8:1 Cap. 7 - Asemenea aluatului
8:2 (Capitol bazat pe textele din Matei 13,33; Luca 13,20-21)
8:3 Mulţi oameni învăţaţi şi cu influenţă au venit ca să asculte pe Profetul din Galilea. Unii dintre aceştia priveau cu un interes plin de curiozitate la mulţimea ce era adunată în jurul Domnului Hristos, în timp ce El le vorbea lângă mare. Toate clasele sociale erau reprezentate prin această mare mulţime. Se aflau acolo săraci, analfabeţi, cerşetori îmbrăcaţi în zdrenţe, tâlhari având pe faţa lor pecetea vinovăţiei, schilozi, risipitori, negustori, oameni fără ocupaţie, oameni de pe treapta înaltă a societăţii sau din pătura de jos, bogaţi şi săraci, toţi se îngrămădeau unul lângă altul pentru a avea un loc să stea să asculte cuvintele Domnului Hristos. În timp ce aceşti învăţaţi priveau la mulţimea atât de împestriţată, se întrebau: "Împărăţia lui Dumnezeu, este ea oare alcătuită dintr-un material ca acesta?" Şi de data aceasta, Mântuitorul a răspuns printr-o parabolă:
8:4 "Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de faină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala." Matei 13,33.
8:5 Printre iudei, aluatul era folosit uneori ca un simbol al păcatului, în timpul sărbătorii Paştelui, poporului i se cerea
8:6 să înlăture tot aluatul din casele lor, tot aşa cum trebuia să îndepărteze orice păcat din inimile lor. Domnul Hristos avertizează pe ucenicii Săi: "Mai înainte de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia." Luca 12, 1. Apostolul Pavel vorbeşte şi el despre "un aluat de răutate şi viclenie." l Corinteni 5,8. Dar în parabola Mântuitorului, aluatul este folosit pentru a reprezenta Împărăţia cerurilor. El ilustrează puterea reînviorătoare şi transformatoare a harului lui Dumnezeu.
8:7 Nimeni nu este atât de stricat, nimeni n-a căzut atât de jos, ca puterea harului lui Dumnezeu să nu mai poată lucra asupra lui. În toţi aceia care se vor supune lucrării Duhului Sfânt, se va sădi un nou principiu de viaţă; iar chipul lui Dumnezeu, pierdut prin păcat, trebuie să fie refăcut în omenire.
8:8 Dar păcătosul nu se poate transforma pe sine, prin exercitarea propriei sale voinţe. El nu are nici puterea prin care să poată face această schimbare. Aluatul - ceva cu totul din afară - trebuie să fie pus în făină - mai înainte ca schimbarea dorită să aibă loc. Tot astfel şi harul lui Dumnezeu trebuie să fie primit de păcătos mai înainte ca el să poată fi pregătit pentru Împărăţia slavei, în ceea ce priveşte mântuirea, toată cultura şi educaţia pe care o poate da lumea, nu va putea face dintr-un fiu degradat al păcatului, un fiu al cerului. Puterea regeneratoare trebuie să vină de la Dumnezeu. Schimbarea poate fi făcută numai prin Duhul Sfânt.
8:9 Toţi aceia care vor fi salvaţi, mari sau mici, bogaţi sau săraci, toţi trebuie să se supună lucrării Duhului Sfânt.
8:10 După cum aluatul, atunci când este amestecat cu făina, lucrează din lăuntru în afară, tot aşa este şi cu reînnoirea inimii pe care harul lui Dumnezeu o lucrează ca să transforme viaţa. Numai o schimbare exterioară nu este suficientă pentru a ne aduce în armonie cu Dumnezeu. Sunt mulţi aceia care încearcă să se schimbe, corectând un obicei rău, sau altul, şi ei nădăjduiesc ca în acest fel să devină creştini; însă ei n-au început de unde trebuia. Prima noastră lucrare de îndreptare trebuie să înceapă cu inima.
8:11 O simplă mărturisire a credinţei şi a avea adevărul în suflet, sunt două lucruri diferite. Numai cunoaşterea adevărului nu este suficientă. Noi putem avea această cunoaştere, şi totuşi conţinutul gândurilor noastre să nu poată fi schimbat. Inima trebuie convertită şi sfinţită.
8:12 Cine depune eforturi să păzească poruncile lui Dumnezeu numai dintr-un simţământ al datoriei, pentru că i se cere să facă acest lucru - nu va ajunge niciodată să aibă bucuria ascultării. El nici nu cunoaşte ascultare. Când cerinţele lui Dumnezeu sunt considerate o povară, pentru că ele vin în conflict cu înclinaţiile firii, atunci putem şti că viaţa aceasta nu este o viaţă de creştin. Adevărata ascultare este lucrarea unui principiu lăuntric. Ea izvorăşte din iubirea pentru neprihănire, din iubire faţă de Legea lui Dumnezeu. Esenţa întregii neprihăniri constă în credincioşia faţă de Răscumpărătorul nostru.
8:13 Aceasta ne va determina să facem ceea ce este drept, pentru că este drept - pentru că a face dreptate este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu.
8:14 Marele adevăr al convertirii inimii prin lucrarea Duhului Sfânt este înfăţişat în cuvintele Domnului Hristos adresate lui Nicodim: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu;... Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: "Trebuie să vă năşteţi din nou. Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul." Ioan 3, 3-8.
8:15 Scriind despre Duhul Sfânt, apostolul Pavel spunea: "Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi din greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu." Efeseni 2,4-8.
8:16 Aluatul ascuns în făină lucrează în mod invizibil ca să prindă întreaga frământătură în procesul lui de creştere; tot astfel aluatul adevărului lucrează în mod tainic, în mod liniştit şi continuu, ca să transforme lăuntru nostru, înclinaţiile naturale sunt domolite şi supuse. Gânduri noi, simţăminte noi, motive noi, sunt sădite în fiinţa noastră.
8:17 Un nou standard al caracterului, viaţa Domnului Hristos, ne este pus înainte. Mintea, cugetele sunt schimbate; talentele sunt puse la lucru într-un nou mod. Omul nu este dotat cu noi capacităţi, dar cele pe care le are sunt sfinţite. Conştiinţa este trezită. Suntem atunci înzestraţi cu trăsături de caracter care ne fac în stare să slujim lui Dumnezeu.
8:18 Se pune adesea întrebarea: "De ce atunci, sunt atât de mulţi care pretind a crede în Cuvântul lui Dumnezeu, dar la care nu se vede nici o schimbare, nici o reformă în cuvinte, în spirit şi-n caracter? De ce sunt totuşi aşa de mulţi care nu suportă opoziţia faţă de scopurile şi planurile lor, şi care dau pe faţă un temperament nesfânt, ale căror cuvinte sunt aspre, poruncitoare şi pătimaşe? În viaţa lor se manifestă aceeaşi iubire de sine, aceeaşi îngăduinţă egoistă, acelaşi temperament, aceeaşi vorbire repezită, cum se vede în viaţa celor lumeşti. Există aceeaşi mândrie plină de susceptibilitate, aceeaşi îngăduinţă faţă de înclinaţiile naturale, aceeaşi perversitate de caracter, ca şi când adevărul le-ar fi cu totul necunoscut. Motivul este acela că unii ca aceştia nu sunt convertiţi. Ei n-au ascuns aluatul adevărului în inimă. Acesta n-a avut ocazia să-şi facă lucrarea sa. Tendinţele spre rău, naturale şi cultivate, n-au fost supuse puterii transformatoare a Duhului Sfânt.
8:19 Viaţa lor dă pe faţă absenţa harului Domnului Hristos, necredinţă în puterea Sa de transformare a caracterului.
8:20 "Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu." Romani 10,17. Sfintele Scripturi sunt principalul mijloc folosit în lucrarea de transformare a caracterului. Domnul Hristos se ruga: "Sfinţeşte-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul". Dacă este cercetat şi trăit, Cuvântul lui Dumnezeu lucrează asupra inimii, supunând orice trăsătură de caracter nesfinţită. Duhul Sfânt vine să convingă de păcat, iar credinţa care ia naştere în inimă lucrează prin dragostea lui Hristos, făcându-ne după chipul Său la corp, suflet şi spirit. Atunci Dumnezeu ne poate folosi ca să facem voia Sa. Puterea ce ne-a fost dată lucrează dinăuntru în afară, făcându-ne în stare să facem cunoscut şi altora adevărul ce ne-a fost împărtăşit.
8:21 Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu satisfac marea nevoie practică a omului - convertirea prin credinţă. Aceste mari principii nu trebuie considerate a fi prea curate şi prea sfinte pentru a fi aduse în viaţa noastră zilnică. Ele, în adevăr, sunt adevăruri care ajung până la cer şi cuprind veşnicia, totuşi influenţa lor vitală trebuie să fie ţesută în experienţa noastră omenească.
8:22 Toate lucrurile mari şi mici ale vieţii trebuie să fie pătrunse de aceste adevăruri.
8:23 Primit în inimă, aluatul adevărului va controla şi dirija dorinţele, va curăţi gândurile, va îndulci temperamentul. El va înviora facultăţile mintale şi energiile sufletului; va mări puterea de a simţi şi iubi.
8:24 Lumea priveşte ca pe o "taină" pe cel care este plin, îmbibat de acest principiu. Omul egoist şi avar trăieşte numai pentru a strânge pentru sine bogăţii, onoruri şi plăcerile acestei lumi. În planurile lui nu intră veşnicia. Dar pe adevăratul urmaş al Domnului Hristos, toate aceste lucruri nu trebuie să-l absoarbă cu totul. Pentru Domnul Hristos, el va munci şi se va lepăda de sine, pentru a putea fi de folos, a ajuta în marea lucrare de salvare de suflete, care sunt fără Hristos şi fără nădejdea mântuirii în lume. Lumea nu va putea înţelege pe un astfel de om, pentru că el priveşte către realităţile veşnice. Iubirea Domnului Hristos, cu puterea ei mântuitoare, a venit în inima lui. Această iubire predomină orice alt motiv şi înalţă pe cel ce o posedă mai presus de influenţa corupătoare a păcatului din lume.
8:25 Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să aibă un efect sfinţitor asupra legăturilor noastre cu orice membru al familiei omeneşti. Aluatul adevărului nu va produce un spirit de rivalitate, nici ambiţie şi nici dorinţa de întâietate. Iubirea adevărată, de sus, nu este egoistă şi nici schimbătoare. Ea nu va depinde de laudele omeneşti. Inima aceluia care primeşte harul lui Dumnezeu
8:26 va fi plină până la refuz de iubire pentru Dumnezeu şi pentru aceia pentru care a murit Domnul Hristos. În acesta eul nu se luptă pentru a-i fi recunoscută întâietatea. El nu iubeşte pe alţii pentru că aceştia îl iubesc si-l simpatizează, pentru că îi apreciază meritele, ci pentru că aceştia sunt proprietatea Domnului Hristos, cumpăraţi cu un preţ. Iar dacă motivele, cuvintele sau acţiunile sale sunt înţelese greşit sau interpretate greşit, el nu se supără, ci îşi urmăreşte liniştit drumul său. El este blând şi serios, având păreri umile despre sine, şi totuşi plin de nădejde, totdeauna încrezându-se în mila şi iubirea lui Dumnezeu.
8:27 Apostolul ne îndeamnă: "Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: 'Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt'." 1 Petru 1,15-16. Harul Domnului Hristos trebuie să controleze temperamentul şi glasul vostru. Lucrarea Sa va fi dată pe faţă printr-o atitudine politicoasă şi plină de iubire dintre frate şi frate şi în bunătate şi cuvinte pline de încurajare. Atunci, casa pare locuită de îngeri, viaţa răspândeşte un parfum plăcut, care se înalţă la Dumnezeu asemenea tămâiei sfinte. Iubirea se manifestă prin bunătate, amabilitate, îngăduinţă şi îndelungă răbdare.
8:28 Atunci, înfăţişarea se schimbă. Domnul Hristos locuind în inimă, slava Sa străluceşte pe feţele acelora care-L iubesc şi păzesc poruncile Lui. Adevărul este scris acolo, pe faţa lor. Pacea cea dulce a cerului este descoperită atunci în ei. O amabilitate înnăscută şi o iubire mai mult decât omenească se va manifesta în viaţa lor.
8:29 Aluatul adevărului aduce o schimbare în toată fiinţa omului, înnobilând ce este josnic, făcând atrăgător ceea ce este aspru, şi pe egoist, generos şi altruist. Prin el, cel necurat se curăţeşte, spălat fiind în sângele Mielului. Prin puterea lui dătătoare de viaţă, tot spiritul, tot sufletul şi toată tăria sunt aduse în armonie cu viaţa divină. Omul cu natura sa omenească devine atunci o parte din divinitate. Domnul Hristos este onorat printr-un caracter perfect, desăvârşit. Când aceste schimbări au loc, îngerii izbucnesc în cântări de laudă, iar Dumnezeu şi Domnul Hristos se bucură de cei schimbaţi după chipul şi asemănarea divină.