Printable ModeParabolele Domnului Hristos, 36
|
36:1 Cap. 28 - Răsplata harului 36:2 (Capitol bazat pe textele din Matei 19, 16-30; 20, l-l6; Marcu 10, 17-31; Luca 18, 18-30) 36:3 Iudeii aproape că pierduseră din vedere adevărul cu privire la harul nemeritat al lui Dumnezeu. Rabinii învăţau că harul sau favoarea lui Dumnezeu trebuie să fie câştigată. Ei sperau ca prin propriile lor fapte să dobândească răsplata neprihănirii. Astfel, întreaga lor închinare era stimulată de spiritul de lăcomie al celor năimiţi. Nici chiar ucenicii Domnului Hristos nu se eliberaseră cu totul de acest spirit, iar Mântuitorul căuta fiecare ocazie ca să le arate greşeala lor. Chiar înainte de a rosti parabola lucrătorilor viei, s-a întâmplat un lucru care I-a deschis calea pentru a prezenta principiile cele adevărate, cele drepte. 36:4 Pe când Domnul Hristos mergea pe cale, un tânăr conducător a venit fuga lângă El şi, îngenunchind, L-a salutat cu respect, spunându-I: "Bunule învăţător, ce să fac, ca să moştenesc viaţa veşnică?" Marcu 10, 17. 36:5 Acest conducător s-a adresat Domnului Hristos numai ca unui rabin onorat, fără a vedea în El pe Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul i-a zis: "Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât Unul Singur: Dumnezeu", v. 18. Pe ce bază Mă numeşti bun? Dumnezeu 36:6 singur este bun! Dacă Mă recunoşti că sunt bun, atunci trebuie să Mă primeşti ca Fiul şi reprezentantul Său. 36:7 "Dacă vrei să intri în viaţă", a adăugat El, "păzeşte poruncile". Caracterul lui Dumnezeu este exprimat în Legea Sa; şi pentru ca să fii în armonie cu Dumnezeu, atunci principiile Legii Sale trebuie să fie izvorul tuturor acţiunilor tale. 36:8 Domnul Hristos nu micşorează cerinţele Legii. Într-un limbaj ce nu putea fi înţeles greşit, El a prezentat ascultarea de ea, ca o condiţie a vieţii veşnice - aceeaşi condiţie cerută lui Adam mai înainte de căderea lui. Dumnezeu nu aşteaptă mai puţin astăzi de la un suflet, decât a aşteptat de la Adam în Paradis şi anume, o ascultare desăvârşită şi o neprihănire absolută. Cerinţele sub legământul harului sunt tot aşa de cuprinzătoare, ca şi cele din Eden şi anume armonie perfectă cu Legea lui Dumnezeu, care este sfântă, dreaptă şi bună. 36:9 La îndemnul "păzeşte poruncile", tânărul a întrebat: "Care?" El credea că Domnul Hristos vorbea despre unele precepte ceremoniale, dar El făcea referire la Legea care a fost dată pe Sinai. El a amintit o serie de porunci de pe cea de a doua tablă a Decalogului, apoi le-a rezumat pe toate într-un singur precept; "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuti". Matei 19, 17-l9. 36:10 Tânărul a răspuns imediat, fără nici un fel de ezitare: "Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?" v. 20. Concepţia sa cu privire la Lege ţinea de formele exterioare, era superficială. Judecat din punct de vedere omenesc, el şi-a păstrat un caracter ireproşabil. Într-o mare măsură, viaţa sa exterioară era fără vină; el, în adevăr, gândea că ascultarea sa a fost fără greşeală. Şi cu toate acestea, el avea o teamă lăuntrică şi anume că nu totul era bine între el şi Dumnezeu. Acest fapt l-a făcut să întrebe: "Ce-mi mai lipseşte?" 36:11 "Dacă vrei să fii desăvârşit," i-a spus Domnul Hristos, "du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi, 36:12 vino şi urmează-Mă". "Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii", v. 2l-22. 36:13 Cel ce se iubeşte numai pe sine, este un călcător al Legii. Acest lucru dorea Isus să-l lămurească tânărului; şi de aceea El l-a pus la probă, un test care să scoată în evidenţă egoismul inimii sale. El i-a arătat pata, partea bolnavă a caracterului său. Tânărul n-a mai manifestat dorinţa unei mai mari iluminări. În sufletul său, el cultiva un idol; lumea era dumnezeul său. El mărturisea că păzeşte poruncile, dar era lipsit de principiile ce formau chiar spiritul şi viaţa tuturor poruncilor. El nu avea adevărata iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de om. Lipsa aceasta era lipsa a tot ceea ce l-ar fi putut califica să intre în împărăţia Cerurilor. Din cauza iubirii sale egoiste şi a dorinţei sale de câştig lumesc, el nu mai era în armonie cu principiile cerului. 36:14 Când acest tânăr conducător a venit la Isus, sinceritatea şi 36:15 seriozitatea, zelul lui, au cucerit inima Mântuitorului. "Isus S-a uitat ţintă la el", şi... "l-a iubit". Marcu 10 21. În acest tânăr, El a văzut un bărbat care ar fi putut lucra ca predicator al neprihănirii. Mântuitorul ar fi primit pe acest tânăr talentat şi nobil, tot aşa de repede cum a primit şi pe sărmanii pescari care L-au urmat. Dacă tânărul şi-ar fi consacrat calităţile, talentele sale lucrării de salvare a sufletelor el ar fi putut deveni un lucrător harnic şi plin de succes, pentru Hristos. 36:16 Dar mai întâi, acesta trebuia să primească condiţiile uceniciei. El trebuia să se consacre, să se predea fără rezervă lui Dumnezeu. La chemarea Mântuitorului, Ioan, Petru, Matei şi tovarăşii lor, s-au sculat şi au mers după El." Luca 5,28. Aceeaşi consacrare s-a cerut şi tânărului conducător. Făcând acest lucru, Domnul Hristos n-a cerut nici un sacrificiu mai mare decât a făcut El însuşi. "El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi". 2 Corinteni 8, 9. Tânărul nu avea decât să apuce pe drumul pe care Domnul Hristos mergea înaintea lui. 36:17 Domnul Hristos privea mult la acest tânăr şi dorea mult mântuirea lui. El dorea să-l poată trimite ca un mesager al binecuvântării oamenilor. În locul a ceea ce El i-a cerut să părăsească, Domnul Hristos i-a oferit privilegiul comuniunii sale cu Sine. "Urmează-Mă", i-a zis El. Acest privilegiu a fost primit cu bucurie de către Petru, Iacov şi Ioan. Tânărul însuşi privea la Domnul Hristos cu admiraţie. Inima sa era atrasă spre Mântuitorul. Dar el nu era gata să accepte principiul Mântuitorului de lepădare de sine. El a ales mai degrabă bogăţiile sale decât pe Hristos. El dorea viaţa veşnică, dar n-a vrut să primească în sufletul său acea iubire neegoistă, singura care înseamnă viaţă, şi cu o inimă întristată el a plecat de la Hristos. 36:18 Pe când tânărul conducător pleca, Domnul Hristos a spus ucenicilor Săi: "Vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia Cerurilor". Matei 19, 23. Aceste cuvinte au uimit pe 36:19 ucenici. Ei au fost învăţaţi să privească pe cei bogaţi ca favoriţi ai cerului; ei înşişi sperau să primească în împărăţia lui Mesia, putere lumească şi bogăţie; dacă bogaţii nu aveau să intre în Împărăţia Cerurilor, atunci ce nădejde mai rămânea pentru ceilalţi oameni? 36:20 "Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: "Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu. Ucenicii au rămas şi mai uimiţi". Ei şi-au dat acum seama că erau şi ei cuprinşi în solemna avertizare, în lumina cuvintelor Mântuitorului, taina lor, dorinţa lor de putere şi bogăţie a fost dată pe faţă. Temându-se ei înşişi, au întrebat: "Cine poate atunci să fie mântuit?" 36:21 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: "Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu." Marcu 10,24-27. 36:22 Un bogat nu poate intra în ceruri, datorită bogăţiei sale. Bogăţia sa nu-i dă nici un drept de moştenire împreună cu sfinţii, în slavă. Numai prin harul nemeritat al Domnului Hristos poate orice om să intre în cetatea lui Dumnezeu. 36:23 Cuvintele Duhului Sfânt sunt adresate atât celor bogaţi, cât şi celor săraci, atunci când spune: "Voi nu sunteţi ai voştri, căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ." 1 Corinteni 6,19-20. Când oamenii cred acest lucru, atunci averile lor vor fi considerate ca un bun ce le-a fost încredinţat, ca să fie folosite, după voia Lui, pentru salvarea celor pierduţi, şi pentru mângâierea celor suferinzi şi săraci. La oameni, lucrul acesta este imposibil, pentru că inima se agaţă de comoara ei pământească. Sufletul care este prins în slujirea lui Mamona, este surd faţă de strigătul suferinţei omeneşti. Dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă. Privind iubirea neegalată a Domnului Hristos, inima egoistă se înmoaie şi se supune. Bogatul va ajunge să facă aceeaşi mărturisire ca şi Fariseul Pavel de pe vremuri: "Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, 36:24 le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos, Isus, Domnul meu". Filipeni 3, 7-8. Atunci, ei nu vor mai socoti nimic ca fiind proprietatea lor. Ci cu bucurie, ei se vor considera ca administratori ai harului multiplu al lui Dumnezeu, şi din iubire pentru El, slujitori ai tuturor oamenilor. 36:25 Petru a fost primul dintre ucenici care şi-a revenit din convingerea lăuntrică determinată de cuvintele Mântuitorului. El se gândea cu satisfacţie la ceea ce el şi fraţii lui au lăsat pentru Hristos. "Iată", a zis el, "că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat". Matei 19, 27. Aducându-şi aminte de făgăduinţa condiţionată făcută tânărului conducător, "şi vei avea o comoară în cer", întrebă atunci ce aveau să primească drept răsplată, el, şi tovarăşii lui, pentru sacrificiile făcute de ei. 36:26 Răspunsul Mântuitorului a umplut de bucurie inimile acelor pescari Galileeni. El le-a înfăţişat onorurile ce aveau să constituie înfăptuirea celor mai înalte visuri ale lor: "Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel". Matei 19, 28. Şi El a adăugat: "Şi ori şi cine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, 36:27 sau tată sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică." v. 29. 36:28 Dar întrebarea lui Petru, "ce răsplată vom avea?" a dat la iveală un spirit care, dacă nu era îndreptat, schimbat, ar fi făcut pe ucenici neînstare a fi urmaşi ai Domnului Hristos; căci era spiritul unui năimit. 36:29 În timp ce ei fuseseră atraşi de iubirea lui Hristos, ucenicii nu erau cu totul eliberaţi de fariseism. Ei încă nutreau gândul că meritau o răsplată în raport cu munca lor. Ei nutreau un spirit de înălţare şi mulţumire de sine, şi se comparau între ei. Când unul dintre ei dădea greş în vreo problemă, ceilalţi nutreau gânduri de superioritate faţă de el. 36:30 Pentru ca ucenicii să nu piardă din vedere principiile Evangheliei, Domnul Hristos le-a spus o parabolă, ilustrând modul în care se poartă Dumnezeu cu slujitorii Săi cum şi spiritul în care Domnul Hristos doreşte ca ei să lucreze pentru El. 36:31 "Împărăţia cerurilor", a spus El, "se aseamănă cu un gospodar, care a ieşit dis de dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie". Matei 20, l. Era obiceiul, ca cei care voiau să se angajeze la lucru, să aştepte în piaţă şi acolo, cei care aveau nevoie, veneau ca să tocmească slujitori. Omul din parabolă este înfăţişat ca ieşind la diferite ore din zi ca să angajeze muncitori. Aceia care au fost angajaţi în primele ore ale zilei, s-au înţeles ca să lucreze pentru o anumită sumă de bani, cei care au fost angajaţi mai târziu, au lăsat la voia Stăpânului care i-a angajat, stabilirea plăţii ce li se cuvenea. 36:32 "Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: "Cheamă pe lucrători, şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, şi au luat fiecare câte un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că ei vor primi mai mult dar au primit şi ei tot un leu de fiecare". Matei 20, 8-l0. 36:33 Stăpânul care se ocupa de lucrătorii din via sa, 36:34 reprezintă pe Dumnezeu preocupându-Se de neamul omenesc. Procedeul Lui este contrar obiceiului ce predomină printre oameni. În afacerile lumeşti răsplata este dată după munca depusă. Muncitorul aşteaptă să fie plătit după meritul său. Dar în parabolă, Domnul Hristos a ilustrat principiul împărăţiei Sale, o împărăţie care nu este din lumea aceasta. El nu Se conduce după principii omeneşti - Domnul spune: "Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele" ... Căci ... "cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre". Isaia 55,8.9. 36:35 În parabolă, primii muncitori au fost de acord să lucreze pentru o sumă asupra căreia s-au înţeles, şi la terminarea zilei ei au primit suma stabilită şi nimic mai mult. Cei care au fost angajaţi mai târziu s-au încrezut în făgăduinţa Stăpânului că vor "primi ce va fi fost cu dreptul". Ei au dovedit încrederea lor în el, prin aceea că n-au întrebat nimic cu privire la plata lor. Ei s-au încrezut în dreptatea şi în echitatea lui. Şi ei au fost răsplătiţi, nu după cantitatea muncii depuse, ci după generozitatea Stăpânului viei. 36:36 Tot astfel, Dumnezeu doreşte ca noi să ne încredem în El, care îndreptăţeşte pe cel nelegiuit. Răsplata Sa este dată nu după meritele noastre, ci după planurile Sale proprii "pe care le-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru". Efeseni 3, 11. "El ne-a mântuit. nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui". Tit 3, 5. Pentru cei care se încred în El, El va face "nespus mai mult decât cerem şi gândim noi". Efeseni 3, 20. 36:37 Nu cantitatea de muncă depusă, sau rezultatele ei vizibile, ci spiritul în care este adusă la îndeplinire lucrarea, această valorează înaintea lui Dumnezeu. Aceia care au venit în vie la orele unsprezece, au fost foarte mulţumitori pentru ocazia de a lucra. Inimile lor erau pline de recunoştinţă faţă de acela care i-a primit să lucreze; şi când la terminarea zilei stăpânul le-a plătit, pentru o zi întreagă de lucru, ei au fost 36:38 foarte surprinşi. Ei au ştiut că nu meritau o astfel de plată. Expresia bunătăţii ce se putea vedea pe faţa celui ce i-a angajat, i-a umplut de bucurie. Ei n-au uitat niciodată bunătatea Stăpânului viei, sau generoasa răsplată pe care au primit-o. Tot la fel stau lucrurile şi cu păcătosul care, conştient fiind de nevrednicia sa, a mers în ceasul al unsprezecelea în via Stăpânului. Timpul său de lucru pare a fi aşa de scurt, încât el simte că nu merită plata primită; dar este plin de bucurie pentru faptul că totuşi Dumnezeu l-a primit. El lucrează cu un spirit umil şi plin de încredere, plin de mulţumire pentru privilegiul de a fi conlucrător împreună cu Domnul Hristos. Şi Dumnezeu doreşte foarte mult să onoreze un astfel de spirit. 36:39 Domnul doreşte să ne încredinţăm Lui fără a mai pune întrebări cu privire la măsura răsplătirii noastre. Când Domnul Hristos locuieşte în suflet, atunci nu mai primează gândul răsplătirii. Nu acesta este motivul care să impulsioneze lucrarea noastră. Este adevărat că într-o măsură oarecare noi ar trebui să privim şi spre răsplata făgăduită. Dumnezeu doreşte ca noi să preţuim binecuvântările Lui ce ne-au fost făgăduite. Dar El n-ar vrea ca zelul nostru să fie determinat de răsplată şi nici să avem simţământul că, pentru fiecare datorie împlinită, trebuie să primim o plată. Noi n-ar trebui să fim aşa de nerăbdători în a primi 36:40 răsplata, cum ar trebui să fim în a face ceea ce este drept, indiferent de câştig. Iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele, acesta ar trebui să fie motivul nostru. 36:41 Această parabolă nu scuză pe aceia care au auzit de prima dată chemarea la lucru, dar care au neglijat a intra în via Domnului. Când stăpânul a mers în piaţă la ceasul al unsprezecelea şi a găsit oameni care nu erau încă angajaţi la lucru, le-a zis: "De ce staţi aici toată ziua fără lucru?" răspunsul a fost: "Pentru că nu ne-a tocmit nimeni". Nici unul dintre aceia care au fost chemaţi mai târziu n-a fost acolo la ceasurile dimineţii. Ei n-au refuzat chemarea. Aceia care refuză chemarea şi mai târziu se căiesc de aceasta, fac bine că se căiesc; dar nu este bine să tratăm cu uşurinţă prima chemare a harului. 36:42 "Când lucrătorii viei au primit "câte un leu fiecare", cei care au început să lucreze dis-de-dimineaţă au fost nemulţumiţi. N-au lucrat ei oare douăsprezece ore?, şi-au zis ei, şi nu era deci numai drept ca ei să primească mai mult decât aceia care au lucrat o singură oră în partea cea răcoroasă a zilei?" Aceştia de pe urmă", au zis ei, "n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei." Matei 20, 12. 36:43 "Prietene", a răspuns stăpânul viei unuia dintre ei; "ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?" 36:44 "Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi", v. 13-l6. 36:45 Primii lucrători din parabolă reprezintă pe aceia care, datorită serviciilor aduse de ei, au pretenţia să fie preferaţi altora. Ei îşi încep lucrul într-un spirit de mulţumire de sine, fără să aducă cu ei un spirit de sacrificiu şi lepădare de sine. Unii ca aceştia poate că au declarat că toată viaţa lor au slujit lui Dumnezeu, poate că au fost 36:46 cei dintâi în îndurarea greutăţilor, a lipsurilor, a încercărilor şi de aceea ei gândesc că sunt îndreptăţiţi la o răsplată mai mare. Ei se gândesc mai mult la răsplată decât la privilegiul de a fi slujitori ai Domnului Hristos. După părerea lor, munca şi sacrificiile făcute îi îndreptăţesc să primească onoruri mai mari decât ale altora şi datorită faptului că această pretenţie a lor nu este recunoscută, ei se simt jigniţi. Dacă ei ar fi adus în lucrarea lor un spirit iubitor, plin de încredere, atunci ei ar fi fost totdeauna primii; dar caracterul lor gâlcevitor şi cârtitor nu este asemenea caracterului Domnului Hristos, şi dovedeşte faptul că nu sunt vrednici de încredere. Ei dau pe faţă dorinţa lor de înălţare, de neîncredere în Dumnezeu, dau pe faţă gelozia lor, cum şi un spirit invidios faţă de fraţii lor. Bunătatea şi generozitatea Domnului nu sunt pentru ei decât o ocazie de murmurare. Astfel, ei arată că nu există nici o legătură între sufletele lor şi Dumnezeu. Ei nu cunosc bucuria conlucrării cu Maestrul divin. 36:47 Nu există nimic mai ofensator pentru Dumnezeu decât acest spirit mărginit, care se îngrijeşte numai de el. El nu poate lucra cu nimeni care manifestă un asemenea spirit. Asemenea oameni sunt insensibili faţă de lucrarea Duhului Sfânt. 36:48 Iudeii au fost cei chemaţi la început în via Domnului, şi pentru aceasta ei au ajuns mândri şi plini de îndreptăţire de sine. Anii cei lungi ai slujirii lor, ei îi privesc ca dându-le dreptul să primească o mai mare răsplată decât ceilalţi. Nimic nu-i irita mai mult decât să audă că neamurile aveau să fie admise având privilegii egale cu ale lor, în lucrările lui Dumnezeu. 36:49 Domnul Hristos a avertizat pe ucenici, primii care au fost chemaţi să-I urmeze, ca să nu se lase stăpâniţi de un asemenea rău. El a văzut că slăbiciunea, blestemul bisericii, va fi un spirit de îndreptăţire de sine. Oamenii aveau să creadă că ei pot face ceva pentru a obţine un loc în Împărăţia Cerului. Ei îşi imaginează faptul că numai atunci când au făcut oarecari progrese, atunci, Domnul va veni 36:50 să-i ajute. În acest fel, avea să fie pusă o mai multă încredere în om şi mai puţină în Domnul Hristos. Mulţi dintre cei ce urmau să facă un progres oarecare aveau să se umfle de mândrie şi să se gândească despre ei că sunt superiori celorlalţi. Acestora le face plăcere să fie lăudaţi şi devin geloşi, dacă nu sunt consideraţi ca fiind cei mai importanţi. Împotriva acestei primejdii, Domnul Hristos a căutat să avertizeze pe ucenicii Săi. 36:51 Orice laudă cu privire la meritele noastre, este nelalocul ei. "Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acesta găsesc plăcere Eu, zice Domnul". Ieremia 9, 23-24. 36:52 Răsplata nu se dă după faptele noastre, ca nimeni să nu se îngâmfe; ci ea ne este dată numai prin har. "Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam? Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice Scriptura? 'Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire". Romani 4, l-5. Nu este deci nici o ocazie pentru cineva să 36:53 se înalţe mai presus de altul, sau să invidieze pe celălalt. Nimeni nu este privilegiat înaintea altuia şi deci nimeni nu poate pretinde răsplata ca fiind un drept. 36:54 Şi cei dintâi, şi cei din urmă, trebuie să fie părtaşi la marea şi veşnica răsplătire, iar cei dintâi ar trebui să întâmpine cu un bun venit pe cei de pe urmă. Cel care invidiază răsplata celuilalt uită faptul că şi el este salvat numai prin har. Pilda lucrătorilor viei este o mustrare a geloziei şi a bănuielii. Iubirea se bucură de adevăr şi nu face nici o comparaţie invidioasă. Cel care are această iubire, face comparaţie numai între iubirea Domnului Hristos şi propria sa nedesăvârşire de caracter. 36:55 Această parabolă este o avertizare pentru toţi lucrătorii, indiferent de durata şi cantitatea lucrării lor, pentru că fără iubire faţă de fraţii lor, şi fără să se umilească înaintea lui Dumnezeu, ei sunt socotiţi fără de valoare, nimic. Nu există nici un fel de religie acolo unde tronează eul. Acela care face din proslăvirea de sine ţinta vieţii sale, se va vedea lipsit de harul care-l poate face un lucrător cu succes în serviciul Domnului Hristos. Acolo unde sunt nutrite mândria şi mulţumirea de sine, lucrarea are de suferit. 36:56 Nu durata timpului folosit în lucrare, ci voioşia şi credincioşia cu care lucrăm, acestea fac ca lucrarea noastră să fie primită de Dumnezeu. În tot ceea ce facem, se cere o completă supunere a eului. Datoria cea mai neînsemnată, îndeplinită însă în sinceritate şi cu abnegaţie, este mai plăcută lui Dumnezeu, decât cea mai mare lucrare, care poartă pecetea egoismului şi a înălţării de sine. El se uită să vadă cât de mult din Spiritul lui Hristos nutrim, şi cât de multă asemănare cu El dăm pe faţă în lucrarea noastră. El preţuieşte mai mult iubirea şi credincioşia cu care lucrăm, decât cantitatea lucrului făcut. 36:57 Numai atunci când egoismul a murit, când lupta pentru supremaţie a fost cu desăvârşire exclusă, când mulţumirea umple inimile şi iubirea constituie parfumul vieţii - numai atunci Domnul Hristos locuieşte în suflet, iar noi suntem recunoscuţi ca împreună lucrători cu Dumnezeu. 36:58 Oricât de grea şi obositoare ar fi munca lor, adevăraţii lucrători n-o socotesc ca fiind ingrată, nu se plâng. Ei sunt gata să jertfească totul, 36:59 chiar şi pe ei; cu toate acestea este o lucrare plăcută pentru ei, şi o fac cu inima veselă. Bucuria în Dumnezeu este exprimată prin Isus Hristos. Bucuria lor este bucuria ce a fost pusă şi înaintea Domnului Hristos şi anume: "Să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să îndeplinesc lucrarea Lui". Ioan 4, 34. Ei sunt conlucrători cu Domnul slavei. Acest gând îndulceşte orice osteneală, întăreşte voinţa şi dă spiritului putere să biruie tot ceea ce ar veni. Lucrând cu o inimă neegoistă prin părtăşia noastră la suferinţele Domnului Hristos, având simpatia Lui şi conlucrând cu El, în lucrarea Sa, ei contribuie la creşterea bucuriei sale, aducând onoarea şi lauda numelui Său înălţat. 36:60 Acesta este spiritul oricărui adevărat serviciu făcut pentru Dumnezeu. Datorită lipsei acestui spirit, mulţi dintre cei care păreau a fi cei dintâi, "vor fi cei din urmă", pe când cei care îl posedă, deşi socotiţi a fi cei de pe urmă, vor fi cei dintâi. 36:61 Sunt mulţi aceia care s-au consacrat Domnului Hristos, şi totuşi, n-au găsit o ocazie de a face o mare lucrare, sau mari sacrificii în slujba Sa. Unii ca aceştia se pot mângâia cu gândul că nu este necesară supunerea, lepădarea de sine a martirului, care este cea mai plăcută înaintea lui Dumnezeu; poate că nu misionarul care a fost expus zilnic primejdiilor şi morţii va fi cel mai bine notat, în rapoartele cerului. Creştinul însă, care se dovedeşte a fi creştin în viaţa lui personală în predarea zilnică a eului său, în sinceritatea scopului şi purităţii gândului, în blândeţe atunci când este provocat, în credinţă şi evlavie, în credincioşie în cele mai neînsemnate lucruri, unul care în viaţa de cămin reprezintă caracterul Domnului Hristos - unul ca acesta poate fi mult mai preţios înaintea lui Dumnezeu, decât poate cel mai renumit misionar sau martir. 36:62 O, cât de diferite sunt criteriile după care Dumnezeu şi oamenii măsoară caracterul. Dumnezeu vede multe ispite, cărora le-am rezistat, despre care lumea şi nici chiar prietenii cei mai apropiaţi n-au ştiut nimic, niciodată - ispite în cămin, ispite în inimă. El vede umilinţa inimii din cauza propriei slăbiciuni; 36:63 pocăinţa sinceră, chiar şi pentru un singur cuget rău. El vede deplina predare a inimii în lucrarea sa. El a luat notă de ceasurile grele de lupta cu sine, cu eul - lupte care au adus biruinţa. Toate acestea, Dumnezeu şi îngerii le cunosc. O carte de aducere aminte este scrisă înaintea Sa, pentru aceia care se tem de Domnul şi cugetă la numele Său. 36:64 Secretul nu se găseşte în multa noastră învăţătură, nici în poziţia noastră, nici în numărul nostru, nici în talentele ce ne-au fost date, sau în voinţa oamenilor. Recunoscând neputinţa noastră, noi trebuie să privim la Domnul Hristos şi, prin El, care este puterea întregii ţări şi cugetul întregii noastre cugetări, voinţa şi ascultarea vor câştiga biruinţă după biruinţă. 36:65 Oricât de scurt ar fi timpul lucrării noastre, sau cât de umilă lucrarea noastră, dacă în simplitatea credinţei noi vom urma Domnului Hristos, atunci nu vom fi dezamăgiţi în ceea ce priveşte răsplata. Ceea ce chiar şi cei mai mari şi mai înţelepţi oameni nu pot obţine, poate primi cel mai slab şi cel mai umil. Porţile de aur ale cerului nu se deschid pentru cei cu înălţare de sine. Ele nu se deschid pentru cei ce au un spirit mândru. Însă porţile cele veşnice se vor deschide larg la atingerea tremurătoare a unui copilaş. Binecuvântată va fi răsplata harului pentru aceia care în simplitatea credinţei şi a iubirii au luptat pentru Dumnezeu. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: