30:1 Influenţa
30:2 Viaţa Domnului Hristos era o influentă neţărmurită, care se întindea mai departe şi tot mai departe, o influenţă ce-L lega de Dumnezeu şi de întreaga familie omenească. Prin Domnul Hristos, Dumnezeu a învestit pe om cu o influenţă care face posibil ca el, omul, să trăiască nu numai pentru sine. Noi suntem în mod individual legaţi de semenii noştri, suntem o parte din marele tot al lui Dumnezeu şi ne aflăm sub obligaţii mutuale. Nimeni nu poate fi independent de semenii săi; pentru că bunul mers al unuia afectează pe ceilalţi. Este scopul lui Dumnezeu acela ca fiecare dintre noi să simţim faptul că suntem necesari pentru bunul mers al altora şi, în consecinţă, să urmărim promovarea fericirii lor.
30:3 Fiecare suflet este înconjurat de o atmosferă proprie - o atmosferă încărcată poate, cu puterea credinţei dătătoare de viaţă, de curaj, speranţă şi înmiresmată cu parfumul iubirii. Sau, poate fi o atmosferă apăsătoare, rece, datorită nemulţumirii şi egoismului, sau otrăvită de mânjitura aducătoare de moarte a păcatului preferat. Conştient sau nu, fiecare persoană cu care venim în contact este influenţată de atmosfera ce o emanăm în jur.
30:4 Aceasta este o responsabilitate de care nu ne putem elibera. Cuvintele noastre, îmbrăcămintea noastră, comportamentul nostru, chiar şi expresia înfăţişării noastre, toate au o influenţă.
30:5 De impresia pe care astfel o facem, depind rezultatele spre bine sau spre rău, pe care nimeni nu le poate aprecia. Fiecare impuls în acest fel este o sămânţă semănată, şi care îşi va aduce roadele ei. Ea este o verigă în lanţul cel lung al evenimentelor omeneşti, fără să ştim până unde se va întinde. Dacă prin exemplul nostru ajutăm altora la dezvoltarea principiilor cele bune, le dăm puterea de a face binele. La rândul lor, ei exercită aceeaşi influentă asupra altora, iar aceştia, la rându-le, asupra altora, în acest fel, fără să ne dăm seama, prin influenţa noastră mii ajung să fie binecuvântaţi.
30:6 Să aruncăm o pietricică într-un lac şi se va forma un mic val concentric şi apoi altul; şi pe măsură ce cresc, cercul se măreşte, până când ajunge la ţărm. Tot aşa stau lucrurile şi cu influenţa noastră. Dincolo de cunoaşterea sau controlul nostru, ea vorbeşte altora fiind o binecuvântare sau un blestem.
30:7 Caracterul este putere. Mărturia tăcută a unei vieţi credincioase, neegoiste şi evlavioase, are în sine o influenţă irezistibilă. Manifestând în viaţa noastră caracterul Domnului Hristos, noi conlucrăm cu El în lucrarea de salvare de suflete. Numai prin manifestarea în viaţa noastră a caracterului Său, noi putem coopera cu El. Şi cu cât este mai mare, mai întinsă influenţa noastră, cu atât mai mare este binele pe care îl putem face. Când cei care mărturisesc a sluji pe Dumnezeu, urmează exemplul Domnului Hristos, trăind în viaţa lor zilnică principiile Legii Sale, când fiecare faptă este o mărturie cum că ei iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele lor ca pe ei înşişi, atunci, biserica va avea putere ca să influenţeze lumea.
30:8 Dar niciodată n-ar trebui să se uite faptul că influenta este, de asemenea, o putere spre rău. Pierderea unui singur suflet este un lucru teribil; dar a pricinui pierderea altor suflete este un lucru şi mai teribil. Este un gând teribil acela că influenta noastră să fie un miros de moarte spre moarte şi totuşi acest lucru este posibil. Mulţi dintre cei care mărturisesc a strânge împreună cu Hristos, împrăştie ceea ce este al Său. De aceea Biserica este aşa de slabă. Mulţi se complac în manifestarea deschisă a spiritului de
30:9 critică şi acuzare. Dând loc la bănuieli, gelozie şi nemulţumire, ei se predau ca instrumente ale lui Satana. Şi mai înainte ca ei să-şi dea seama de ceea ce fac, prin ei, vrăjmaşul şi-a împlinit scopul. Influenta spre ceea ce este rău a fost exercitată, umbra a fost aruncată, iar săgeţile lui Satana şi-au nimerit ţinta. Neîncrederea, necredinţa şi infidelitatea evidentă au cuprins pe aceia care altfel ar fi putut primi pe Domnul Isus Hristos. În acest timp, slujitorii lui Satana privesc satisfăcuţi asupra acelora pe care ei i-au adus la scepticism, şi care s-au împietrit acum faţă de orice mustrare şi faţă de orice îndemn. Ei se laudă singuri, considerând că în comparaţie cu aceste suflete ei sunt virtuoşi şi drepţi. Ei nu-şi dau seama că aceste epave triste de caracter sunt rezultatul vorbirii lor neînfrânate şi a inimilor lor răzvrătite. Influenta lor a pricinuit căderea acestor suflete ispitite.
30:10 Astfel, uşurătatea, îngăduinţa de sine şi indiferenta nepăsătoare din partea celor ce mărturisesc a fi creştini, îndepărtează multe suflete de pe calea vieţii. Sunt mulţi aceia care se tem să întâlnească la bara de judecată a lui Dumnezeu roadele influenţei lor.
30:11 Numai prin harul lui Dumnezeu noi putem să folosim cum trebuie acest dar. Nu există nimic în noi înşine prin care să putem influenta pe alţii spre bine. Dacă ne dăm seama de neputinţa noastră şi de nevoia noastră de putere divină, atunci nu ne vom încrede în noi înşine. Noi nu putem şti ce rezultate aduc o zi, o oră, sau o clipă şi, de aceea, niciodată să nu începem ziua, fără să ne încredinţăm căile şi inima Tatălui nostru ceresc. Îngerii Săi sunt trimişi să vegheze asupra noastră şi, dacă ne aşezăm sub călăuzirea lor, oricând suntem în primejdie, ei vor fi la dreapta noastră. Când fără să ne dăm seama suntem în primejdia de a exercita o influenţă rea, îngerii vor fi lângă noi, inspirându-ne o
30:12 cale mai bună, alegând, pentru noi, cuvintele şi influenţând faptele noastre. În acest fel influenţa noastră poate fi tăcută, neobservată, însă foarte puternică în a atrage pe alţii la Hristos şi la lumea cerească.