35:14 Mergând de la Ierusalim la Ierihon, călătorul a trebuit să treacă printr-o parte a pustiului Iudeii. Drumul trecea printr-un defileu sălbatic şi stâncos, care era plin de hoţi, şi în care aveau loc adesea scene de violenţă. În acest loc a fost atacat călătorul, fiind jefuit de tot ceea ce aveau de valoare şi lăsat aproape mort la marginea drumului. Pe când se afla acolo, un preot a trecut prin acel loc; el a văzut pe omul acela zăcând acolo rănit şi zdrobit, tăvălit în propriul său sânge; dar l-a lăsat acolo fără să-i dea vreun ajutor. El "a trecut înainte pe alături". Apoi a apărut un Levit. Curios să ştie ce s-a întâmplat, el s-a oprit şi a privit la suferind. El era conştient de ceea ce trebuia să facă, dar aceasta nu era o datorie plăcută. Ar fi dorit mai bine să nu fi venit pe acel drum, ca să nu fi văzut pe cel rănit. A căutat deci să se convingă pe sine că de fapt, cazul acela nu-l privea, aşa că "a trecut înainte pe alături".