31:1 Timpul
31:2 Timpul nostru aparţine lui Dumnezeu. Fiecare clipă este a Sa şi suntem sub solemna obligaţie de a o folosi spre slava Sa. Despre nici un talent pe care El ni l-a dat nu ne va cere o mai strictă socoteală ca despre timpul nostru.
31:3 Valoarea timpului este mai presus de orice evaluare. Domnul Hristos a considerat orice moment foarte preţios şi aşa ar trebui să-l socotim şi noi. Viaţa este prea scurtă spre a fi risipită fără rost. Nu avem decât câteva zile de har în care să ne pregătim pentru veşnicie. Nu avem nici un timp pe care să-l folosim în plăceri egoiste, nici un timp pentru a ne lăsa târâţi în păcat. Acum noi trebuie să ne formăm caractere pentru viaţa viitoare, pentru viaţa veşnică. Acum noi trebuie să ne pregătim în vederea judecăţii de cercetare.
31:4 De abia a început să trăiască familia omenească, când... ea a început să moară, iar munca neîncetată a lumii se sfârşeşte în nefiinţă, dacă nu se dobândeşte adevărata cunoaştere cu privire la viaţa veşnică. Omul care preţuieşte timpul ca fiind ziua sa de lucru, se va pregăti pentru un locaş şi pentru o viaţă care este veşnică. Pentru el, este bine că s-a născut.
31:5 Suntem sfătuiţi să răscumpărăm vremea. Dar timpul, care a fost risipit, nu mai poate fi răscumpărat niciodată. Nu putem chema înapoi nici chiar un singur moment. Singura cale prin care putem să răscumpărăm timpul nostru, este aceea de a folosi cât mai bine timpul ce ne-a rămas, fiind conlucrători împreună cu Dumnezeu, în marele Său Plan de Mântuire.
31:6 În cel care face astfel, are loc o transformare a caracterului său. El devine un fiu al lui Dumnezeu, un membru al familiei regale, un copil al Împăratului cerului. El este pregătit spre a fi în tovărăşia îngerilor.
31:7 Acum este timpul nostru de a lucra pentru salvarea semenilor noştri. Sunt unii care gândesc că dacă dau bani pentru cauza Domnului Hristos, aceasta este tot ceea ce se cere de la ei să facă; timpul preţios în care ei ar putea face o lucrare personală pentru El, trece nefolosit. Dar este privilegiul şi datoria tuturor acelora, care au sănătate şi putere, de a împlini, pentru Dumnezeu, un serviciu activ. Toţi trebuie să lucreze pentru câştigarea sufletelor la Hristos. Dăruirea de bani nu poate lua locul lucrării personale.
31:8 Fiecare clipă este plină de consecinţe veşnice. Noi trebuie să stăm ca un ostaş gata la momentul potrivit pentru slujire. Ocazia pe care o avem de a vorbi acum unor suflete în nevoie, din Cuvântul vieţii, poate nu ni se va mai oferi vreodată. Dumnezeu poate spune acelui singur suflet: "Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul", şi prin neglijenta noastră, el nu va fi gata. Luca 12,20. În ziua cea mare a judecăţii, cum vom da noi socoteală lui Dumnezeu, în acest caz?
31:9 Viaţa este prea solemnă ca să fie cu totul absorbită în lucrurile vremelnice şi pământeşti, prinsă într-o morişcă de griji şi temeri pentru lucruri ce nu sunt decât asemenea unui atom, în comparaţie cu lucrurile de interes veşnic. Şi totuşi, Dumnezeu ne-a chemat să-I slujim, chiar şi în problemele vremelnice ale vieţii. Sârguinţa în această lucrare este tot aşa de mult o parte a adevăratei religii, aşa cum este şi închinarea. Sfânta Scriptură nu încurajează nicidecum lenevia, aceasta fiind cel mai mare blestem care afectează lumea noastră. Fiecare bărbat şi femeie care este pe deplin convertit, va fi un lucrător sârguincios.
31:10 De folosirea dreaptă a timpului nostru, depinde succesul în dobândirea cunoştinţei şi de cultivare a minţii. Cultivarea intelectului nu trebuie să fie împiedicată de sărăcie, de originea umilă a cuiva, sau din cauza împrejurărilor nefavorabile. Trebuie să folosim flecare clipă a vieţii. Câteva clipe aici, câteva clipe acolo, care pot fi risipite în vorbiri nefolositoare; orele de dimineaţă pierdute adesea prin şederea în pat; timpul petrecut în călătorii cu tramvaiul, sau cu trenul, sau aşteptând în staţii,
31:11 sau clipe de aşteptare până ni se serveşte masa, sau timpul petrecut în aşteptarea acelora care întârzie la întâlnirile date -dacă o carte ar fi păstrată la îndemână şi aceste fragmente de timp ar fi folosite pentru studiu, pentru lectură sau pentru o profundă meditaţie, câte nu s-ar putea realiza. Un scop hotărât, o silinţă stăruitoare şi o economisire foarte grijulie a timpului, vor face în starea pe oameni să dobândească cunoştinţe şi o cultură intelectuală, care îi va califica spre a ocupa orice poziţie influentă şi folositoare.
31:12 Este datoria fiecărui creştin de a se deprinde cu ordinea, conştiinciozitatea şi promptitudinea. Nu există nici o scuză pentru munca înceată şi de cârpaci a cuiva. Când cineva este totdeauna la lucru, dar lucrarea respectivă nu este niciodată terminată, aceasta se datorează faptului că mintea şi inima nu sunt puse în lucrarea aceea. Cel care este încet la lucru şi care lucrează fără spor, ar trebui să-şi dea seama că acestea sunt defecte ce trebuie să fie îndreptate. Unul ca acesta are nevoie să-şi pună mintea la contribuţie, plănuind cum să folosească timpul în aşa fel, încât să poată obţine cele mai bune rezultate. Cu tact şi cu metodă, unii vor realiza tot atât de mult în cinci ore, cât fac alţii în zece ore. Unii care sunt angajaţi în lucrări gospodăreşti, sunt totdeauna la lucru şi nu pentru că au atât de mult de făcut, ci pentru că ei nu fac planuri pentru ca să câştige foarte mult la ceea ce ar fi trebuit să lucreze foarte puţin. Dar toţi aceia care vor, pot birui aceste deprinderi lipsite de simplitate şi zădărnicie. În activitatea lor, unii ca aceştia trebuie să aibă o ţintă anumită. Să se stabilească cât timp este necesar pentru o anumită lucrare şi apoi, orice efort trebuie îndepărtat spre a termina lucrarea în timpul hotărât. Exercitarea puterii voinţei, va face ca şi mâinile să se mişte mai cu îndemânare.
31:13 Prin lipsa de hotărâre de a lua în mâinile sale această problemă şi a se schimba, face ca oamenii să devină stereotipi în căile şi acţiunile lor rele sau, cultivând puterile lor, ei pot dobândi iscusinţa de a face cele mai bune lucrări. Astfel, ei se vor găsi căutaţi, chemaţi la lucru întotdeauna şi pretutindeni. Ei vor fi apreciaţi după deplina lor valoare.
31:14 Mulţi tineri şi copii pierd timpul, pe care l-ar fi putut folosi în a purta unele din poverile căminului, dovedind în acest fel o iubire plină de interes pentru tatăl şi mama lor. Tinerii ar putea lua asupra umerilor lor puternici multe din răspunderile pe care altcineva trebuie să le poarte.
31:15 Viaţa Domnului Hristos, din cei mai fragezi ani ai Săi, a fost o viaţă de intensă activitate. El n-a trăit pentru a-Şi plăcea Sie însuşi. El era Fiul Dumnezeului Celui Veşnic şi cu toate acestea, El a lucrat meseria de dulgher ca tatăl Său Iosif. Ocupaţia Sa era semnificativă. El a venit în lume ca să formeze, să construiască caractere şi astfel, El a fost desăvârşit în toată lucrarea Sa. În toată activitatea Sa aici pe pământ, El a adus aceeaşi desăvârşire, ca şi în caracterele pe care El le transforma prin puterea Sa divină. El este exemplul nostru.
31:16 Părinţii ar trebui să înveţe pe copii valoarea şi buna folosire a timpului. Să-i învăţăm că a face ceva care va onora pe Dumnezeu şi va fi o binecuvântare pentru omenire, este un lucru care merită să ne străduim să-l facem. Chiar din frageda lor copilărie, ei pot fi misionari pentru Dumnezeu.
31:17 Părinţii nu pot face un mai mare păcat decât acela de a îngădui copiilor să nu facă nimic. În curând, copiii vor învăţa să iubească lenevia şi vor creşte astfel bărbaţi şi femei nefolositori, lipsiţi de vlagă. Când vor fi destul de mari ca să-şi câştige existenţa, ca să-şi găsească o ocupaţie, ei lucrează într-un mod leneş, trândav şi totuşi aşteptând să fie plătiţi tot aşa de mult, ca şi atunci când ar lucra cu credincioşie. Este o deosebire cât lumea de mare între această clasă de muncitori şi aceia care-şi dau seama de faptul că ei trebuie să fie economi, muncitori şi credincioşi.
31:18 Indolenta şi neglijenţa manifestate în lucrările pământeşti vor fi aduse şi în viaţa religioasă, fapt ce va face pe cineva incapabil a lucra cu succes pentru Dumnezeu. Mulţi care printr-o muncă sârguincioasă ar fi putut fi o binecuvântare pentru lume, au ajuns o ruină din cauza leneviei. Lipsa de ocupaţie şi a unei ţinte precise, deschid uşa la mii de ispite. Tovărăşiile rele, obiceiurile vicioase strică mintea şi sufletul, iar rezultatul este ruina vieţii acesteia şi a vieţii viitoare.
31:19 În orice ramură de activitate ne-am angaja. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă să fim "în sârguinţă... fără preget. Fiţi plini de râvnă; cu duhul slujiţi Domnului". "Tot ce găseşte mâna ta să facă, fa cu toată puterea ta!". "Ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos". Romani 12,11; Eclesiastul 9,10; Coloseni 3, 24.