raţiune şi din principiu. Voinţa lor a fost controlată de altcineva, iar mintea nu le-a fost solicitată, pentru a se putea dezvolta şi instrui prin exerciţiu. Ei n-au fost îndrumaţi şi disciplinaţi, potrivit capacităţilor şi particularităţilor lor intelectuale, pentru ca, atunci când va fi nevoie, să le folosească cât mai bine.
12:8 Profesorii nu trebuie să se oprească aici, ci să acorde o atenţie deosebită şi cultivării, resurselor mai slabe, pentru ca toate capacităţile să fie exersate şi aduse la un nivel superior, iar mintea să poată atinge dezvoltarea corespunzătoare.
12:9 Cauza instabilităţii la tineri
12:10 Sunt multe familii cu copii care par bine educaţi atâta vreme cât se află sub disciplina în care au fost crescuţi. Dar atunci când sistemul care-i ţinea sub control nu mai este, ei sunt incapabili să gândească, să acţioneze sau să hotărască pentru ei înşişi. Aceşti copii s-au aflat atât de mult sub o dictatură de fier, neîngăduindu-li-se să gândească şi să acţioneze pentru ei în lucrurile în care era cel mai bine să o facă, încât nu au încredere în ei înşişi, pentru a acţiona după propria judecată, şi nu au opinia lor. Iar atunci când ies
12:11 de sub influenţa părinţilor lor, pentru a acţiona pe cont propriu, ei pot fi uşor manevraţi, prin raţiunea altora, într-o direcţie greşită. Aceştia nu au un caracter consecvent. Ei n-au fost lăsaţi să judece singuri şi, prin asta, mintea lor nu s-a dezvoltat şi întărit aşa cum trebuie. Ei au fost atât de mult sub controlul absolut al părinţilor, încât sunt total dependenţi de aceştia - părinţii le sunt minte şi raţiune.
12:12 Pe de altă parte, tinerii nu trebuie lăsaţi să gândească şi să acţioneze independent de judecata părinţilor şi educatorilor. Copiii trebuie învăţaţi să respecte minţile cu experienţă. Ei trebuie educaţi astfel, încât mintea lor să fie în armonie cu aceea a părinţilor şi educatorilor şi să vadă necesitatea de a urma sfaturile acestora din urmă. Astfel, când se vor depărta de mâna călăuzitoare a celor ce i-au educat, caracterul lor nu va fi ca o trestie plecată în voia vântului...
12:13 Acei părinţi şi educatori care se laudă că deţin un control total asupra minţii şi voinţei copiilor aflaţi în grija lor n-ar mai face-o, dacă ar putea vedea în viitor ceea ce se petrece în viaţa copiilor aduşi la supunere prin forţă sau teamă. Aceştia sunt aproape total nepregătiţi pentru întâlnirea cu responsabilităţile dure ale vieţii. Ne mai aflându-se sub controlul părinţilor şi al educatorilor, şi fiind nevoiţi să gândească şi să acţioneze singuri, aproape sigur ei vor apuca pe un drum greşit şi vor ceda puterii ispitei. Ei nu vor reuşi în viaţa de zi cu zi şi aceleaşi deficienţe se vor reliefa şi în viaţa lor religioasă.
12:14 Dacă educatorii copiilor şi ai tinerilor ar putea vedea anticipat rezultatul stilului lor greşit de lucru, atunci şi-ar schimba planul de educare... Dumnezeu n-a intenţionat niciodată ca o minte omenească să se afle sub controlul total al alteia.
12:15 Aceia care fac eforturi pentru ca personalitatea celor pe care-i educă să fie absorbită de a lor, pentru a le fi acestora minte, voinţă şi conştiinţă, îşi asumă responsabilităţi înspăimântătoare. Discipolii lor pot, în anumite ocazii, să se prezinte ca nişte soldaţi bine dresaţi, dar, atunci când constrângerea dispare, se va vedea în ei o dorinţă de independenţă faţă de principiul ferm. Aceia care îşi vor propune să-şi educe astfel elevii, încât aceştia să poată vedea şi simţi că puterea de a deveni oameni ai principiului neclintit, pregătit pentru orice situaţie în viaţă, există în ei înşişi, sunt cei mai utili şi în permanenţă eficienţi educatori. Lucrarea lor s-ar putea să nu pară chiar cea mai benefică unor observatori superficiali, iar strădaniile lor pot să nu fie la fel de apreciate cum sunt cele ale educatorilor care ţin mintea şi voinţa elevilor lor sub o autoritate absolută, dar viaţa de mai târziu a acestora va arăta roadele unui proiect de educaţie mai bun.
12:16 Există pericolul ca, atât părinţii, cât şi educatorii, să dicteze în exces, nereuşind în acelaşi timp să intre într-o relaţie de comuniune cu copiii sau elevii lor. Ei sunt adeseori prea rezervaţi şi-şi exercită autoritatea într-o manieră rece, lipsită de simpatie, ce nu poate cuceri inimile copiilor şi elevilor. Dacă i-ar strânge pe copii în jurul lor, le-ar arăta că îi iubesc şi ar manifesta interes faţă de tot ceea ce fac ei, inclusiv faţă de jocurile lor,
12:17 uneori chiar fiind ca nişte copii printre ei, educatorii i-ar face foarte fericiţi, câştigându-le dragostea şi încrederea, iar copiii vor învăţa mai repede să le respecte şi să le iubească autoritatea.
12:18 Calităţile personale ale educatorului
12:19 Obiceiurile şi principiile educatorului trebuie să fie considerate de o importanţă mai mare decât pregătirea lui teoretică. Dacă este un creştin sincer, el va simţi că trebuie să aibă acelaşi interes în pregătirea morală, fizică, mintală şi spirituală a elevilor săi. Pentru a exercita o influenţă bună, el trebuie să aibă un autocontrol perfect, iar inima să-i fie plină de dragoste pentru elevii lui, dragoste văzută în privirile, cuvintele şi faptele lui. El va avea un caracter ferm, şi atunci va putea forma mintea elevilor săi, învăţâdu-I totodată ştiinţele.
12:20 Educaţia de la început a tinerilor este, în general, cea care le formează caracterele pentru toată viaţa. Cei care se ocupă de tineri trebuie să fie foarte atenţi în punerea în evidenţă a calităţilor intelectuale ale acestora pentru a putea şti mai bine cum să le direcţioneze pentru a putea fi valorificate.
12:21 Şcoala ca o temniţă
12:22 Sistemul educaţional, adoptat generaţie după generaţie, a fost dăunător sănătăţii şi chiar vieţii. Mulţi copii au petrecut câte cinci ore zilnic în sălile de clasă prost aerisite şi insuficient de spaţioase pentru sănătatea elevilor. Aerul din asemenea încăperi devine în scurtă vreme otravă pentru plămânii care îl inhalează.
12:23 Copiii mici, ale căror sisteme osos şi muscular nu sunt puternice şi al căror creier este în dezvoltare, sunt ţinuţi închişi în clasă, spre răul lor. Mulţi copii pornesc în viaţă cu o slabă zestre vitală şi întemniţarea lor zilnică într-o sală de clasă îi îmbolnăveşte şi le slăbeşte sistemul nervos. Ei nu se mai dezvoltă fizic datorită epuizării nervoase.
12:24 Şi, atunci când candela vieţii se stinge, părinţii şi educatorii nu consideră că au vreo contribuţie directă la aceasta. Lângă mormântul copiilor lor, părinţii îndureraţi consideră acest necaz drept o încercare de la Dumnezeu când, de fapt, printr-o rămânere voită în ignoranţă, propria lor procedură este cea care a distrus viaţa copiilor. A pune moartea lor pe seama providenţei este o blasfemie. Dumnezeu vrea ca micuţii să trăiască şi să fie educaţi pentru a avea caractere frumoase şi pentru a-L onora pe Dumnezeu în această lume şi a-I aduce mulţumiri într-o lume mai bună, cea veşnică.
12:25 Cunoaşterea minunatului organism uman - oase, muşchi, stomac, ficat, intestine, inimă, piele - şi înţelegerea dependenţei dintre organe pentru o funcţionare sănătoasă a lor este un studiu pentru care majoritatea mamelor nu manifestă interes. Ele nu cunosc nimic despre influenţa trupului asupra minţii şi a minţii asupra trupului. Mintea care face legătura între finit şi Infinit se pare că ele nu o înţeleg. Fiecare organ al trupului a fost făcut să slujească minţii. Mintea este capitala organismului.
12:26 Copiilor li se îngăduie să mănânce alimente din carne, condimente, unt, brânză, porc, dulciuri, mâncăruri picante în general.
12:27 De asemenea, ei sunt lăsaţi să consume alimente nesănătoase, la ore neregulate, între mese. Acestea îşi fac efectul, afectând stomacul, excitând nervii şi slăbind intelectul. Părinţii nu-şi dau seama că ei seamănă sămânţa ce va rodi boală şi moarte.
12:28 Multor copii li s-a ruinat viaţa prin preocuparea insistentă pentru intelect, neglijându-se consolidarea capacităţilor lor fizice. Mulţi au murit de mici datorită procedurii urmate de nişte părinţi şi educatori nechibzuiţi, care le-au forţat mintea, prin măgulire sau ameninţări, atunci când aceştia erau prea mici pentru a face cunoştinţă cu sala de clasă. Mintea lor a fost împovărată cu lecţii la vremea când nu trebuia solicitată, ci lăsată până ce constituţia fizică devenea destul de solidă pentru a putea susţine efortul intelectual. Copiii mici trebuie lăsaţi slobozi, ca mieii, ca să alerge în aer liber, să fie liberi şi fericiţi, oferindu-li-se cele mai favorabile condiţii pentru consolidarea unei constituţii fizice robuste.
12:29 Planul ideal
12:30 Părinţii trebuie să fie singurii profesori ai copiilor lor, până ce aceştia ajung la vârsta de 8-10 ani. De îndată ce copiii pot înţelege, părinţii trebuie să le deschidă marea carte a naturii lui Dumnezeu. Mama trebuie să aibă mai puţină afinitate pentru artificial în casa şi îmbrăcămintea ei. Ea trebuie să-şi ia timp pentru a cultiva, în ea şi copiii ei, dragostea pentru minunaţii boboci şi pentru florile ce se deschid. Îndreptând atenţia copiilor spre multele culori şi spre varietatea
12:31 formelor, mama le poate face cunoştinţă cu Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile frumoase, care îi atrag şi îi bucură. Ea le poate îndrepta mintea spre Creatorul lor şi le poate trezi în inimile tinere dragostea pentru Tatăl din ceruri, care a dovedit atâta dragoste pentru ei. Părinţii l pot asocia pe Dumnezeu cu tot ceea ce El a creat.
12:32 Singura sală de clasă pentru copiii până la 8-10 ani trebuie să fie aerul liber, cu flori ce înfloresc, cu peisaje minunate, iar cel mai folosit manual - toate comorile naturii. Imprimate în mintea copiilor, în cadrul plăcut şi pitoresc al naturii, aceste lecţii nu vor fi uitate uşor.
12:33 În educaţia primară a copiilor, mulţi părinţi şi educatori nu pot înţelege că atenţia cea mai mare trebuie acordată constituţiei fizice, pentru a se putea asigura sănătatea trupului şi a minţii. Există obiceiul de a-i îndruma pe copii la şcoală când sunt doar nişte prunci ce încă au nevoie de îngrijirea mamei. La o vârstă fragedă, ei sunt frecvent înghesuiţi în sălile de clasă prost aerisite, chinuiţi în poziţii incomode în bănci prost concepute, şi drept rezultat, tânăra şi fragila lor constituţie are de suferit în multe cazuri.
12:34 Înclinaţiile şi obiceiurile din copilărie sunt foarte probabile de a se manifesta la maturitate. Un arbore tânăr îl poţi îndoi aproape cum vrei, şi, dacă îl laşi să crească aşa, va ajunge un copac deformat, o mărturie permanentă a răului pe care i l-ai făcut. După ani de creştere,
12:35 poţi încerca să-l îndrepţi, dar toate strădaniile se vor dovedi zadarnice. Va fi întotdeauna un copac strâmb.
12:36 Aşa este şi cu mintea tinerilor. Ei trebuie pregătiţi cu atenţie şi delicateţe, din copilărie. Pregătirea lor poate fi făcută spre bine sau spre rău, iar în viitor ei vor urma calea în care au fost porniţi din copilărie. Obiceiurile formate în tinereţe se vor întări o dată cu creşterea individului şi se vor consolida o dată cu maturizarea acestuia.
12:37 Degenerare fizică
12:38 Din mâna Creatorului, omul a ieşit frumos, perfect, şi atât de plin de viaţă, încât au trecut mai bine de o mie de ani până când pasiunile şi poftele lui nesănătoase şi celelalte violări ale legilor sănătăţii şi-au făcut simţit efectul asupra rasei omeneşti. Generaţiile mai recente au simţit apăsarea infirmităţii şi a bolii din ce în ce mai acut şi mai grav. Puterea vieţii a slăbit substanţial prin îngăduirea apetitului şi a pasiunii. Călcarea legii sănătăţii şi urmările - suferinţa - predomină atât de tare, încât bărbaţii şi femeile consideră actuala stare de boală, suferinţă, slăbiciune şi moarte prematură, drept apanajul umanităţii.
12:39 Ciudata absenţă a principiilor ce caracterizează această generaţie, manifestată în desconsiderarea legilor vieţii şi ale morţii, este uimitoare. Principala grijă este: "Ce voi mânca?" "Ce voi bea?" şi "Cu ce mă voi îmbrăca?" Puterile morale sunt slăbite, pentru că bărbaţii şi
12:40 femeile nu vor să trăiască în ascultare de legile sănătăţii şi nu-şi fac din asta o datorie personală. Majoritatea tinerilor rămân ignoranţi faţă de legile existenţei lor şi-şi îngăduie pofte şi pasiuni cu preţul afectării intelectului şi a moralităţii. Se pare că, voit, ei rămân în ignoranţă faţă de rezultatul călcării legilor naturii. Ei îşi satisfac apetitul nesănătos, folosind otrăvuri lente, care alterează sângele şi subminează resursele nervoase, aducându-le, în consecinţă, boală şi moarte.
12:41 Importanţa formării în familie
12:42 O cauză importantă a actualei stări deplorabile de lucruri este aceea că părinţii nu realizează obligaţia lor de a-şi face copiii să se conformeze legii sănătăţii. Mamele îşi iubesc copiii cu o dragoste idolatră şi le satisfac apetitul, deşi ştiu că aşa ceva le afectează sănătatea, aducându-le boală şi nefericire. Această cumplită "bunătate" este larg răspândită în actuala generaţie. Dorinţele copiilor sunt satisfăcute pe seama sănătăţii şi caracterului lor, fiind mai uşor pentru mamă ca, din motive de timp, să procedeze aşa, decât să-i reţină de la ceea ce ei cer în gura mare. Astfel, mamele seamănă o sămânţă ce va răsări şi va da rod.
12:43 Copiii nu sunt învăţaţi să-şi controleze poftele şi dorinţele şi astfel ei devin egoişti, pretenţioşi, neascultători, nemulţumitori, neevlavioşi. Mamele care fac acest lucru, vor culege cu amărăciune rodul seminţei pe care au semănat-o. Ele au păcătuit împotriva cerului şi împotriva copiilor lor, iar Dumnezeu le va considera responsabile.
12:44 Dacă, vreme de generaţii, educaţia s-ar fi desfăşurat după un alt plan, tineretul de azi nu ar fi atât de decăzut şi nedemn. Educatorii din şcoli ar fi trebuit să înţeleagă psihologia şi să fie interesaţi nu numai de educarea lor în domeniul ştiinţelor, ci şi în domeniul sănătăţii, astfel încât cunoştinţa dobândită să o poată folosi cu cel mai bun randament.
12:45 Corelarea muncii şi relaxării
12:46 Pentru ca tinerii şi copiii să fie sănătoşi, voioşi şi plini de viaţă, bine dezvoltaţi fizic şi intelectual, ei trebuie să stea mult în aer liber să aibă un bun echilibru între muncă şi relaxare. Copiii şi tinerii care sunt ţinuţi numai în şcoală, robi ai cărţilor, nu pot avea o constituţie fizică robustă. Exerciţiul minţii, la studiu, fără un exerciţiu fizic corespunzător, tinde să concentreze sângele la creier, dezechilibrând circulaţia lui în organism. Creierul primeşte prea mult sânge, iar periferia prea puţin. Trebuie să existe reguli care să potrivească timpul de studiu la anumite ore, după care, o altă bucată de timp va fi petrecută în activitate fizică. Şi dacă obiceiurile lor alimentare, vestimentare şi cele referitoare la odihnă sunt în armonie cu legea sănătăţii, ei pot obţine educaţia fără sacrificiul sănătăţii fizice şi intelectuale.
12:47 Ar fi trebuit ca şcolile să aibă legătură cu instituţii ale muncii, pentru ca elevii lor să poată beneficia de exerciţiul necesar pe lângă orele de clasă.
12:48 Munca şi relaxarea ar fi trebuit să fie puse în acord cu legea sănătăţii şi armonizate astfel, încât să le menţină copiilor tonusul tuturor facultăţilor lor trupeşti şi intelectuale. Astfel s-ar fi putut ajunge la o cunoaştere practică a vieţii, în acelaşi timp cu dobândirea unei culturi a minţii.
12:49 La şcoală, elevilor ar trebui să li se dezvolte sensibilitatea morală pentru a vedea şi simţi ce aşteaptă societatea de la ei; trebuie să trăiască în ascultare de legea sănătăţii, astfel încât să poată, prin existenţa şi influenţa lor, prin sfat şi exemplu, să fie un beneficiu şi o binecuvântare pentru societate. Tinerii trebuie făcuţi să înţeleagă că totul are o influenţă asupra societăţii, fie spre bine, fie spre rău. Prima lecţie a tinerilor trebuie să fie cunoaşterea trupului lor şi menţinerea acestuia sănătos.
12:50 Rezultatul studiului neîntrerupt
12:51 Mulţi părinţi îşi pun copiii să înveţe aproape tot timpul anului. Aceşti copii ajung la rutina unui studiu mecanic, fără însă a reţine ceea ce învaţă. Mulţi dintre ei par astfel aproape privaţi de viaţa intelectuală. Monotonia unui studiu neîntrerupt le toceşte mintea şi le micşorează interesul faţă de lecţii. Prea multa aplecare asupra cărţilor devine un chin. Copiii nu mai au plăcere să gândească şi ambiţie să obţină cunoştinţe şi nu-şi cultivă obiceiuri de meditaţie şi cercetare. Copiii au mare nevoie de o educaţie corectă, pentru a putea fi folositori lumii. Dar orice efort
12:52 care pune cultura generală deasupra educaţiei morale este un efort prost direcţionat. Instruirea, cultivarea, şlefuirea şi înnobilarea tinerilor şi copiilor trebuie să fie atât sarcina părinţilor, cât şi a educatorilor. Oameni care să gândească bine sunt puţini, din cauză că influenţe false au obstrucţionat dezvoltarea intelectului. Ideea părinţilor şi a educatorilor, că studiul neîntrerupt fortifică mintea, s-a dovedit greşită în multe cazuri, rezultatul aplicării ei fiind opus aşteptărilor.
12:53 Trăim într-un veac în care aproape totul este superficial. Statornicia caracterelor este mică, deoarece formarea şi educarea copiilor încă din leagăn este superficială. Caracterele lor sunt clădite pe nisipuri mişcătoare. Renunţarea şi stăpânirea de sine nu au fost incluse în procesul modelării acestor caractere. Copiii au fost mângâiaţi şi alintaţi până au ajuns lipsiţi de orice simţ practic...
12:54 Copiii trebuie învăţaţi să se aştepte la ispite şi întâlniri cu greutăţi şi cu pericole; să aibă stăpânire de sine şi calm pentru a le depăşi. În cazul că nu vor căuta pericolul sau nu se vor aşeza singuri în calea ispitei, ci vor evita influenţele rele şi anturajul stricat, când, în mod inevitabil, vor ajunge în tovărăşii periculoase, ei vor avea tăria de caracter de a rămâne de partea dreptăţii, de a păstra principiile şi de a se putea întoarce la puterea lui Dumnezeu cu moralul neatins. Dacă, fiind bine educaţi, tinerii fac din Dumnezeu sprijinul lor, puterile lor morale vor face faţă celui mai puternic test. (Testimonies for the Church, vol. 3, pg. 131-144).