Printable ModeParabolele Domnului Hristos, 35
|
35:1 Cap. 27 - Cine este aproapele meu? 35:2 (Capitol bazat pe textele din Luca 10, 25-37) 35:3 Între Iudei, întrebarea: "Cine este aproapele meu?" dădea loc la discuţii nesfârşite. Ei nu aveau nici o îndoială cu privire la păgâni şi la samariteni. Aceştia erau străini şi vrăjmaşi. Dar unde ar fi trebuit să se tragă linia de deosebire între oamenii din propria lor naţiune şi între diferitele clase sociale? Pe cine ar fi trebuit să privească preotul, rabinul şi bătrânul comunităţii, ca fiind aproapele său? Ei şi-au petrecut viaţa într-un şir nesfârşit de ceremonii pentru a se curaţi. Ei învăţau că contactul cu mulţimea neştiutoare şi nepăsătoare ar însemna pângărirea lor, fapt ce ar cere un efort istovitor pentru înlăturarea ei. Trebuia oare să considere pe cei "necuraţi" ca fiind aproapele lor? 35:4 La această întrebare, Domnul Hristos a răspuns prin parabola Samariteanului milos. El a arătat că aproapele nostru nu este numai unul din biserica din care facem noi parte, sau de credinţa pe care noi o avem. Aceasta n-are nici o legătură cu rasa, culoarea, sau deosebirea de clasă. Aproapele nostru este orice persoană care are nevoie de ajutorul nostru. Aproapele nostru este fiecare suflet care este rănit şi zdrobit de vrăjmaş. Orice om, ca făptură a lui Dumnezeu, este aproapele nostru. 35:5 Parabola Samariteanului milos a fostă rostită ca răspuns la o întrebare pe care un învăţător al Legii a pus-o Domnului Hristos. Pe când Mântuitorul îşi rostea învăţăturile Sale, "un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: 'Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?'" Luca 10,25. Fariseii au fost aceia care au sugerat întrebarea acestui învăţător al Legii, în speranţa că vor putea prinde pe Domnul Hristos în cuvintele Sale şi de aceea au ascultat foarte atenţi răspunsul Său. Dar Mântuitorul n-a intrat în discuţii contradictorii cu el. Domnul Hristos a cerut însă răspunsul la întrebare, chiar de la cel care a pus-o: "Ce este scris în Lege?" "Cum citeşti în ea?", a întrebat El. Iudeii încă mai învinuiau pe Domnul Hristos că nu acordă importanţa cuvenită Legii date pe Sinai, dar el a legat problema mântuirii, tocmai de păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 35:6 Învăţătorul Legii a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi." "Bine ai răspuns", i-a zis Isus, "fă aşa şi vei avea viaţa veşnică." vers. 27-28. 35:7 Învăţătorul Legii n-a fost mulţumit cu poziţia şi cu lucrările Fariseilor. El a studiat Scripturile cu dorinţa de a găsi adevărata lor însemnătate. El era vital interesat în această problemă şi de aceea întreba cu sinceritate: "Ce să fac?". În răspunsul său cu privire la cerinţele Legii, el a trecut dincolo de toate preceptele ceremoniale şi rituale. El n-a acordat nici o valoare acestora, ci a prezentat două mari principii în care sunt cuprinse întreaga Lege şi profeţii. Aprobând acest răspuns, Mântuitorul S-a situat pe un teren mai avantajos faţă de rabini. Ei nu puteau să-L condamne pentru faptul că a aprobat cele ce au fost spuse de un învăţător al Legii. 35:8 "Fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică", a spus Domnul Hristos. În învăţătura Sa, El a prezentat totdeauna Legea ca fiind un tot unitar, divin, arătând că este imposibil a păstra un precept şi a călca un altul; că acelaşi principiu este prezent în toate. 35:9 Destinul omului va fi determinat de întreaga Lege. 35:10 Domnul Hristos ştia că în propria lui putere nimeni nu putea să păzească Legea. El dorea să conducă pe învăţătorul Legii la o cercetare mai clară şi mai profundă, pentru ca să poată găsi adevărul. Numai prin acceptarea harului şi puterii Domnului Hristos, putem păzi Legea. Credinţa şi ispăşirea adusă pentru păcat face în stare pe cei căzuţi să iubească pe Dumnezeu cu toată inima lor şi pe aproapele lor ca pe ei înşişi. 35:11 Învăţătorul Legii ştia că el n-a păzit nici primele patru şi nici ultimele şase porunci. Datorită cuvintelor cercetătoare ale Domnului Hristos, el a fost convins, dar în loc să-şi mărturisească păcatul, el a încercat să-l scuze, în loc de a recunoaşte adevărul, el s-a străduit, mai de grabă, să arate cât de dificilă este împlinirea 35:12 poruncilor. În acest fel, el spera să evite atât convingerea, cât şi să se îndreptăţească pe sine în ochii poporului. Cuvintele Mântuitorului au arătat că întrebarea lui era de prisos, deoarece el era personajul în stare să răspundă la ea. Cu toate acestea, el a pus o altă întrebare şi anume: 'Şi cine este aproapele meu?" 35:13 Domnul Hristos a refuzat din nou să fie prins în discuţii polemice. El a răspuns la întrebarea pusă, povestind o întâmplare care era încă proaspătă în amintirea ascultătorilor săi. "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort." v. 30. 35:14 Mergând de la Ierusalim la Ierihon, călătorul a trebuit să treacă printr-o parte a pustiului Iudeii. Drumul trecea printr-un defileu sălbatic şi stâncos, care era plin de hoţi, şi în care aveau loc adesea scene de violenţă. În acest loc a fost atacat călătorul, fiind jefuit de tot ceea ce aveau de valoare şi lăsat aproape mort la marginea drumului. Pe când se afla acolo, un preot a trecut prin acel loc; el a văzut pe omul acela zăcând acolo rănit şi zdrobit, tăvălit în propriul său sânge; dar l-a lăsat acolo fără să-i dea vreun ajutor. El "a trecut înainte pe alături". Apoi a apărut un Levit. Curios să ştie ce s-a întâmplat, el s-a oprit şi a privit la suferind. El era conştient de ceea ce trebuia să facă, dar aceasta nu era o datorie plăcută. Ar fi dorit mai bine să nu fi venit pe acel drum, ca să nu fi văzut pe cel rănit. A căutat deci să se convingă pe sine că de fapt, cazul acela nu-l privea, aşa că "a trecut înainte pe alături". 35:15 Dar un samaritean, călătorind pe acelaşi drum, a văzut pe suferind şi a îndeplinit lucrarea pe care ceilalţi au refuzat s-o facă. Cu bunăvoinţă şi bunătate, el s-a îngrijit de cel rănit. "Când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus 35:16 pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, şi i-a zis: 'Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere." v. 33-35. Atât preotul, cât şi Levitul pretindeau că sunt oameni pioşi, dar samariteanul a dovedit că era în adevăr convertit. Pentru el nu era mai puţin plăcut să facă această lucrare, de cum era pentru preot şi Levit, dar în spirit şi în fapte el s-a dovedit a fi în armonie cu Dumnezeu. 35:17 Rostind această învăţătură, Domnul Hristos a prezentat principiile Legii într-un mod direct, plin de putere, arătând ascultătorilor Săi faptul că ei au neglijat a aduce la îndeplinire aceste principii. Cuvintele Sale au fost aşa de categorice şi potrivite, încât ascultătorii n-au mai putut spune nimic. În cele spuse de Domnul Hristos, învăţătorul Legii n-a mai găsit nimic, ce ar fi putut fi criticat. Dar el n-a putut birui în mod suficient antipatia sa naţională, pentru a recunoaşte pe nume meritul samariteanului. Când Domnul Hristos a întrebat:' "Care dintre aceşti trei se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?" el a răspuns. "Cel ce şi-a făcut milă de el." 35:18 "Du-te de fă şi tu la fel" i-a zis Isus. Arată celor în nevoie aceeaşi bunătate plină de milă. Astfel vom da dovadă că păzim întreaga Lege.' 35:19 Deosebirea cea mare între Iudei şi Samariteni era o deosebire în ceea ce priveşte credinţa religioasă, şi anume, o întrebare cu privire la ceea ce constituie adevărata închinare. Fariseii nu puteau spune nimic bun despre samariteni, dar aruncau asupra lor cele mai amare blesteme. Aşa de puternică era antipatia dintre iudei şi samariteni, încât femeii samaritence i s-a părut un lucru foarte straniu atunci când Domnul Hristos i-a cerut ei apă ca să bea. "Cum Tu, iudeu", a spus ea, "ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?" "Căci", adăugă - evanghelistul, "iudeii, în adevăr, n-au legături cu 35:20 samaritenii" Ioan 4,9. Iar atunci când Iudeii au fost atât de plini de ură ucigaşă împotriva Domnului Hristos, încât s-au sculat în templu ca să-L omoare cu pietre, ei n-au putut găsi cuvinte mai potrivite prin care să-şi exprime ura lor, decât: "Nu zicem noi bine că eşti samaritean, şi că ai drac?" Ioan 8, 48. Şi totuşi, preotul şi Levitul au neglijat chiar lucrarea pe care Domnul le-a dat-o s-o facă, lăsând ca tocmai un samaritean aşa de urât şi dispreţuit să facă un aşa bine unuia dintre concetăţenii lor. 35:21 Samariteanul a împlinit porunca: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", demonstrând astfel că el era cu mult mai neprihănit decât aceia care îl condamnau. Punându-şi în primejdie propria sa viaţă, el a tratat pe cel rănit ca pe propriul său frate. Acest samaritean reprezintă pe Domnul Hristos. Mântuitorul 35:22 nostru a arătat pentru noi o iubire, pe care iubirea omenească n-o poate egala vreodată. Pe când noi eram zdrobiţi şi pe moarte, El a avut milă de noi. El n-a trecut pe lângă noi, pe partea cealaltă, să ne lase să pierim fără ajutor şi fără nădejde. El n-a rămas în căminul Său sfânt şi fericit, unde era iubit de toată oştirea cerului. A văzut nevoia noastră presantă şi S-a ocupat de cazul nostru şi a identificat interesele Sale cu cele ale omenirii întregi. El a murit pentru a salva pe vrăşmaşii Săi; S-a rugat pentru omorâtorii Săi. Arătând spre propriul Său exemplu, a spus urmaşilor Săi: "Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii." "Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii." Ioan 15, 17; 13, 34. 35:23 Preotul şi Levitul fuseseră la slujbele de la templu, ale căror servicii au fost stabilite chiar de către Dumnezeu. A participa la acel serviciu, era un privilegiu mare şi înalt, iar preotul şi Levitul considerau că, fiind astfel onoraţi de Dumnezeu, nu se cădea să se îngrijească de un suferind necunoscut de la marginea drumului. În acest fel, ei au neglijat ocazia specială pe care Dumnezeu le-a oferit-o ca să fie instrumente ale Sale pentru binecuvântarea aproapelui lor. 35:24 Şi astăzi, mulţi fac o greşeală asemănătoare. Ei împart îndatoririle lor în două categorii deosebite. O categorie este formată din lucruri mari şi trebuie să fie rezolvate ţinând seama de Legea lui Dumnezeu, o altă categorie fiind formată din aşa zisele lucruri mici, în care porunca: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", este ignorată. Această parte a lucrării este lăsată să depindă de capriciile cuiva, supusă înclinaţiilor sau impulsiunilor. În acest fel caracterul ajunge stricat, iar religia Domnului Hristos reprezentată în mod greşit, fals. 35:25 Sunt unii care gândesc că este ceva înjositor pentru demnitatea lor să se îngrijească de omenirea suferindă. Mulţi privesc cu indiferentă şi cu dispreţ la aceia care au lăsat în ruină templul sufletului lor. Alţii, neglijează pe cei săraci din alte motive. Ei lucrează, după credinţa lor. pentru cauza lui Dumnezeu, căutând să facă unele lucrări mari şi 35:26 de valoare. Ei cred că fac o mare lucrare, şi de aceea nu se pot opri spre a lua în seamă nevoile celor săraci şi necăjiţi. Pentru promovarea presupusei lor mari lucrări, ei pot ajunge până acolo încât să asuprească pe cei săraci. Ei îi pot aşeza pe aceştia în împrejurări grele, care să-i încerce greu, să-i deposedeze de drepturile lor, sau să nu ţină seama de nevoile lor. Şi totuşi, să creadă că toate acestea sunt justificate, pentru că, gândesc ei - le fac pentru înaintarea cauzei lui Hristos. 35:27 Mulţi vor lăsa pe un frate sau pe un vecin de-al lor, ca în împrejurări potrivnice, să se lupte singur, neajutat. Pentru că ei mărturiseau a fi creştini, cel în cauză îşi putea închipui că în egoismul lor rece, ei reprezentau pe Hristos. Pentru că aşa numiţii slujitori ai lui Dumnezeu nu conlucrează cu El, iubirea lui Dumnezeu, care ar trebui să se reverse în valuri de la ei, este în mare măsură oprită a mai ajunge la semenii lor. Şi astfel, mulţimea laudelor şi a mulţumirilor inimilor omeneşti şi de pe buzele oamenilor, sunt împiedicate a se îndrepta spre Dumnezeu. El este astfel jefuit de slava ce se datorează numelui Său Cel Sfânt. El este păgubit de cei pentru care a murit Domnul Hristos, de cei pe care doreşte atât de mult să-i ducă în împărăţia Sa, spre a locui în prezenţa Sa, de-a lungul veacurilor nesfârşite. 35:28 Adevărul divin exercită numai o mică influenţă asupra lumii, în timp ce ar trebui să exercite o mare înrâurire, prin trăirea lui în practicile vieţii. Simpla mărturisire formală a religiei abundă, dar aceasta are puţină valoare. Noi putem pretinde a fi urmaşi ai Domnului Hristos, putem susţine a crede tot adevărul cuprins în Cuvântul lui Dumnezeu dar faptul acesta nu va aduce nici un bine aproapelui nostru, dacă credinţa nu este adusă, nu este trăită în viaţa noastră zilnică. Mărturisirea noastră poate fi tot atât de înaltă ca şi cerurile, dar ea nu ne va mântui nici pe noi şi nici pe aproapele nostru, dacă nu suntem cu adevărat creştini. Un exemplu bun, drept, va face mai mult pentru binele omenirii, decât toate mărturisirile noastre. 35:29 Cauza Domnului Hristos nu va putea fi servită prin vreo practică egoistă. Cauza Sa este cauza celor săraci şi oprimaţi, în 35:30 inimile celor ce mărturisesc că sunt urmaşi ai Săi este nevoie de simpatia plină de iubire a Domnului Hristos - o iubire profundă pentru aceia pe care El i-a preţuit aşa de mult, încât Şi-a dat propria Sa viaţă pentru salvarea lor. Aceste suflete sunt preţioase, infinit mai preţioase decât orice altă jertfă pe care noi am putea s-o aducem lui Dumnezeu. A folosi orice energie pentru înfăptuirea unei aparente mari lucrări, în timp ce neglijăm pe cei ce sunt în nevoie, sau nu dăm străinului dreptul ce i se cuvine, nu este o lucrare care să se bucure de aprobarea Lui. 35:31 Sfinţirea sufletului prin lucrarea lăuntrică a Duhului Sfânt, este implantarea naturii Domnului Hristos în fiinţa noastră. Religia Evangheliei însemnează Hristos în viaţă - un principiu viu, activ. Ea este harul Domnului Hristos descoperit în caracter şi manifestat prin fapte bune. Principiile Evangheliei nu pot fi rupte de nici o parte a vieţii practice. Oricare ramură a lucrării şi experienţei creştine trebuie să fie o reprezentare a vieţii Domnului Hristos. 35:32 Iubirea este temelia evlaviei. Oricare ar fi mărturisirea credinţei noastre, nimeni nu are o iubire curată faţă de Dumnezeu, dacă nu are o iubire neegoistă faţă de fratele său. Noi nu vom putea niciodată să ajungem în posesia unui astfel de spirit, încercând numai să iubim pe alţii. Ceea ce ne trebuie, este iubirea lui Hristos în inimă. Când eul este ascuns, contopit în şi cu Hristos, atunci iubirea va izvorî în mod spontan. Desăvârşirea caracterului creştin se obţine când impulsul de a ajuta şi a binecuvânta pe alţii porneşte în mod constant dinăuntru - atunci când lumina strălucitoare a soarelui divin umple inima şi se descoperă pe feţele noastre. 35:33 Nu este cu putinţă ca inima în care locuieşte Hristos să fie lipsită de iubire. Dacă iubim pe Dumnezeu, pentru că El ne-a iubit mai întâi pe noi, atunci vom iubi pe toţi aceia pentru care a murit Hristos. Nu putem veni în legătură cu divinitatea, fără să venim mai întâi în legătură cu omenirea; căci în El, în Acela care stă pe tronul Universului, divinitatea şi omenirea, natura divină şi natura umană sunt unite. Fiind în legătură cu Domnul Hristos, noi suntem legaţi de aproapele nostru prin 35:34 legăturile de aur ale lanţului iubirii. Atunci, mila şi împreuna simţire a Domnului Hristos se vor da pe faţă şi în viaţa noastră. Atunci, nu vom aştepta ca cei în nevoie şi cei nefericiţi să fie aduşi la noi. Nu va mai fi nevoie - atunci - să fim îndemnaţi, rugaţi ca să simţim cu necazurile altora. Pentru noi, va fi atunci tot aşa de natural să slujim celor în nevoie şi suferinzi, cum a fost pentru Domnul Hristos să meargă din loc în loc făcând bine. 35:35 Oriunde se dă pe faţă iubire şi simpatie, acolo unde inima acţionează spre binecuvântarea şi ajutorarea altora, acolo se manifestă lucrarea Duhului cel Sfânt al lui Dumnezeu, în inima păgânismului, oamenii care nu au nici o cunoştinţă a Legii scrise a lui Dumnezeu, care n-au auzit niciodată despre numele Domnului Hristos, au fost buni cu slujitorii Săi, ocrotindu-i cu primejdia propriei lor vieţi. Faptele lor mărturisesc despre lucrarea unei puteri divine. Duhul Sfânt a însămânţat harul Domnului Hristos în inima acestor sălbatici şi a deşteptat simpatia lor, contrar naturii şi educaţiei lor. Lumina "care luminează pe orice om venind în lume" (Ioan l, 9), străluceşte în sufletele lor; şi această lumină, dacă este urmată, va călăuzi picioarele lor spre Împărăţia lui Dumnezeu. 35:36 Slava cerului se arată în ridicarea celui căzut şi mângâierea celui întristat. Şi oriunde locuieşte Hristos în inimile omeneşti El va fi descoperit în acelaşi fel. Acolo unde acţionează religia Domnului Hristos va fi o binecuvântare. Acolo unde lucrează ea, este strălucire. 35:37 Înaintea lui Dumnezeu nu este recunoscută nici o deosebire de naţionalitate, de rasă sau de castă. El este Creatorul întregii omeniri. Toţi oamenii aparţin - prin creaţiune - unei singure familii, şi toţi sunt una prin răscumpărare. Domnul Hristos a venit pentru a dărâma orice zid de despărţire, să deschidă orice despărţitură a templului, pentru ca fiecare suflet să poată avea acces liber la Dumnezeu. Iubirea Sa este aşa de mare, aşa de profundă şi atât de deplină, încât pătrunde pretutindeni. Ea scoate din puterea lui Satana sărmanele suflete care au fost înşelate de amăgirile lui. Ea îi aduce în jurul tronului lui Dumnezeu, tron ce este înconjurat de curcubeul făgăduinţei. 35:38 În Hristos Isus nu mai este nici iudeu, nici grec, nici rob, nici slobod. Toţi au fost apropiaţi prin sângele Său cel preţios (Galateni 3, 28; Efeseni 2,13). 35:39 Oricare ar fi deosebirile în ceea ce priveşte credinţa religioasă, chemarea omenirii suferinde trebuie să fie auzită şi să i se răspundă. Acolo unde există sentimente pline de amărăciune, din cauza deosebirilor religioase, poate fi făcut mult bine, printr-o slujire personală. Servirea plină de iubire va sfărâma barierele prejudecăţilor şi va câştiga sufletele pentru Dumnezeu. 35:40 Noi ar trebui să venim în întâmpinarea durerilor, necazurilor şi grijilor altora. Ar trebui să fim părtaşi la bucuriile şi la necazurile atât ale celor de sus, cât şi ale celor de jos, atât ale săracilor, cât şi ale celor bogaţi, "fără plată aţi primit", spunea Domnul Hristos, "Fără plată să daţi". Matei 10,8. De jur împrejurul nostru sunt săraci, suflete încercate, care au nevoie să audă cuvinte de simpatie, dar şi de fapte de ajutoare. Sunt văduve care au nevoie să fie înţelese şi ajutate. Există orfani pe care Domnul Hristos a poruncit urmaşilor Săi să-i primească întocmai ca pe o moştenire încredinţată lor de Dumnezeu. Prea adesea, aceştia sunt trecuţi cu vederea şi lăsaţi în părăsire. Ei pot fi zdrenţăroşi, grosolani şi din toate punctele de vedere să fie respingători; şi totuşi, ei sunt proprietatea lui Dumnezeu. Ei au fost cumpăraţi cu un 35:41 preţ şi sunt tot aşa de preţioşi înaintea Sa, cum suntem fiecare dintre noi. Ei sunt membri ai marii familii a lui Dumnezeu, iar creştinii, ca slujitori ai Săi, sunt răspunzători pentru ei. "Sufletele lor", spune El, "le voi cere din mâna voastră". 35:42 Dintre toate relele, păcatul este cel mai mare rău, şi este partea noastră aceea de a avea milă şi a ajuta pe păcătos. Dar nu vom putea ajunge la toţi în acelaşi fel. Sunt foarte mulţi aceia care ascund foamea sufletului lor. Aceştia ar fi foarte mult ajutaţi, printr-un cuvânt plin de iubire, sau printr-o faptă de bunătate care să le dovedească atenţia noastră. Sunt însă alţii care se află în cea mai mare nevoie, fără ca ei să-şi dea seama de aceasta. Ei nu sunt conştienţi de teribila lipsă a sufletului lor. Mulţimi sunt aşa de cufundate în păcat, încât au pierdut simţământul realităţilor veşnice, au pierdut asemănarea cu Dumnezeu, şi aproape că nu mai ştiu dacă au sau nu suflet de mântuit. Ei n-au nici credinţă în Dumnezeu, şi nici încredere în oameni. La mulţi dintre aceştia se poate ajunge numai prin acte de dezinteresată bunătate. Mai întâi, trebuie să îngrijim de nevoile lor trupeşti. Ei trebuie hrăniţi, curăţiţi şi îmbrăcaţi în mod cuviincios. Văzând dovada iubirii noastre neegoiste, atunci le va fi mai uşor să creadă în iubirea Domnului Hristos. 35:43 Sunt mulţi care greşesc, şi care sunt conştienţi, simt ruşinea şi nebunia lor. Ei privesc la greşelile şi rătăcirile lor, până când ajung aproape la disperare. Asemenea suflete nu trebuie să le neglijăm. Când cineva trebuie să înoate împotriva curentului, toată forţa curentului îl trage înapoi. Atunci, o mână gata să ajute, să i se întindă, aşa cum Fratele mai Mare a întins mâna lui Petru care se scufunda. Vorbiţi-le atunci cuvinte încurajatoare şi pline de speranţă, cuvinte care să inspire încredere şi care să trezească iubire. 35:44 Fratele tău, care este bolnav din punct de vedere spiritual, are nevoie de tine, după cum şi tu personal ai avut nevoie de iubirea unui frate. El are nevoie de experienţa cuiva care a fost tot aşa de slab ca şi el, unul care să poată simpatiza cu el şi să-l ajute. Recunoaşterea propriei noastre slăbiciuni ne va fi de ajutor, ca să putem fi de folos altuia în nevoile sale amare. Niciodată 35:45 n-ar trebui să trecem pe lângă un suflet suferind, fără a căuta să-l mângâiem, după cum şi noi suntem mângâiaţi de Dumnezeu. 35:46 Părtaşia cu Domnul Hristos, legătura personală cu viul nostru Salvator este care face în stare ca mintea, inima, sufletul, să triumfe asupra firii decăzute. Spuneţi drumeţului rătăcit despre mâna Celui Atotputernic, care îl va putea ţine în picioare, despre nemărginita iubire ce se află în Hristos, şi care simte împreună cu el. Pentru el nu este suficient să creadă în existenta unei Legi şi a unei puteri, amândouă fiind lucruri ce n-au milă şi nu răspund niciodată strigătului după ajutor. El are nevoie să strângă puternic o mână caldă şi să se încreadă într-o inimă plină de bunătate. În mintea sa trebuie să se întipărească bine gândul unei prezenţe divine, care se află totdeauna lingă el, privindu-l mereu cu o iubire plină de compătimire. Îndemnaţi-l să cugete la inima Tatălui care este totdeauna întristată, din cauza păcatului, la mâna Tatălui care este încă întinsă, la vocea Tatălui care spune: "Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine". Isaia 27,5. 35:47 Dacă suntem angajaţi în această lucrare, atunci vom avea tovarăşi nevăzuţi de ochii oamenilor. Îngerii cerului au fost alături de samariteanul care a avut grijă de străinul rănit, maltratat. Îngerii din curţile cereşti stau alături de toţi aceia care se află în slujba lui Dumnezeu, în a sluji semenilor lor. Şi noi trebuie să conlucrăm chiar cu Domnul Hristos. El este Vindecătorul şi, lucrând sub conducerea Lui, vom vedea mari rezultate. 35:48 De credincioşia noastră în această lucrare depinde nu numai binele altora, ci şi destinul nostru veşnic. Pe toţi aceia care vor, Domnul Hristos caută să-i înalţe la comuniunea cu El, pentru ca noi să putem fi una, după cum El este una cu Tatăl. El îngăduie să venim în legătură cu suferinţe şi nenorociri, pentru a ne scoate din egoismul nostru; El caută să dezvolte în noi atributele caracterului Său, împreuna simţire, bunătatea şi iubirea. Prin acceptarea acestei lucrări de slujire, noi intrăm în şcoala Sa, 35:49 spre a ne pregăti pentru curţile lui Dumnezeu. Respingând-o însă, noi lepădăm învăţăturile Sale, şi alegem separarea veşnică de prezenţa Sa. 35:50 "Dacă vei umbla pe căile Mele" declară Domnul Hristos, "şi dacă vei păzi poruncile Mele... te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici" - chiar printre îngerii ce sunt în jurul tronului Său. Zaharia 3,7. Prin conlucrarea cu fiinţele cereşti, în lucrarea lor pe acest pământ, noi ne pregătim pentru tovărăşia lor în ceruri. "Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea" (Evrei l,14). Îngerii din ceruri vor ura bun venit tuturor acelora care aici pe pământ au trăit nu "să li se slujească, ci ei să slujească". Matei 20, 28. În această binecuvântată tovărăşie, noi vom învăţa, spre bucuria noastră veşnică, tot ceea ce se cuprinde în întrebarea: "Cine este aproapele meu?" |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: