34:1 Cap. 26 - Prietenii, cu ajutorul Mamonei nedreptăţii
34:2 (Capitol bazat pe textele din Luca 16,l-9)
34:3 Venirea Domnului Hristos pe pământ a avut loc într-un timp de intensă atitudine lumească. Oamenii subordonau veşnicia lucrurilor trecătoare şi cerinţele viitorului, afacerilor prezente. Ei considerau iluziile lor ca fiind nişte realităţi, iar realităţile le-au considerat nişte iluzii. Ei n-au privit prin credinţă la lumea nevăzută. Satana a prezentat înaintea lor lucrurile acestei vieţi ca fiind în totul atrăgătoare şi absorbitoare şi au dat ascultare ispitelor sale.
34:4 Domnul Hristos a venit ca să schimbe această ordine a lucrurilor. El a căutat să rupă vraja prin care oamenii erau amăgiţi şi prinşi în cursă. În învăţătura Sa, El a căutat să pună de acord cerinţele cerului şi ale pământului şi să întoarcă gândurile oamenilor de la prezent, la viitor. El i-a chemat înapoi de la urmărirea lucrurilor trecătoare la pregătirea pentru veşnicie.
34:5 "Un om bogat", a spus El, "avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. Bogatul acesta dăduse toată averea sa în mâinile slujitorului său; dar acest slujitor era necredincios, iar stăpânul era convins că el
34:6 era jefuit în mod sistematic. El s-a hotărât să nu-l mai tină în serviciu şi l-a chemat să dea socoteală de isprăvnicia sa. "Ce aud eu vorbindu-se despre tine?", spuse el. "Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic."
34:7 Având înaintea sa perspectiva concedierii, ispravnicul acesta avea de ales una din următoarele trei căi: El trebuia fie să muncească, fie să cerşească, sau... să moară de foame. Şi el îşi zise: "Ce am să fac, dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor." A chemat deci pe fiecare dintre datornicii Stăpânului, şi i-a zis celui dintâi; 'Cât eşti dator Stăpânului?' 'O sută de măsuri de untdelemn', a răspuns el. Şi i-a zis: 'Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci'. Apoi a zis altuia: 'Dar tu, cât eşti dator?' 'O sută de măsuri de grâu', a răspuns el. Şi i-a zis: 'Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci." Luca 16,3-7.
34:8 Acest slujitor necredincios a făcut şi pe alţii să fie părtaşi la lucrurile sale necinstite. El a înşelat pe stăpânul său, în favoarea lor, şi acceptând avantajul acesta, ei şi-au luat singuri obligaţia de a-l primi în casele lor, ca pe un prieten.
34:9 "Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte." Luca 16,8. Acest om lumesc a lăudat isteţimea celui care l-a înşelat. Dar lauda omului bogat nu era şi lauda lui Dumnezeu.
34:10 Domnul Hristos n-a lăudat pe slujitorul necredincios, dar El S-a folosit de o întâmplare bine cunoscută, spre a ilustra lecţia pe care El o dorea să-i înveţe. "Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte", a spus El, "pentru că atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice." Idem v. 9.
34:11 Mântuitorul a fost vorbit de rău de către Farisei, pentru că umbla cu vameşii şi păcătoşii. Dar în ciuda acestui fapt, interesul Său pentru ei n-a slăbit şi nici eforturile Lui pentru ei n-au încetat. El a văzut că ocupaţia lor îi ducea în ispită. Ei erau înconjuraţi de ademeniri spre rău. Primul pas greşit era foarte uşor de făcut, iar decăderea spre împlinirea unor fapte mai mari de necinste şi spre înmulţirea crimelor, era rapidă. Domnul Hristos căuta pe toate căile să-i câştige pentru ţinte mai înalte şi pentru principii mai nobile. Acest scop l-a urmărit atunci când a rostit pilda slujitorului necinstit. Printre vameşi se aflau exact asemenea cazuri ca cel reprezentat în parabolă şi, în descrierea Domnului Hristos, ei au recunoscut propriile lor practici. Faptul acesta le-a atras atenţia, şi de la tabloul propriilor lor practici necinstite, mulţi dintre ei au învăţat lecţia unor mari adevăruri spirituale.
34:12 Pilda a fost totuşi rostită în mod direct ucenicilor. Lor le-a fost împărţit, mai întâi, aluatul adevărului, iar prin ei, acesta avea să ajungă şi la alţii... Multe din învăţăturile Domnului Hristos, la început, n-au fost înţelese de către ucenicii Săi şi adesea părea că ele au fost uitate de ei. Dar, mai târziu, sub influenta Duhului Sfânt, aceste adevăruri au fost
34:13 cu claritate reamintite şi prin ucenici ele au fost aduse în mod viu înaintea noilor convertiţi care se adăugau bisericii.
34:14 Mântuitorul vorbea, de asemenea, Fariseilor. El n-a pierdut speranţa că ei vor ajunge să înţeleagă puterea cuvintelor Sale. Mulţi au fost profund convinşi; şi ascultând adevărul sub călăuzirea Duhului Sfânt, nu puţini aveau să fie aceia care urmau să creadă în Domnul Hristos.
34:15 Fariseii au încercat să discrediteze pe Domnul Hristos acuzându-L că are legături, că fraternizează cu vameşii şi păcătoşii. Acum, El îşi îndreaptă mustrarea către aceşti acuzatori. Faptul cunoscut că a avut loc printre vameşi, El l-a prezentat Fariseilor ca reprezentând atât cursul vieţii şi faptele lor, cât şi singura cale în care ei pot să-şi răscumpere greşelile făcute.
34:16 Servului necredincios i-au fost încredinţate bunurile Stăpânului său, în scop de binefacere; dar el le-a folosit pentru sine. Tot aşa au fost lucrurile şi cu Israel. Dumnezeu a ales sămânţa lui Avraam. Cu braţ puternic, El i-a eliberat din robia egipteană. El i-a făcut depozitarii adevărurilor sfinte, pentru binecuvântarea lumii. El le-a încredinţat Cuvântul cel viu, pentru ca ei să poată transmite lumina şi altora. Dar slujitorii Săi au folosit aceste daruri pentru a se îmbogăţi şi a se înălţa pe ei înşişi.
34:17 Fariseii, plini de îndreptăţire de sine, plini de importanţa lor, au folosit cum nu se cuvenea bunurile pe care Dumnezeu le dăduse spre a fi folosite spre slava Sa.
34:18 Slujitorul din parabolă n-a luat nici o măsură pentru viitor. Bunurile încredinţate lui spre a fi folosite spre binele altora, le-a folosit numai pentru sine, căci se gândea numai la prezent. Când isprăvnicia avea să-i fie luată, nu-i rămânea nimic despre care să poată spune că-i aparţine, că este al său. Dar bunurile Stăpânului său se aflau încă în mâinile sale şi el se hotărî
34:19 să le folosească în aşa fel încât să se asigure împotriva unor eventuale lipsuri în viitor. Pentru a realiza acest lucru, el a trebuit să facă un alt plan. În loc de a strânge pentru sine el trebuia să dea altora. Astfel putea să-şi facă prieteni care să-l primească la ei, atunci când avea să fie dat afară din slujbă. Tot aşa stăteau lucrurile şi cu Fariseii. În curând isprăvnicia lor avea să fie luată şi ei trebuia să se îngrijească pentru viitor. Numai căutând a face bine altora, ar fi putut ei înşişi să aibă un folos. Numai dând în această viaţă şi altora din darurile lui Dumnezeu, ar fi putut să se pregătească pentru veşnicie.
34:20 După ce a rostit parabola, Domnul Hristos a spus: "Căci fiii veacului acestuia, faţa de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii." Luca 16,8 u.p. Aceasta vrea să spună că cei înţelepţi în felul lumii manifestă mai multă înţelepciune şi mai mult zel atunci când se ocupă de interesele lor personale, decât fac cei ce spun că sunt copii ai lui Dumnezeu, în slujba Domnului. Aşa erau lucrurile şi în timpul Domnului Hristos. Şi aşa stau lucrurile şi astăzi. Să privim la viaţa multora care pretind că sunt creştini. Dumnezeu i-a înzestrat cu talente, putere şi influenţă; El le-a încredinţat bani, pentru ca ei să poată fi conlucrători împreună cu El în marele Plan al Mântuirii. Toate darurile Sale trebuie să fie folosite spre binecuvântarea omenirii, spre a alina suferinţele şi a împlini lipsurile. Noi trebuie să hrănim pe cei flămânzi, să îmbrăcăm pe cei goi, să ne îngrijim de văduve şi orfani şi să slujim, să fim de folos celor dezamăgiţi şi apăsaţi. Dumnezeu n-a dorit niciodată ca mizeria, atât de răspândită în lume, să existe. El niciodată n-a înţeles ca un om să aibă din abundenţă toate bunurile vieţii, în timp ce copiii altora să plângă după pâine. Toate mijloacele ce prisosesc, care sunt peste nevoile vieţii zilnice, sunt încredinţate omului pentru a face bine cu ele şi a fi o binecuvântare pentru omenire. Domnul spune: "Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie." Luca 12,33. "îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii." l Timotei 6,18. "Ci când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi." Luca 14,13. "Dezleagă lanţurile răutăţii", "deznoadă legăturile robiei", "dă drumul celor asupriţi",
34:21 şi "rupe orice fel de jug." "împarte-ţi pâinea cu cel flămând", şi "adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost", "dacă vezi pe un om gol... acoperă-l", "Satură sufletul lipsit." Isaia 58,6-7.10. "Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură." Marcu 16,15. Acestea sunt poruncile lui Dumnezeu. Oare, marea mulţime a celor ce pretind că sunt creştini, fac ei această lucrare?
34:22 O, câţi nu folosesc numai pentru ei darurile lui Dumnezeu! Câţi nu adaugă casă lângă casă şi pământ lângă pământ! Câţi nu-şi cheltuiesc banii pentru plăceri, pentru satisfacerea apetitului, pentru case, mobilă şi îmbrăcăminte extravagantă! În acelaşi timp, semenii lor sunt lăsaţi pradă mizeriei, crimei, bolii şi morţii. Mulţimi de oameni pier fără a fi văzut o privire compătimitoare, fără să fi auzit un cuvânt, sau să fi văzut o faptă de simpatie.
34:23 Oamenii se fac vinovaţi de faptul că au jefuit pe Dumnezeu. Folosirea egoistă a mijloacelor ce le-au fost încredinţate jefuieşte pe Dumnezeu de mulţumirea, de slava care ar fi trebuit să-I fie adresate, ca urmare a alinării suferinţelor omenirii şi pentru lucrarea de mântuire a oamenilor. Ei şi-au însuşit
34:24 bunurile ce le-au fost încredinţate. Domnul declară: "Mă voi apropia de voi pentru judecată, şi mă voi grăbi să mărturisesc împotriva... celor ce jură strâmb, împotriva celor ce opresc plata simbriaşului, care asupresc pe văduvă şi pe orfan şi nedreptăţesc pe străin..." "Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?" Dar voi întrebaţi: 'Cu ce te-am înşelat?' 'Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi; tot poporul în întregime" Maleahi 3,5.8.9. "Ascultaţi acum voi bogaţilor... bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră;... V-aţi strâns comori în zilele din urmă. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel." "Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor." Iacov 5,l-3,5.4.
34:25 Fiecăruia i se va cere să dea socoteală de darurile încredinţate lui. În ziua judecăţii de pe urmă, bogăţiile, pe care oamenii le-au îngrămădit, nu le vor folosi la nimic. Ei nu vor avea nimic despre care să poată spune că este al lor.
34:26 Cei care îşi petrec viaţa adunându-şi bunuri pământeşti dau pe faţă mai puţină înţelepciune, mai putină preocupare şi grijă pentru binele lor veşnic, decât a avut slujitorul necinstit pentru asigurarea existentei sale pământeşti. Aceşti numiţi fii ai luminii, sunt mai puţin înţelepţi decât fiii lumii acesteia din generaţia lor. Aceştia sunt aceia despre care vorbeşte profetul în viziunea sa cu privire la ziua cea mare a judecăţii: "În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi lilieci; şi vor intra în găurile stâncilor, şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul." Isaia 2,20-21.
34:27 "Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte", spunea Domnul Hristos, "pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice." Luca 16,9. Dumnezeu, Domnul Hristos şi îngerii, toţi slujesc celor în necazuri, în suferinţe şi păcat. Consacraţi-vă lui Dumnezeu pentru această lucrare, folosiţi darurile Lui în scopul acesta, şi atunci veţi fi împreună lucrători cu fiinţele cereşti. Atunci, inimile voastre vor bate cu simpatie şi la unison cu ale lor. Atunci vă veţi asemăna în caracter cu ei. Atunci, aceşti locuitori ai corturilor veşnice nu vor mai fi nişte străini pentru noi. Când cele pământeşti vor pieri, păzitorii de la porţile cereşti vă vor zice: "Bine aţi venit."
34:28 Mijloacele folosite spre binecuvântarea altora vor produce dobândă. Bogăţiile folosite în mod drept, vor face mult mai bine. Prin ele, mulţi vor fi aduşi la Hristos. Cel care va urma planul Domnului Hristos pentru viaţa aceasta, în curţile cereşti, va vedea pe aceia pentru care el a lucrat şi pentru care a făcut sacrificii aici pe pământ. Cei răscumpăraţi vor fi foarte recunoscători acelora care au fost unelte pentru mântuirea lor. Pentru aceia care au fost credincioşi în lucrarea mântuirii oamenilor, cerul va fi foarte preţios.
34:29 Învăţătura, lecţia din această parabolă este pentru toţi. Fiecare va fi răspunzător pentru harul ce i-a fost dat prin Isus Hristos. Viaţa este prea solemnă ca să fie ocupată complet de probleme trecătoare, pământeşti. Domnul doreşte ca noi să facem cunoscut şi altora ceea ce Cel veşnic şi nevăzut ne-a transmis nouă.
34:30 În fiecare an, milioane şi milioane de fiinţe omeneşti se sting pentru totdeauna neavertizate şi nemântuite. În fiecare ceas, în diferite împrejurări ale vieţii ni se prezintă ocazii de a veni în contact şi de a conlucra la mântuirea multora. Aceste ocazii vin şi trec într-un proces continuu. Dumnezeu doreşte ca noi să folosim cât mai multe dintre ele. Zile, săptămâni şi luni, trec... şi astfel, noi avem cu o zi, o săptămână şi cu o lună mai puţin, spre a ne împlini lucrul nostru. Cel mult câţiva ani încă, şi vocea la care nu putem să nu răspundem
34:31 se va auzi spunând: "Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta."
34:32 Domnul Hristos îndeamnă pe fiecare să se gândească la aceste lucruri. Să le analizăm în mod sincer. Să punem într-o parte a balanţei pe Domnul Isus, ceea ce înseamnă o comoară veşnică, viaţă, adevăr, cerul şi bucuria lui Hristos în sufletele celor mântuiţi, iar în cealaltă parte, orice atracţie pe care o poate oferi lumea, într-o parte pierderea propriei noastre mântuiri, cum şi pierderea mântuirii acelora care ar fi putut fi mântuiţi prin noi, iar în cealaltă parte pentru noi şi pentru toţi ceilalţi, o viaţă ce se măsoară cu viaţa lui Dumnezeu. Cântăriţi bine pentru prezent şi pentru veşnicie, în timp ce sunteţi angajaţi cu acest lucru, Domnul Hristos spune: "Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?" Marcu 8,36.
34:33 Dumnezeu doreşte ca noi să alegem cele cereşti în loc de cele fireşti, pământeşti. El deschide înaintea noastră posibilitatea unei investiţii în ceruri. El ne încurajează să tindem spre cele mai înalte ţinte, asigurându-ne comoara cea mai de preţ. El declară: "Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat, şi mai scumpi decât aurul din Ofir." Isaia 13,12. Când bogăţiile roase de molii sau mâncate de rugină vor pieri, urmaşii Domnului Hristos se pot bucura de comoara lor din ceruri, bunuri ce sunt nepieritoare.
34:34 Mai de preţ decât orice prietenie a lumii, este prietenia celor răscumpăraţi de Hristos. Mai de preţ decât titlul de proprietate asupra celui mai frumos palat de pe pământ este dreptul la locuinţele pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească. Şi mai de preţ decât toate cuvintele de laudă pământeşti, vor fi cuvintele Mântuitorului adresate credincioşilor Săi slujitori: "Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi împărăţia, care va fost pregătită de la întemeierea lumii." Matei 25,34.
34:35 Celor care au risipit bunurile Sale, Domnul Hristos le mai dă încă ocazia de a-şi asigura bogăţiile netrecătoare. El spune: "Daţi, şi vi se va da... Faceţi-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri,
34:36 unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia." Luca 6,38; 12,33. "Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe... să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă." 1 Timotei 6,17-l9.
34:37 Faceţi ca bogăţiile voastre să meargă înaintea voastră în ceruri. Depuneţi-vă comorile lângă tronul lui Dumnezeu. Asiguraţi-vă dreptul asupra bogăţiilor de nepătruns ale Domnului Hristos. "Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice."