4:13 Sămânţa cea bună poate să rămână neobservată, pentru un timp, într-o inimă rece, egoistă şi firească, fără a da vreun semn că a prins rădăcină; dar mai târziu, când Spiritul lui Dumnezeu adie peste acest suflet, sămânţa ce era ascunsă în el răsare şi, în cele din urmă aduce roadă spre slava lui Dumnezeu. În lucrarea noastră noi nu putem şti mai dinainte care va aduce rod, aceasta sau aceea. Nu suntem noi chemaţi să rezolvăm această problemă. Noi trebuie să ne facem partea noastră de lucru şi să lăsăm în seama lui Dumnezeu rezultatele. "Dimineaţa, seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească." Eclesiastul 11,6. Marele legământ încheiat de Dumnezeu cu omul declară categoric: "Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul..." Geneza 8,22. Plin de încredere în această făgăduinţă, plugarul ară şi seamănă. Nu mai puţină încredere ar trebui să avem şi noi în lucrarea semănării Cuvântului, bazându-ne pe asigurarea Sa: "Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele." Isaia 55,11. "Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se va întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii." Psalmul 126,6.