Printable ModeParabolele Domnului Hristos, 3
|
3:1 Cap. 2 - "Ieşit-a semănătorul să semene" 3:2 Semănătorul şi sămânţa 3:3 Prin pilda semănătorului, Domnul Hristos ilustrează lucrurile Împărăţiei cerului şi lucrarea Marelui Semănător pentru poporul Său. Asemenea semănătorului care iese la câmp, El a venit ca să semene sămânţa adevărului ceresc. Iar învăţătura Sa prin parabole, a fost chiar sămânţa cu care semăna cele mai preţioase adevăruri ale harului Său. 3:4 Datorită simplităţii ei, parabola semănătorului n-a fost apreciată aşa cum ar trebui să fie. De la sămânţa naturală aruncată în ogor, Domnul Hristos doreşte să conducă mintea noastră la sămânţa Evangheliei, care pusă în inima omului are ca rezultat întoarcerea lui la credincioşia faţă de Dumnezeu. El, Care ne-a vorbit despre parabola seminţei celei mici, este Domnul cerului, şi aceleaşi legi care guvernează semănarea seminţelor în pământ, guvernează şi semănarea seminţelor adevărului. 3:5 Lângă marea Galileii se adunase ca să vadă şi să audă pe Hristos o mulţime de oameni doritori şi, în acelaşi timp aşteptând ceva de la El. Erau acolo bolnavi, zăcând pe paturile lor de suferinţă, aşteptând să prezinte 3:6 cazul lor înaintea Sa. Era dreptul Domnului Hristos primit din partea lui Dumnezeu, acela de a vindeca suferinţele neamului omenesc păcătos şi acum El mustra boala, revărsând în jurul Său viaţă, sănătate şi pace. 3:7 Cum mulţimea continua să crească, oamenii se înghesuiau tot mai aproape de Domnul Hristos, până când nu mai rămăsese nici un loc unde aceştia să poată veni. Atunci, adresând un cuvânt pescarilor ce se aflau în bărcile lor, se urcă într-o barcă ce aştepta ca să-L treacă dincolo de lac şi cerând ucenicilor Săi să tragă barca puţin mai departe de uscat, El vorbi mulţimii ce se afla pe ţărm. 3:8 Lângă lac se afla frumoasa câmpie a Ghenezaretului, iar mai departe se înălţau dealurile şi pe coastele dealurilor ca şi pe câmpie, atât semănătorii, cât şi secerătorii erau foarte ocupaţi, unii aruncând sămânţa, alţii strângând grâul timpuriu. Privind asupra acestei scene Domnul Hristos zise: 3:9 "Iată semănătorul a ieşit să semene. Pe când semăna El, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult, a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit, şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini, spinii au crescut şi au înecat-o. O altă parte a căzut în pământ bun, şi a dat roadă, un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci." Matei 13,3-8. 3:10 Lucrarea Domnului Hristos nu era înţeleasă de oamenii din timpul Său. Felul venirii Lui nu se potrivea cu aşteptările lor. Domnul Hristos era temelia întregii religii iudaice. Serviciile ei obligatorii erau statorniciri divine. Ele aveau ca scop să înveţe poporul că la timpul cuvenit, avea să vină Acela către care arătau toate acele ceremonii. Dar iudeii înălţaseră foarte mult formele şi ceremoniile şi pierduseră din vedere obiectivul lor. Tradiţia, maximele şi poruncile omeneşti au făcut ca învăţăturile pe care Dumnezeu intenţiona să le fie transmise prin ele, să fie ascunse de ei. 3:11 Aceste maxime şi tradiţii au ajuns pentru ei un obstacol în calea înţelegerii şi practicării adevăratei religii. Şi atunci când a venit Realitatea, în persoana Domnului Hristos, ei n-au recunoscut în El împlinirea tuturor simbolurilor tipurilor însăşi, esenţa tuturor serviciilor umbră. Ei au lepădat pe Cel Adevărat şi s-au prins cu toate puterile de tipurile şi ceremoniile lor care nu mai aveau nici o valoare. Fiul lui Dumnezeu venise, dar ei au continuat să ceară un semn. Faţă de solia: "Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape" (Matei 3,2), ei au răspuns cerând un semn. Evanghelia lui Hristos era pentru ei o piatră de poticnire, pentru că ei cereau un semn, în loc de a cere un Mântuitor. Ei aşteptau ca Mesia să dovedească mesianitatea Sa prin acţiuni războinice de cuceriri, care să întemeieze imperiul Său pe ruinele împărăţiilor pământeşti. Acestei aşteptări Domnul Hristos i-a răspuns prin parabola semănătorului. Nu prin forţa armelor, nu prin intervenţii violente avea să biruiască Împărăţia lui Dumnezeu, ci prin implantarea unui principiu nou în inima oamenilor. 3:12 "Cel ce seamănă sămânţă bună, este Fiul omului. "Matei 13,37. Domnul Hristos a venit, nu ca rege, ci ca un semănător, nu pentru răsturnarea împărăţiilor, ci pentru a semăna sămânţa, nu pentru a conduce pe urmaşii Săi la triumfuri pământeşti şi măriri naţionale, ci pentru un seceriş care avea să fie strâns în urma unei munci grele şi răbdătoare prin lipsuri şi dezamăgiri. 3:13 Fariseii au înţeles bine însemnătatea parabolei Domnului Hristos, dar pentru ei lecţia cuprinsă în ea nu era binevenită. Ei n-au căutat să o înţeleagă. Pentru marea mulţime, parabola învăluia într-o şi mai mare taină scopul noului Învăţător, ale Cărui cuvinte au mişcat atât de straniu inimile lor şi au dezamăgit atât de amar ambiţiile lor. Nici chiar ucenicii nu au înţeles parabola, dar interesul lor a fost trezit. Ei au venit după aceea la Domnul Isus şi I-au cerut să le explice parabola. 3:14 Tocmai acest lucru îl dorea şi Domnul Hristos, ca El să le trezească interesul, ca apoi să le poată da învăţături mai multe şi mai precise. El 3:15 le-a explicat parabola, tot aşa cum va explica Cuvântul Său tuturor celor ce-l caută cu inimă sinceră. Aceia care studiază Cuvântul lui Dumnezeu cu inimile deschise iluminării Duhului Sfânt nu vor rămânea în întuneric cu privire la însemnătatea Cuvântului. "Dacă vrea cineva să facă voia Lui", spunea Domnul Hristos, "va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine." Ioan 7, 17. Toţi aceea care vin la Domnul Hristos pentru o mai clară înţelegere a adevărului, o vor primi. El le va desfăşura tainele Împărăţiei Cerurilor şi aceste taine vor fi înţelese de inima ce tânjeşte ca să cunoască adevărul. O lumină cerească va străluci în templul sufletului şi de acolo va lumina şi altora, ca lumina puternică a unei lămpi, pe o cărare întunecoasă. 3:16 "Semănătorul a ieşit să semene." În Orient, starea lucrurilor era aşa de nesigură, iar primejdia unor manifestări violente aşa de mare, încât oamenii locuiau mai mult în oraşe înconjurate de ziduri, iar plugarii ieşeau zilnic, dincolo de ziduri, la munca lor. Tot astfel Domnul Hristos, Semănătorul ceresc, a ieşit să semene. El a lăsat locuinţa Sa cea sigură şi paşnică, a lăsat slava pe care El o avea la Tatăl mai înainte de a fi lumea şi a lăsat poziţia Sa pe tronul Universului. El a venit aici, în lumea noastră, ca Om al suferinţei şi expus ispitei, El a fost singur, un Solitar, ca să semene cu lacrimi şi să ude cu propriul Său sânge sămânţa vieţii pentru o lume pierdută în păcat. 3:17 Tot la fel trebuie să semene şi slujitorii Săi. Când a fost chemat ca să devină un semănător al seminţei adevărului, Avraam primi porunca: "Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta." Geneza 12,1. "...Şi el a plecat fără să ştie unde se duce." Evrei 11,8. Tot astfel şi apostolul Pavel, în timp ce se ruga în templul din Ierusalim, primi din partea lui Dumnezeu solia: "Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri." Fapte 22,21. Astfel, toţi aceia care sunt chemaţi 3:18 să se unească cu Domnul Hristos, trebuie să lase totul, pentru a-I urma. Vechile legături ale păcatului trebuie rupte, iar planurile fireşti abandonate. Prin greutăţi şi lacrimi, în singurătate şi cu sacrificiu, sămânţa trebuie semănată. 3:19 "Semănătorul seamănă Cuvântul." Domnul Hristos a venit să semene adevărul în lume. Chiar de la căderea omului în păcat, Satana seamănă mereu seminţele rătăcirii. Printr-o minciună a câştigat el la început controlul asupra oamenilor, şi tot astfel lucrează el încă spre a răsturna, a îndepărta Împărăţia lui Dumnezeu de pe pământ ca să aducă pe oameni 3:20 sub puterea sa. Ca Semănător venit dintr-o lume mai înaltă, Domnul Hristos a venit să semene sămânţa adevărului. El care luase parte în sfaturile lui Dumnezeu, care locuise în profunzimea Sanctuarului Celui Veşnic, putea să aducă oamenilor principiile cele curate ale adevărului. Chiar de la căderea în păcat a lui Adam, Domnul Hristos a fost pentru lume descoperitorul adevărului. Prin El, sămânţa cea nepieritoare, "Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac" (1 Petru 1,23), este transmisă oamenilor. În prima Sa făgăduinţă dată în Eden perechii căzute în păcat, Domnul Hristos a semănat sămânţa Evangheliei. Dar parabola semănătorului se aplică în mod deosebit activităţii Sale personale printre oameni şi lucrării pe care El a făcut-o. 3:21 Cuvântul lui Dumnezeu este sămânţa. Fiecare sămânţă poartă în ea un principiu germinativ, cu embrion de viaţă. În el se găseşte viaţa plantei. Tot astfel şi Cuvântul lui Dumnezeu are viaţă în el. Domnul Hristos spune: "Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă." Ioan 6,63. "Cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică." Ioan 5,24. În fiecare poruncă şi în fiecare făgăduinţă a Cuvântului lui Dumnezeu este putere, însăşi viaţa lui Dumnezeu, prin care porunca poate fi împlinită, iar făgăduinţa realizată. Acela care prin credinţă primeşte Cuvântul lui Dumnezeu, primeşte chiar viaţa şi caracterul lui Dumnezeu. 3:22 Fiecare sămânţă aduce roadă după felul ei. Seamănă sămânţa în condiţii bune şi ea îşi va dezvolta, în plantă, propria ei viaţă. Primită prin credinţă în suflet, sămânţa cea nestricăcioasă a Cuvântului va dezvolta un caracter şi o viaţă asemenea caracterului şi vieţii lui Dumnezeu. 3:23 Învăţătorii lui Israel nu semănau sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu. Lucrarea Domnului Hristos ca Învăţător al adevărului era într-un izbitor contrast cu aceea a rabinilor din timpul Său. Ei se ocupau de tradiţii, de teorii şi speculaţii omeneşti. Adesea, în locul Cuvântului însuşi, ei puneau ceea ce oamenii învăţaseră şi scriau despre Cuvânt. 3:24 Învăţătura lor nu avea nici o putere care să dea viaţă sufletului. Tema învăţăturii şi predicării Domnului Hristos, a fost Cuvântul lui Dumnezeu. Celor ce puneau întrebări ca să-L prindă El le răspundea în mod deschis: "Este scris", "Cum spune Scriptura?" "Cum citeşti în ea?" El semăna sămânţa Cuvântului de fiecare dată când se trezea interesul, fie că era un prieten, fie că era un vrăjmaş. El care este Calea, Adevărul şi Viaţa, El Cuvântul Viu a arătat spre Scripturi spunând: "Ele mărturisesc despre Mine." Ioan 5,39. "Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El." Luca 24,27. 3:25 Slujitorii Domnului Hristos sunt chemaţi să facă aceeaşi lucrare. Astăzi, ca şi în zilele din vechime, adevărurile vitale ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt lăsate la o parte pentru teoriile şi speculaţiunile fireşti. Mulţi aşa numiţi slujitori ai Evangheliei nu primesc întreaga Biblie ca fiind Cuvântul cel inspirat al lui Dumnezeu. Unul respinge o parte a ei, iar altul pune sub semnul întrebării o altă parte. Ei pun judecata lor mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu, iar Scripturile pe care ei le predau se bazează numai pe propria lor autoritate. Autenticitatea ei divină este contestată, nimicită. În acest fel sămânţa necredinţei se seamănă în lung şi-n lat, iar oamenii ajung confuzi, ne mai ştiind ce să creadă. 3:26 Sunt multe credinţe pe care mintea n-ar trebui să le primească. În zilele Domnului Hristos, rabinii interpretau în mod forţat, mistic, multe părţi ale Scripturilor. Pentru că învăţătura clară a Cuvântului lui Dumnezeu condamna practicile lor, ei au încercat să nimicească această putere a Scripturilor. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Cuvântul lui Dumnezeu este prezentat ca fiind misterios şi obscur, aceasta pentru a scuza călcările Legii Sale, Domnul Hristos a mustrat aceste practici din vremea Sa. El a învăţat că Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie înţeles de toţi. El a arătat spre Scripturi ca având o autoritate de necontestat, iar noi trebuie să facem la fel. Biblia trebuie să fie prezentată ca fiind Cuvântul veşnicului Dumnezeu, ca sfârşit al tuturor controverselor şi temelie a tot adevărul. 3:27 Biblia a fost jefuită de puterea ei iar rezultatele se văd în coborârea standardului vieţii spirituale. În predicile ce se rostesc astăzi de la mai multe amvoane, nu există acea manifestare divină care să trezească conştiinţa şi să aducă viaţă sufletului. Ascultătorii nu pot spune: "Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?" Luca 24,32. Sunt mulţi aceia care strigă după viul Dumnezeu, tânjind după prezenţa divină. Teoriile filozofice sau eseurile literare, oricât de strălucite ar fi ele, nu pot satisface cerinţa spirituală a inimii. Afirmaţiile şi născocirile omeneşti nu au valoare mântuitoare. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să vorbească oamenilor. Cei care au auzit numai tradiţii, teorii şi precepte omeneşti, trebuie să audă vocea Lui, al Cărui Cuvânt poate renaşte sufletul spre viaţă veşnică. 3:28 Tema preferată a Domnului Hristos a fost iubirea părintească şi abundenţa harului lui Dumnezeu, El stăruia foarte mult asupra sfinţeniei caracterului Său şi a Legii Sale, El S-a înfăţişat pe Sine oamenilor ca fiind Calea, Adevărul şi Viaţa. Acestea să fie şi subiectele servilor lui Dumnezeu. Prezentaţi-le adevărul aşa cum este el în Hristos. Faceţi ca cerinţele Legii şi Evangheliei să fie clare pentru toţi: vorbiţi oamenilor despre viaţa de renunţare de sine şi de sacrificiu a Domnului Hristos, despre umilinţa şi moartea Sa, despre învierea şi înălţarea Sa, despre lucrarea mijlocirii Sale în favoarea noastră în curţile din ceruri, cum şi despre făgăduinţa Sa: "Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine." Ioan 14,3. 3:29 În loc de a discuta nişte teorii greşite, sau a căuta să combatem pe împotrivitorii Evangheliei, să urmăm exemplul Domnului Hristos. Lăsaţi ca adevărurile curate, proaspete din comoara lui Dumnezeu, să strălucească în viaţă. "Propovăduieşte Cuvântul." "Semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor. Stăruieşte asupra Lui la timp şi ne la timp." "Cine a auzit Cuvântul Meu, să spună întocmai Cuvântul Meu. Pentru ce să amesteci paiele 3:30 cu grâul, zice Domnul." "Orice Cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să nu fii găsit mincinos." 2 Timotei 4,2, Isaia 32,20, Ieremia 23,28, Proverbe 30,5-6. 3:31 Semănătorul seamănă sămânţa - Cuvântul. Aici este prezentat marele principiu care ar trebui să stea la baza oricărei educaţii. "Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu." Dar în prea multe şcoli teologice din zilele noastre, Cuvântul lui Dumnezeu este dat la o parte din sistemul educaţional. Alte subiecte ocupă mintea. Studiul autorilor necredincioşi ocupă un loc de frunte în educaţia teologică. Scepticismul este întreţesut în materiile cărţilor din aceste şcoli. Greşit interpretate şi pervertite, unele descoperiri, rezultate ale cercetărilor ştiinţifice, pot duce la rătăcire. Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu aşa zisele învăţături ale ştiinţei şi făcut să apară nesigur şi nedemn de încredere. În acest fel, seminţele îndoielii sunt semănate în mintea tinerilor şi în momentul ispitirii ele răsar. Când se pierde credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, sufletul rămâne fără călăuzitor, fără ocrotitor. Atunci, tinerii sunt atraşi pe calea îndepărtării de Dumnezeu şi de viaţa veşnică. 3:32 Acestei cauze i se poate atribui, în mare măsură, răspândirea nelegiuirii în lume. Când Cuvântul lui Dumnezeu este dat la o parte, puterea lui de a înfrâna pasiunile rele ale inimii fireşti este respinsă. Atunci oamenii seamănă potrivit cărnii şi seceră potrivit firii, numai stricăciune. 3:33 Tot aceasta este cauza cea mare a slăbiciunii şi ineficienţei puterilor mintale. Întorcându-ne de la Cuvântul lui Dumnezeu spre a ne hrăni cu scrierile oamenilor neinspiraţi, atunci mintea se piperniceşte, scade. Ea nu este în legătură cu principiile cele profunde şi mari ale adevărului cel veşnic. Inteligenţa se adaptează atunci înţelegerii lucrurilor cu care este familiară, iar prin faptul că este preocupată numai cu lucruri trecătoare ea slăbeşte, puterea i se reduce iar după un timp ea nu se mai poate dezvolta. 3:34 Toate acestea constituie o falsă educaţie. Lucrarea fiecărui învăţător 3:35 al adevărului ar trebui să fie aceea de a întări mintea tinerilor în marile adevăruri ale Cuvântului inspiraţiei. Aceasta este esenţa educaţiei pentru viaţa aceasta şi pentru cea viitoare. 3:36 Să nu se creadă însă, că faptul acesta va împiedeca studiile ştiinţifice sau va avea ca rezultat coborârea nivelului în cele ale educaţiei. Cunoaşterea lui Dumnezeu este tot aşa de înaltă ca şi cerurile şi cuprinzătoare ca Universul. Nimic nu este aşa de înălţător şi plin de vigoare ca un studiu al marilor subiecte ce privesc viaţa noastră veşnică. Tinerii să caute să înţeleagă aceste adevăruri date de Dumnezeu şi atunci mintea lor se va dezvolta şi va creşte, ajungând puternică prin aceste eforturi. Faptul acesta va conduce pe orice cercetător care este şi un împlinitor al Cuvântului într-un câmp şi mai întins de cugetare dobândind astfel o comoară de cunoştinţe nepieritoare. 3:37 Educaţia creştină dobândită prin cercetarea Scripturilor este o cunoaştere experimentală a Planului de Mântuire. O 3:38 astfel de educaţie va reface în sufletul credincios chipul lui Dumnezeu. Ea va întări şi va înarma mintea împotriva ispitelor, şi va face pe învăţăcel împreună lucrător cu Domnul Hristos în lucrarea milei Sale faţă de lume. O astfel de educaţie va face un membru al familiei cereşti, şi-l va pregăti să fie împreună moştenitor cu sfinţii în slavă. 3:39 Dar învăţătorul adevărurilor sfinte, nu poate da altora decât numai ceea ce ştie din experienţa sa proprie. Semănătorul a semănat "sămânţa Sa". Domnul Hristos a vestit adevărul pentru că El însuşi era Adevărul. Gândurile Sale, caracterul Său, experienţa vieţii Sale, toate erau cuprinse în învăţătura Sa. Tot aşa trebuie să fie şi cu slujitorii Săi: aceia care vor să predice Cuvântul, trebuie să fi ajuns ca printr-o experienţă personală să se fi identificat cu El. Ei trebuie să ştie ce însemnează faptul că Domnul Hristos S-a făcut pentru ei înţelepciune. îndreptăţire şi răscumpărare. Vestind altora Cuvântul lui Dumnezeu, ei nu trebuie să-l prezinte în termeni ca: "se presupune că este aşa" sau "poate că o fi aşa cum zice aici." Ei trebuie să spună - împreună cu apostolul Petru: "În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea lui". 2 Petru 1,16. Fiecare slujitor al Domnului Hristos şi fiecare învăţător trebuie să fie în stare să spună cu ucenicul iubit Ioan: "Pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţa care este la Tatăl, şi care ne-a fost arătată". 1 Ioan 1,2. 3:40 Lângă drum 3:41 Parabola semănătorului se ocupă în principal cu efectele produse de creşterea seminţei în pământul în care a fost aruncată. Prin această parabolă, Domnul Hristos vroia să spună de fapt ascultătorilor Săi: "Nu vă este de nici un folos să staţi numai ca nişte critici ai lucrării Mele, sau să fiţi dezamăgiţi pentru că ea nu corespunde cu ideile voastre. Problema de 3:42 cea mai mare importanţă pentru voi este: cum primiţi voi solia Mea? Căci de primirea sau respingerea ei depinde destinul vostru veşnic". 3:43 Explicând însemnătatea seminţei care a căzut lângă drum, Domnul a spus: "Când un om aude Cuvântul privitor la împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum." Matei 13,19. 3:44 Sămânţa căzută lângă drum reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu care cade în inima unui ascultător neatent. Asemenea cărării bătătorite, călcate în picioare de oameni şi animale, tot aşa, epie şi inima care devine asemenea unei autostrăzi pe care să circule lumea cu plăcerile şi păcatele ei. Absorbit de scopuri egoiste şi practici păcătoase, sufletul ajunge să se împietrească prin "înşelăciunea păcatului." Evrei 3,13. Atunci, facultăţile spirituale sunt paralizate. Oamenii aud Cuvântul, dar nu-l înţeleg. Ei nu ajung să înţeleagă faptul că învăţătura se adresează lor. Ei nu sunt conştienţi de nevoia sau de primejdia lor. Ei ajung să nu înţeleagă iubirea lui Hristos şi trec pe lângă solia harului Său ca pe lângă ceva care nu-i priveşte. Aşa cum păsările sunt gata să ciugulească seminţele căzute lângă drum, tot astfel Satana este gata să smulgă din suflet sămânţa adevărului divin. El se teme, ca nu cumva Cuvântul lui Dumnezeu să trezească pe neatenţi, sau să influenţeze pe cei cu inima împietrită. Satana şi îngerii săi sunt prezenţi în adunările unde se predică Evanghelia. În timp ce îngerii cerului se străduiesc să impresioneze inimile cu Cuvântul lui Dumnezeu, vrăjmaşul este activ căutând să facă fără efect Cuvântul predicat. Cu un zel egalat numai de răutatea lui, Satana încearcă să împiedece lucrarea Duhului lui Dumnezeu. În timp ce Domnul Hristos atrage sufletul la Sine prin iubirea Sa, Satana caută să sustragă atenţia celui care este mişcat a căuta pe Mântuitorul. El ocupă mintea cu planuri lumeşti. El trezeşte 3:45 spiritul de critică, sau insuflă îndoială şi necredinţă. Vocabularul vorbitorului, sau manierele lui poate că nu plac ascultătorilor şi ei se ocupă atunci de aceste defecte. În acest fel, adevărul de care ei au nevoie şi pe care Dumnezeu în bunătatea Lui li l-a trimis, nu are nici o impresie asupra lor. 3:46 Satana are multe ajutoare. Mulţi dintre cei care mărturisesc că sunt creştini, ajută pe ispititor să smulgă sămânţa adevărului din inimile altora. Mulţi dintre cei care ascultă predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, când ajung acasă fac din el subiect de critică. Ei se apucă să judece predica, aşa cum ar judeca o expunere literară sau un discurs politic. Ei vorbesc în mod batjocoritor sau dispreţuitor despre solia, care ar trebui să fie privită ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu adresat lor. Caracterul, motivele şi acţiunile slujitorului lui Dumnezeu şi comportamentul fraţilor lor, membrii ai comunităţii formează adesea subiectul discuţiilor lor. Ei rostesc judecăţi aspre şi nu încetează cu bârfelile şi clevetirile, şi aceasta în auzul celor neconvertiţi. Nu arareori, aceste lucruri sunt rostite de părinţi 3:47 în auzul propriilor lor copii. În felul acesta se nimiceşte respectul faţa de slujitorii lui Dumnezeu şi stima pentru solia lor. Şi mulţi, sunt astfel învăţaţi să privească în mod uşuratic chiar Cuvântul lui Dumnezeu. 3:48 Astfel, în căminele pretinşilor creştini mulţi tineri sunt educaţi spre a fi lipsiţi de credinţă. Şi părinţii se mai întreabă de ce oare copiii lor manifestă atât de puţin interes faţă de Evanghelie şi de ce sunt aşa de gata să se îndoiască de adevărul biblic. Ei se miră de faptul că este aşa de greu a ajunge la inima lor şi a fi influenţaţi de morală şi credinţă. Ei nu văd că propriul lor exemplu împietreşte inimile copiilor lor. Sămânţa cea bună nu găseşte loc unde să prindă rădăcină şi atunci, Satana o răpeşte de acolo. 3:49 În locuri stâncoase 3:50 "Sămânţa căzută în locuri stâncoase, este cel ce aude Cuvântul, şi-l primeşte îndată cu bucurie, dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme, şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el." Matei 13, 20-21. 3:51 Sămânţa căzută în loc stâncos găseşte puţin pământ. Planta răsare repede, dar rădăcina nu poate pătrunde în stâncă pentru a găsi hrana necesară creşterii şi se usucă repede. Mulţi dintre cei care mărturisesc a fi creştini sunt astfel de ascultători stâncoşi. Ca şi stânca de sub stratul de pământ, egoismul inimii fireşti stă ca o piatră dedesubtul dorinţelor şi aspiraţiilor lor bune. Iubirea de sine nu a ajuns încă să fie supusă. Ei n-au ajuns încă să vadă grozăvia nespusă a păcatului, şi nu şi-au umilit inima sub povara vinovăţiei. Această categorie de oameni poate fi convinsă uşor, şi par a fi cu adevărat convertiţi, dar ei au numai o religie superficială. 3:52 Unii cad de la credinţă nu pentru că primesc imediat Cuvântul şi nici pentru că se bucură de el. Căci de îndată 3:53 ce Matei a auzit chemarea Mântuitorului, el s-a sculat imediat, a lăsat totul, şi L-a urmat. Dumnezeu doreşte ca îndată ce am auzit Cuvântul divin, să-L primim, şi este numai drept ca să-L primim cu bucurie. Căci, "va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte." Luca 15,7. În sufletul care crede în Domnul Hristos, este, în adevăr, bucurie. Dar aceia despre care se spune în parabolă că primesc "de îndată" Cuvântul lui Dumnezeu, n-au ajuns să aprecieze, să înţeleagă valoarea lui. Ei n-au ajuns să înţeleagă ce anume cere Cuvântul lui Dumnezeu de la ei. Unii ca aceştia n-au pus faţă în faţă Cuvântul primit cu toate obiceiurile vieţii lor, şi nu s-au supus pe deplin controlului său. 3:54 Rădăcinile plantei se înfig adânc în pământ, şi acolo, ascunse vederii, hrănesc viaţa plantei. Tot aşa stau lucrurile şi cu cei credincioşi, prin această legătură invizibilă a sufletului cu Hristos, prin credinţă, este hrănită viaţa spirituală. Dar ascultătorii care sunt asemenea pământului stâncos, se încred în ei înşişi, în loc de a se încrede în Domnul Hristos. Ei se încred în faptele lor bune şi în bunele lor intenţii şi sunt tari în propria lor îndreptăţire. Aceştia nu sunt tari în Hristos şi în puterea tăriei Sale. Un astfel de credincios "n-are rădăcină în sine" , pentru că nu este legat cu şi de Domnul Hristos. 3:55 Arşiţa soarelui de vară, care dă consistenţă şi coace grânele bogate, nimiceşte tot ceea ce nu are rădăcini adânci. Tot astfel cel care "n-are rădăcină în sine", "ţine până la o vreme", dar "cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el." Sunt mulţi aceia care primesc Evanghelia, mai mult ca o cale de a scăpa de suferinţă, decât ca o eliberare de păcat. Ei se bucură pentru un timp, pentru că gândesc că religia îi va scuti de dificultăţi şi încercări. În timp ce viaţa acestora se desfăşoară liniştit, fără probleme, ei sunt consideraţi a fi creştini de nădejde. Dar sub apriga încercare a ispitei, cedează şi cad. Ei nu pot suporta batjocura pentru Hristos. Când Cuvântul lui Dumnezeu le arată unele păcate favorite, nutrite de ei, sau când cere din partea lor renunţare la sine sau sacrificiu, atunci se simt lezaţi, se smintesc. 3:56 Le-ar trebui un efort prea mare pentru a face o schimbare radicală în viaţa lor. Ei privesc la greutăţile şi necazurile prezente şi dau uitării realităţile veşnice. Asemenea ucenicilor care au părăsit pe Domnul Hristos, şi aceştia sunt gata să spună: "Vorbirea aceasta este prea de tot, Cine poate s-o sufere?" Ioan 6,60. 3:57 Sunt foarte mulţi aceia care pretind că slujesc lui Dumnezeu, dar care nu-L cunosc printr-o experienţă personală. Dorinţa lor de a face voia Lui se bazează numai pe înclinaţia lor personală şi nu pe o convingere profundă adusă de Duhul Sfânt. Viaţa lor nu este adusă în armonie cu Legea lui Dumnezeu. Ei mărturisesc a primi pe Hristos ca Mântuitor al lor, dar nu cred că El le va da şi puterea necesară pentru biruirea păcatelor lor. Ei nu au o legătură personală cu un Mântuitor viu, şi caracterul lor dă pe faţă atât defectele moştenite cât şi pe cele cultivate. 3:58 Un lucru este a admite, în mod general, mijlocirea Duhului Sfânt, şi cu totul altceva este a accepta lucrarea Sa, ca fiind Cel care mustră şi cheamă la pocăinţă. Mulţi au un simţământ de înstrăinare de Dumnezeu, o recunoaştere a faptului că sunt încă robi eului şi păcatului lor, aceştia fac eforturi ca să producă o schimbare, dar ei nu-şi răstignesc eul. Ei nu se predau cu totul în mâinile Domnului Hristos, cerând puterea divină necesară pentru a face voia Sa. Ei nu sunt dispuşi să se lase modelaţi după chipul divin. În mod general, ei îşi recunosc nedesăvârşirile, dar nu renunţă, nu se leapădă de păcatele lor preferate. Cu fiecare faptă sau acţiune rea, firea cea veche şi egoistă câştigă teren, se întăreşte. 3:59 Singura speranţă pentru aceste suflete este aceia de a înfăptui în ei înşişi adevărul cuvântului rostit de Domnul Hristos lui Nicodim: "Nu te mira că ţi-am zis: "Trebuie să vă năşteţi din nou". "Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu." Ioan 3,7.3. 3:60 Adevărata sfinţire constă în deplina predare în serviciul lui Dumnezeu. Aceasta este condiţia adevăratei vieţuiri creştine. Domnul Hristos cere o 3:61 consacrare deplină, fără rezerve, pentru o slujire neîmpărţită. El cere inima, mintea, sufletul şi puterea. Eul nu trebuie încurajat. Cel care trăieşte pentru sine nu poate fi creştin. 3:62 Iubirea trebuie să fie principiul care stă la baza oricărei acţiuni. Iubirea este principiul de bază al guvernării lui Dumnezeu în ceruri şi pe pământ, şi ea trebuie să fie temelia caracterului creştin. Numai aceasta îl poate face şi menţine tare, neclintit. Numai aceasta îl poate face în stare să reziste în faţa încercărilor şi ispitelor. 3:63 Iar iubirea se va da pe faţă prin sacrificiu. Planul de Mântuire a fost întemeiat pe sacrificiu - un sacrificiu aşa de cuprinzător şi profund, atât de înalt, încât este de nemăsurat. Domnul Hristos a dat totul pentru noi, iar aceia care-L primesc pe El vor fi gata să sacrifice totul pentru Mântuitorul lor. Gândul la onoarea şi slava Domnului, trebuie să ne preocupe mai mult decât orice. 3:64 Dacă iubim pe Domnul Hristos, atunci vom dori să trăim pentru El, să-i prezentăm darurile noastre de mulţumire, şi să lucrăm pentru El. Atunci, orice lucrare va fi uşoară. Din iubire pentru El noi vom dori truda, 3:65 durerea şi chiar sacrificiul. Atunci, dorinţa Sa de a mântui pe oameni, ne va cuprinde şi pe noi. Vom simţi atunci acelaşi dor plin de iubire pentru suflete, cum a simţit şi El. 3:66 Aceasta este religia Domnului Hristos. Tot ceea ce este mai puţin decât atât, este o dezamăgire. Niciodată, simpla teorie a adevărului sau mărturisirea faptului că suntem ucenici ai lui Hristos, nu va mântui vreun păcătos. Noi nu aparţinem Domnului Hristos, dacă nu suntem cu totul ai Săi. Datorită faptului că trăim numai cu jumătate de inimă viaţa de creştin, de aceea unii creştini devin slabi în urmărirea scopurilor sfinte şi foarte schimbători în dorinţele lor. Efortul de a sluji atât eul cât şi lui Hristos face pe cineva să fie un auzitor asemenea ogorului stâncos, care nu va rezista atunci când încercările vor veni asupra lui. 3:67 Între spini 3:68 "Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor." Matei 13,22. 3:69 Sămânţa Evangheliei cade adesea printre mărăcini şi buruieni sălbatice, şi dacă nu intervine o transformare morală în inima omului, dacă vechile obiceiuri şi practici, precum şi vechea viaţă de păcat nu sunt părăsite, dacă însuşirile lui Satana nu sunt stârpite din suflet, atunci grâul va fi înăbuşit, sufocat. Spinii şi mărăcinii vor fi atunci recolta, iar aceştia vor nimici grâul semănat. 3:70 Harul poate lucra numai în inima care se pregăteşte totdeauna pentru primirea preţioaselor seminţe ale adevărului. Spinii păcatului vor creşte în orice fel de teren, ei n-au nevoie să fie cultivaţi, dar harul trebuie să fie cultivat cu multă grijă. Spinii şi mărăcinii sunt totdeauna gata să răsară, iar lucrarea de curăţire trebuie să se facă continuu. Dacă inima nu este păstrată sub controlul lui Dumnezeu, dacă Duhul Sfânt nu lucrează fără încetare spre a şlefui şi înnobila caracterul, atunci, vechile obiceiuri vor reapare în viaţă. Unii oameni pot mărturisi că ei cred în Evanghelie, dar dacă nu sunt sfinţiţi 3:71 de Evanghelie, atunci pretenţia lor este fără nici un folos. Dacă ei nu ajung să câştige biruinţa asupra păcatului, păcatul va câştiga biruinţa asupra lor. Spinii care au fost tăiaţi, dar n-au fost smulşi din rădăcină, vor creşte din nou, până când sufletul va fi copleşit de ei. 3:72 Domnul Hristos a subliniat lucrurile care sunt primejdioase pentru suflet. Aşa cum este amintit de evanghelistul Marcu, Domnul menţionează: "grijile lumeşti", "înşelăciunea bogăţiilor" şi "poftele altor lucruri". Marcu 4,19. Luca aminteşte "grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia." Luca 8,14. Acestea sunt cele care înăbuşe Cuvântul şi opresc creşterea seminţei spirituale. Atunci, sufletul încetează a-şi mai trage hrana de la Hristos şi viaţa spirituală moare atunci în inimă. 3:73 "Grijile acestei lumi." Nimeni nu este scutit de ispita grijilor acestei lumi. Pentru cei săraci, munca grea şi lipsurile, cum şi teama de sărăcie, de mizerie, toate acestea aduc tulburări şi îi împovărează. Pentru cei bogaţi este teama de a nu pierde averea, precum şi o sumedenie de griji tulburătoare. Mulţi dintre urmaşii Domnului Hristos uită lecţia pe care El ne-a îndemnat s-o învăţăm de la florile câmpului. Ei nu se încred în continua Lui grijă pentru ei. Domnul Hristos nu le poate purta poverile, pentru că ei nu le aşează asupra Lui. De aceea, grijile vieţii, care de fapt ar trebui să-i îndrepte la Mântuitorul pentru sprijin şi mângâiere, tocmai ele îi separă de El. 3:74 Mulţi dintre cei care ar putea aduce roade în serviciul lui Dumnezeu s-au dedat plăcerii strângerii de averi. Întreaga lor energie este absorbită în diverse afaceri, încât se simt obligaţi să neglijeze lucrurile spirituale. Astfel ei se separă singuri de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură suntem îndemnaţi să nu fim leneşi în ocupaţiile noastre, ci "fără preget". Romani 12,11. Noi trebuie să muncim însă pentru a avea să dăm şi celui care se află în nevoie. Credincioşii trebuie să muncească, ei trebuie să se avânte în orice ocupaţie, făcând aceasta fără să păcătuiască. Dar mulţi devin atât de absorbiţi, atât de prinşi în afacerile lor, încât nu mai au timp pentru rugăciune, nu mai au timp pentru studierea Sfintelor Scripturi, nu mai au timp să caute şi să slujească lui Dumnezeu. 3:75 Uneori ei simt nevoia de sfinţire, de cer, dar n-au timp să se smulgă din zgomotul lumii şi să asculte cuvântul maiestos şi plin de autoritate al Duhului lui Dumnezeu. Lucrurile veşnice sunt aşezate pe un plan secundar în timp ce lucrurile fireşti au întâietate. În aceste condiţii, este imposibil ca sămânţa Cuvântului să mai aducă roadă, pentru că viaţa sufletului trebuie să hrănească mărăcinii caracterului lumesc. 3:76 Şi mulţi dintre aceia care lucrează cu un scop foarte diferit, cad în aceiaşi rătăcire. Ei lucrează pentru binele altora, obligaţiile lor îi apasă, iar răspunderile lor sunt numeroase, îngăduind astfel ca preocupările lor să le consume şi timpul care ar trebui consacrat rugăciunii şi studierii Cuvântului lui Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune şi studierea Cuvântului Său este neglijată. Ei uită că Domnul Hristos a zis că: "Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic." Ioan 15,5. Ei merg despărţiţi de Hristos, viaţa lor nefiind pătrunsă de harul Său, iar manifestările eului personal încep să-şi spună cuvântul. Lucrarea lor este mânjită de dorinţa după întâietate şi de trăsăturile dure, lipsite de iubire ale inimii nesupuse. Iată aceasta este una din principalele "taine" ale insuccesului în lucrarea creştină. Din această cauză rezultatele sunt adesea foarte slabe. 3:77 "Înşelăciunea bogăţiilor". Iubirea de averi are o putere fascinantă şi înşelătoare. Prea adesea, aceia care au averi pământeşti uită că Dumnezeu este Acela care le-a dat putere să le câştige. Ei spun: "Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii." Deuteronom 8,17. Bogăţiile lor în loc să trezească în ei recunoştinţa faţă de Dumnezeu, îi duc la înălţare de sine. Ei pierd simţul dependenţei lor de Dumnezeu şi al îndatoririi faţă de semenii lor. În loc de a considera bogăţia ca un talant care să fie folosit spre slava lui Dumnezeu şi pentru ridicarea omenirii, ei privesc la ea ca un mijloc pentru satisfacţii egoiste. În loc de a dezvolta în om atributele lui Dumnezeu, bogăţiile folosite astfel dezvoltă în el atributele lui Satana. Sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu este înăbuşită de spini. 3:78 "Plăcerile vieţii acesteia". Există o primejdie în distracţiile ce sunt căutate numai pentru satisfacţii personale. Toate obiceiurile îngăduite şi care slăbesc puterile fizice, care întunecă mintea şi amorţesc facultăţile spirituale, sunt "pofte ale firii pământeşti care se războiesc cu sufletul." 1 Petru 2,11. 3:79 "Poftele altor lucruri." Acestea nu trebuie să fie neapărat lucruri păcătoase în sine, ci ceva ce ne preocupă mai întâi şi mai mult decât Împărăţia lui Dumnezeu. Tot ceea ce ne îndepărtează de Dumnezeu, tot ceea ce ne îndeamnă la păcat, vine de la Satana, vrăjmaşul sufletelor noastre. 3:80 Când mintea este tânără, viguroasă şi capabilă să se dezvolte repede, este o mare ispită aceea de a avea ambiţii egoiste, de a face să slujească numai eului personal. Dacă are succes în planurile şi acţiunile omeneşti, există tendinţa de a continua pe o cale care amorţeşte conştiinţa şi împiedecă o evaluare corectă a ceea ce constituie adevărata valoare a caracterului. Când împrejurările favorizează o astfel de dezvoltare, atunci se va vedea o creştere într-o direcţie neîngăduită de Cuvântul lui Dumnezeu. 3:81 În această perioadă de formare a vieţii copiilor, responsabilitatea părinţilor este foarte mare. Ar trebui să fie preocuparea lor aceea de a înconjura pe tineri cu o influenţă sfântă, influenţă care să le formeze concepţii corecte despre viaţă şi despre adevăratul succes al vieţii. În loc de a face astfel, câţi părinţi nu-şi iau drept ţintă principală a vieţii să asigure copiilor prosperitate în cele pământeşti. Toate combinaţiile lor sunt alese având în vedere atingerea acestui scop. Mulţi părinţi îşi fac căminul în unele oraşe mari şi îşi introduc copiii în societatea elevată. Ei îi înconjoară cu influenţe ce încurajează spiritul lumesc şi mândria. În această atmosferă mintea şi sufletul se pipernicesc. Scopurile cele înalte şi nobile ale vieţii sunt atunci uitate. Privilegiul de a fi fii şi fiice ale lui Dumnezeu, moştenitori ai veşniciei, este schimbat pentru un câştig lumesc. 3:82 Mulţi părinţi caută să asigure fericirea copiilor lor îngăduindu-le satisfacerea dorinţei lor după distracţii. Ei le îngăduie să se angajeze în diferite jocuri, sau să participe la petreceri, dându-le bani pentru ca să-i cheltuiască cum vor, pentru a se afişa sau pentru satisfacerea plăcerilor personale. Cu cât este mai mult satisfăcută dorinţa după plăceri, cu atât mai puternică devine aceasta. 3:83 Interesul unor astfel de tineri este din ce în ce mai mult absorbit de plăceri, până când ajung să facă din aceasta marele obiect al vieţii lor. Ei se obişnuiesc să trândăvească şi să-şi satisfacă toate capriciile, încât devine aproape imposibil pentru ei a mai fi vreodată creştini statornici. 3:84 Chiar şi biserica, ea care ar trebui să fie stâlpul şi temelia adevărului, încurajează adesea iubirea egoistă a plăcerilor. Când trebuie să se strângă bani pentru scopuri religioase, la ce mijloace recurg unele biserici? La bazaruri, mese, tombole, chiar la loterii şi alte lucruri asemănătoare. Adesea, locul pus deoparte pentru adorarea lui Dumnezeu este profanat prin întâlniri la care se mănâncă şi se bea, se cumpără, se vinde şi se distrează. Şi astfel se face că respectul celor tineri pentru casa lui Dumnezeu şi veneraţia pentru adorarea Lui scade. Frânele stăpânirii de sine se slăbesc. Egoismul, satisfacerea apetitului, iubirea de afişare sunt cultivate şi ele se întăresc pe măsură ce sunt îngăduite. 3:85 Goana după plăceri şi distracţii este mai puternică în oraşe. Mulţi părinţi care aleg oraşul ca locuinţă pentru copiii lor şi care fac lucrul acesta cu gândul să le ofere avantaje mai mari, sunt dezamăgiţi şi adesea îşi dau seama prea târziu, căindu-se de teribila lor greşeală. Oraşele de astăzi devin repede asemenea Sodomei şi Gomorei. Multe sărbători încurajează lenea. Lucrurile care aprind simţurile: alergările de cai, jocurile de noroc, beţia şi desfrâul stimulează în cel mai înalt grad pasiunile. Tinerii sunt luaţi de curentul lumesc. Aceia care învaţă să iubească distracţiile de dragul lor, 3:86 deschid uşa unui potop de ispite. Ei se dedau la chefuri şi veselii nesăbuite, iar legăturile lor cu iubitorii de plăceri au un efect otrăvitor asupra minţii. Mergând astfel din desfrâu în desfrâu, ei ajung să piardă dorinţa cât şi capacitatea pentru o viaţă cu folos. Aspiraţiile lor religioase sunt reci, viaţa lor religioasă este întunecată. Toate facultăţile nobile ale sufletului, tot ceea ce leagă pe credincios de lumea spirituală, este corupt. 3:87 Este adevărat că unii dintre aceştia pot ajunge să vadă nebunia lor şi se pocăiesc. Şi Dumnezeu poate să-i ierte. Dar ei şi-au hrănit sufletul şi au adus asupra lor o primejdie care îi pândeşte toată viaţa. Puterea de discernământ care ar trebui să fie totdeauna păstrată trează şi plină de sensibilitate pentru a putea deosebi între bine şi rău, este în mare măsură distrusă. Ei nu sunt sensibili, gata să recunoască vocea Duhului Sfânt, şi nici să observe cursele lui Satana. Prea adesea, în timp de primejdie, ei cad pradă ispitei şi se îndepărtează de Dumnezeu. Sfârşitul vieţii lor iubitoare de plăceri este ruina, atât pentru viaţa aceasta cât şi pentru cea viitoare. 3:88 Grijile, bogăţiile, plăcerile, toate acestea sunt folosite de Satana în jocul vieţii pentru a pune stăpânire pe viaţa omului. Avertizarea însă este: "Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii, nu este de la Tatăl ci din lume." 1 Ioan 2, 15.16. Cel care citeşte inimile oamenilor ca într-o carte deschisă spune: "Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia." Luca 21,34. Apostolul Pavel, prin inspiraţia Duhului Sfânt scrie: "Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care 3:89 cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri." 1 Timotei 6,9-10. 3:90 Pregătirea ogorului 3:91 În toată parabola semănătorului Domnul Hristos înfăţişează diferitele rezultate ale semănatului, rezultate care depind de pământul în care a căzut sămânţa. În toate cazurile, semănătorul şi sămânţa sunt aceleaşi. Astfel, El ne învaţă că, dacă Cuvântul lui Dumnezeu dă greş în îndeplinirea lucrării Sale în inimile şi-n viaţa noastră, motivul eşecului trebuie căutat atunci la noi. Dar rezultatul nu este însă în afara controlului nostru. Este adevărat că noi nu ne putem schimba singuri, dar puterea alegerii ne aparţine şi depinde de noi să hotărâm drumul pe care vom merge şi ce vom deveni. Nu este necesar ca ascultătorii asemănaţi cu drumul, cu locul stâncos sau cu spinii şi mărăcinii, să rămână aşa. Duhul lui Dumnezeu caută tot mereu să rupă fascinaţia nebuniei care-i ţine pe oameni absorbiţi de plăcerile lumeşti şi să trezească în ei dorinţa după comoara nepieritoare. Rezistând influenţei Duhului Sfânt, oamenii ajung nepăsători sau chiar neglijenţi faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei înşişi sunt răspunzători pentru împietrirea inimii, fapt care împiedică sămânţa cea bună să prindă rădăcini şi pentru creşterea răului care împiedică dezvoltarea ei. 3:92 Grădina inimii trebuie cultivată. Ogorul trebuie arat adânc printr-o profundă pocăinţă şi întoarcere de la păcat. Plantele otrăvitoare satanice, trebuie smulse din rădăcină. Ogorul care este năpădit de mărăcini, poate fi curăţit numai printr-o muncă susţinută. În acest fel, tendinţele rele ale inimii fireşti pot fi biruite numai printr-un efort stăruitor, în numele şi în puterea Domnului Hristos. Dumnezeu ne îndeamnă prin gura profetului Ieremia: "Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini." Ieremia 4,3 u.p. "Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea." Osea 10,12. El doreşte să împlinească pentru noi această lucrare şi ne invită să conlucrăm cu El. 3:93 Semănătorii seminţei au de făcut o lucrare de pregătire a inimilor pentru primirea Evangheliei. În lucrarea de vestire a Cuvântului se predică prea mult şi este prea puţină lucrare de la inimă la inimă. Este nevoie de lucrare personală pentru sufletele pierdute. În acelaşi spirit şi cu aceeaşi iubire ca a Domnului Hristos, noi ar trebui să ne apropiem personal de cei păcătoşi, căutând să le trezim interesul pentru marile realităţi ale vieţii veşnice. Poate că inimile lor sunt tot aşa de tari ca şi drumul cel bătătorit şi s-ar părea că este un efort inutil acela de a le prezenta pe Mântuitorul, dar dacă logica ar putea da greş în a mişca inima, iar argumentul să fie lipsit de putere pentru a convinge, iubirea Domnului Hristos, manifestată în lucrarea personală, poate înmuia inima de piatră aşa încât sămânţa adevărului să poată prinde rădăcină. 3:94 De asemenea, semănătorii au de făcut o lucrare pentru ca sămânţa să nu fie înăbuşită de mărăcini, sau să piară din cauză că n-a avut pământ suficient. Chiar la începutul vieţii creştine, fiecare credincios 3:95 ar trebui să fie învăţat principiile fundamentale ale credinţei. El ar trebui învăţat că nu este de ajuns a şti că este mântuit prin sacrificiul Domnului Hristos, şi că el este dator să facă astfel ca viaţa Domnului Hristos să fie viaţa Sa, iar caracterul Mântuitorului să fie caracterul său. Toţi trebuie să învăţăm faptul că avem de purtat poveri şi că trebuie să ne debarasăm de înclinaţiile fireşti. Să cunoaştem cu toţii, binecuvântarea de a lucra pentru Hristos, urmându-L cu lepădare de sine, suferind greutăţi ca un bun ostaş al lui Hristos. Să învăţăm a ne încrede în iubirea Lui, aşezând asupra Sa grijile noastre. Să gustăm bucuria câştigării sufletelor pentru El. Căci în iubirea şi interesul nostru pentru cei pierduţi, vom uita de noi înşine, de eul nostru. Atunci, plăcerile firii îşi vor pierde puterea seducătoare, iar greutăţile nu ne vor mai descuraja. Plugul adevărului îşi va face atunci lucrarea sa. El va desţeleni ogorul. El nu va reteza numai vârfurile mărăcinilor, ci îi va scoate din rădăcină. 3:96 În pământ bun 3:97 Semănătorul nu este întotdeauna obligat să aibă numai dezamăgiri, insuccese. Despre sămânţa care a căzut în pământ bun, Mântuitorul spunea că simbolizează pe "cel care aude Cuvântul şi-l înţelege, el aduce roadă, un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci." Matei 13,23. Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac roadă în răbdare." Luca 8,15. 3:98 "O inimă bună şi curată", despre care ne vorbeşte parabola, nu este o inimă în care nu este păcat, căci Evanghelia trebuie predicată la cei pierduţi. Domnul Hristos spune: "Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi." Marcu 2,17 u.p. Cel cu inima curată, este acela care se supune în totul lucrării convingătoare a Duhului Sfânt. El îşi mărturiseşte greşeala sa şi simte nevoia după mila şi iubirea lui Dumnezeu. El are o dorinţă sinceră de a cunoaşte adevărul pentru ca să-l poată trăi. Inima bună, este o 3:99 inimă credincioasă, o inimă care are încredere în Cuvântul lui Dumnezeu. Căci fără credinţă este cu neputinţă să primim Cuvântul. "Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută." Evrei 11,6. 3:100 Acesta este "cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege." Fariseii din timpul Domnului Hristos şi-au închis ochii ca să nu vadă şi urechile ca să nu audă, de aceea adevărul n-a putut să ajungă la inimile lor. Ei aveau să-şi primească răsplata pentru voita lor neştiinţă şi pentru orbirea ce singuri şi-au impus-o. Dar Domnul Hristos a învăţat pe ucenicii Săi ca să-şi deschidă mintea şi inima la învăţătură şi să fie gata să creadă. El a rostit chiar o binecuvântare asupra lor pentru că ei au văzut cu ochii şi au auzit cu urechile, şi au crezut. 3:101 Ascultătorii asemănaţi cu pământul cel bun, primesc Cuvântul, nu ca pe cuvântul oamenilor, ci aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu. 1 Tesaloniceni 2,13. Numai acela care primeşte Cuvântul Scripturilor ca vocea lui Dumnezeu, vorbindu-i lui personal, numai acela este un adevărat ascultător. El tremură în faţa Cuvântului, căci pentru el, Cuvântul este o realitate vie. El îşi deschide puterea înţelegerii şi inima sa pentru a-l primi. Astfel de ascultători erau Corneliu şi prietenii săi, care au spus apostolului Petru: "Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui." Faptele Apostolilor 10,33. 3:102 Cunoaşterea adevărului nu depinde atât de puterea intelectului cât de curăţia scopului şi de simplitatea unei credinţe pline de zel şi consacrate Domnului. Îngerii Domnului se alătură acelora care cu o inimă plină de umilinţă caută călăuzirea divină. Duhul Sfânt este dat ca să le deschidă bogăţia comorilor adevărului. Ascultătorii asemănaţi cu pământul cel bun, auzind Cuvântul îl păstrează. De aceea Satana cu toate mijloacele răului pe care le foloseşte, nu este în stare să-l mai smulgă de la ei. 3:103 Numai a auzi sau citi Cuvântul lui Dumnezeu, nu este de ajuns. Acela care doreşte să aibă un folos din cunoaşterea Scripturilor, trebuie să mediteze 3:104 asupra adevărului ce i-a fost prezentat. Printr-o atenţie deosebită şi cu rugăciune, el trebuie să înveţe însemnătatea Cuvântului adevărului şi să bea profund din spiritul sfintelor comunicări divine. 3:105 Dumnezeu ne invită să ne umplem inima cu cugetări înalte, cu gânduri curate. El doreşte ca noi să medităm la iubirea şi mila Sa, să studiem lucrarea Sa minunată în marele Plan de Mântuire. Atunci, înţelegerea de către noi a adevărului va fi din ce în ce mai clară, iar dorinţa noastră după curăţia inimii şi limpezimea gândurilor va fi tot mai înaltă şi tot mai sfântă. Atunci, cel credincios, trăind în atmosfera cea curată a cugetelor sfinte, va fi transformat prin comunicarea cu Dumnezeu şi prin studierea Sfintelor Scripturi. 3:106 "Aduce roadă". Aceia care, auzind Cuvântul, "îl ţin într-o inimă bună şi curată" (Luca 8,15), aduc roadă în ascultare. Cuvântul lui Dumnezeu, primit în suflet, se va manifesta prin fapte bune. Rezultatele lui vor fi văzute într-un caracter şi o voinţă asemenea caracterului şi vieţii Domnului Hristos. Domnul Hristos spunea despre Sine: "Vreau să fac voia Ta Dumnezeule. Şi Legea Ta este în fundul inimii mele." Psalmul 40,8. "Eu nu pot face nimic de la Mine însumi...pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis." Ioan 5,30. Iar Cuvântul Sfintelor Scripturi spune că "cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Hristos." 1 Ioan 2,6. 3:107 Adesea, Cuvântul lui Dumnezeu vine în conflict cu trăsăturile de caracter, moştenite sau cultivate, ale omului şi cu obiceiurile vieţii lui. Dar ascultătorul cel asemănat cu pământul cel bun, atunci când primeşte Cuvântul, acceptă toate condiţiile şi cerinţele lui. Obiceiurile şi practicile lui sunt atunci aduse în supunere faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru el, în problema mântuirii, poruncile omului mărginit şi greşit, nu au nici o valoare, în faţa Cuvântului Dumnezeului cel veşnic. Din toată inima sa şi cu o hotărâre neîmpărţită, el caută viaţa veşnică şi va asculta de adevăr chiar dacă ar suferi pierderi, persecuţie sau chiar cu preţul vieţii. 3:108 Şi el va aduce roadă "în răbdare". Nici unul dintre cei care primesc Cuvântul lui Dumnezeu, nu este scutit de greutăţi şi încercări. Însă 3:109 atunci când necazurile vin, adevăratul creştin nu devine neliniştit, îndoielnic şi abătut. Deşi nu putem vedea deznodământul lucrurilor, şi nici nu putem discerne scopul lucrărilor providenţei, nu trebuie să ne pierdem încrederea. Amintindu-ne de mila cea iubitoare a lui Dumnezeu, noi ar trebui să aruncăm asupra Lui grijile noastre şi cu răbdare să aşteptăm mântuirea Sa. 3:110 Prin luptă, viaţa spirituală se întăreşte. Încercările suportate cu bine vor dezvolta trăinicia caracterului şi preţioase calităţi spirituale. Rodul desăvârşit al credinţei, blândeţea şi iubirea, se maturizează adesea cel mai bine în mijlocul norilor de furtună şi întuneric. "Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaia timpurie şi târzie." Tot astfel şi creştinul trebuie să aştepte cu răbdare, ca în viaţa sa Cuvântul lui Dumnezeu să aducă roadă. Adesea, când ne rugăm pentru darurile Duhului Sfânt, Dumnezeu răspunde în împrejurări care dezvoltă aceste roade, uneori însă neînţelegându-I planul, suntem surprinşi şi descurajaţi. Şi cu toate acestea, nimeni nu poate să dezvolte aceste daruri decât numai printr-un proces de creştere şi de aducere de roade. Partea noastră este aceea de a primi Cuvântul lui Dumnezeu şi de a-l ţine strâns, supunându-ne pe deplin controlului său şi atunci se vor împlini în noi planurile Sale. 3:111 "Dacă mă iubeşte cineva", spunea Domnul Hristos, "va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la El şi vom locui împreună cu el." Ioan 14,23. Influenţa unui spirit mai puternic, desăvârşit, va fi asupra noastră, pentru că avem o legătură vie cu izvorul puterii atotbiruitoare. În viaţa noastră spirituală, noi vom ajunge captivi ai Domnului Isus Hristos. Nu vom mai trăi nicidecum obişnuita viaţă egoistă, ci Hristos va locui în noi. Caracterul Său va fi atunci reprodus în noi. În felul acesta vom putea aduce roadele Duhului Sfânt - "unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută." Marcu 4,20. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: