4:7 Parabola cu sămânţa ne descoperă faptul că Dumnezeu este prezent, lucrează în natură. Sămânţa are în sine principiul germinaţiei, al încolţirii, principiu pe care Dumnezeu însuşi l-a aşezat acolo; şi totuşi, lăsată singură, sămânţa n-ar avea puterea să încolţească. Omul are partea lui pe care trebuie să şi-o facă, spre a înlesni creşterea seminţei. El trebuie să pregătească, să îngraşe pământul şi să semene sămânţa. El trebuie să lucreze ogorul. Dar există o limită dincolo de care el nu mai poate face nimic. Nici puterea şi nici înţelepciunea omului nu pot face ca din sămânţă să răsară o plantă vie. Oricâte eforturi ar face omul, mergând până la limitele puterii lui, el va trebui să depindă totuşi de Cel care a legat semănatul şi seceratul prin legăturile minunate ale atotputerniciei Sale.