5:12 Învăţătura acestei parabole ne este ilustrată în felul de purtare a lui Dumnezeu cu oamenii şi cu îngerii. Satana este un înşelător. Când el a păcătuit în ceruri, nici chiar îngerii care au rămas credincioşi lui Dumnezeu n-au putut să înţeleagă pe deplin caracterul lui. Pentru acest motiv Dumnezeu n-a distrus imediat pe Satana. Dacă El ar fi făcut lucrul acesta, îngerii cei sfinţi n-ar fi putut pricepe dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu, îndoiala cu privire la bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu ar fi fost ca o sămânţă rea, care ar fi adus fructele amare ale păcatului şi durerii. De aceea, autorul răului a fost cruţat, pentru a-şi desfăşura pe deplin caracterul său. De-a lungul multor secole, Dumnezeu a îndurat chinul de a privi lucrarea răului şi a adus mai degrabă Darul nepreţuit al Golgotei, decât să lase ca vreunul să fie înşelat prin vicleniile celui rău, pentru că neghina nu poate fi smulsă fără primejdia de a dezrădăcina şi grâul cel preţios. De aceea, n-ar trebui oare să fim îndelung răbdători faţă de semenii noştri, după cum Dumnezeul cerului şi al pământului este faţă de Satana?