6:9 În parabola seminţei de muştar este ilustrată nu numai creşterea împărăţiei Domnului Hristos, ci fiecare fază a dezvoltării ei, căci experienţa înfăţişată în parabolă se repetă. În fiecare generaţie, Dumnezeu a avut pentru Biserica Sa un adevăr special şi o lucrare specială. Adevărul care este ascuns înţelepţilor şi celor prevăzători ai lumii, este descoperit celor umili şi asemenea copiilor. El cere sacrificiu de sine. El are bătălii de purtat şi biruinţe de câştigat. De aceea, la început, au fost puţini cei care i s-au alăturat. Iar aceştia au fost întâmpinaţi cu opoziţie şi dispreţ de către mai marii acestei lumi şi de către o Biserică ce s-a acomodat lumii. Să privim la Ioan Botezătorul, înainte mergătorul Domnului Hristos, stând singur să mustre mândria şi formalismul naţiunii iudaice. Să privim, de asemenea, la primii vestitori ai Evangheliei în Europa. Cât de umilă şi lipsită de perspective se părea misiunea lui Pavel şi Sila, doi făcători de corturi, în timp ce ei, împreună cu însoţitorii lor, se îmbarcau pe vas la Troa cu destinaţia Filipi. Şi să privim la "bătrânul Pavel", în lanţuri, făcând cunoscut pe Domnul Hristos în chiar citadela Cezarilor. Să privim la micile comunităţi de sclavi şi ţărani în conflict cu păgânismul Romei imperiale. Să privim la Martin Luther împotrivindu-se acelei biserici puternice, care este capodopera înţelepciunii acestei lumi. Să-l privim susţinând cu tărie Cuvântul lui Dumnezeu împotriva atât a împăratului, cât şi a papei, declarând: "Aici stau; nu pot face altfel. Aşa să-mi ajute Dumnezeu." Să-l privim pe