27:1 Alţi talanţi
27:2 Darurile speciale ale Duhului Sfânt nu sunt singurii talanţi despre care ne vorbeşte parabola. Ea include, de asemenea, toate darurile şi toată destoinicia, fie înnăscută sau dobândită, naturală sau spirituală. Toate trebuie folosite în serviciul Domnului Hristos. Devenind ucenicii Săi, noi trebuie să ne predăm Lui cu tot ceea ce suntem şi avem. Aceste daruri, El ni le dă înapoi curăţite şi înnobilate, spre a fi folosite spre slava Sa şi spre binecuvântarea semenilor noştri.
27:3 Fiecărui om Dumnezeu i-a dat "după puterile sale". Talentele n-au fost împărţite după capricii. Cel care are capacitatea de a folosi cinci talanţi, primeşte cinci. Cel care nu poate face să sporească decât doi, primeşte numai doi. Cel care poate folosi cu înţelepciune numai unul, primeşte numai unul. Nimeni nu trebuie să se plângă că n-a primit daruri mai multe sau mai mari; căci El le-a împărţit fiecăruia. Este deopotrivă onorat prin folosirea şi sporirea fiecărui dar, fie el mare sau mic. Cel căruia i-au fost încredinţaţi cinci talanţi, trebuie să lucreze pentru dezvoltarea acestor cinci talanţi; cel care nu are decât unul, trebuie să răspundă pentru dezvoltarea unui singur talant. Dumnezeu aşteaptă de la fiecare roade "avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are". 2 Corinteni 8, 12.
27:4 În parabolă "cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei".
27:5 Talanţii, oricât de puţini ar fi ei, trebuie să fie puşi la schimbător. Întrebarea, care trebuie să ne preocupe cel mai mult, nu este cât am primit, ci ce fac eu cu ceea ce am primit? Cultivarea şi creşterea tuturor puterilor este prima noastră datorie faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri. Cel care nu creşte, nu sporeşte zilnic capacitatea şi utilitatea sa în folosul altora, nu împlineşte scopul, raţiunea de a fi
27:6 a vieţii. Mărturisind a avea credinţă în Hristos, noi, ca lucrători pentru Domnul, ne legăm a deveni în totul - în tot ceea ce este posibil pentru noi oamenii - mai buni şi astfel ar trebui să cultivăm până în cel mai înalt grad al perfecţiunii orice facultate, astfel încât să facem, în cea mai mare măsură, binele de care suntem noi în stare.
27:7 Domnul are o mare lucrare de făcut şi El - în viaţa viitoare - cea mai mare plată o va da acelora care în viaţa aceasta aduc la îndeplinire cea mai credincioasă şi cea mai voioasă slujire. Domnul îşi alege propriile Sale instrumente omeneşti şi zilnic, în diferite împrejurări, El îi pune la probă. În cadrul planului Său de lucru, în fiecare străduinţă - din toată inima - de a aduce la îndeplinire planul Său, El alege instrumentele Sale omeneşti, nu pentru că ele sunt desăvârşite, ci pentru că, printr-o vie legătură cu El, ei pot ajunge la desăvârşire.
27:8 Dumnezeu nu va primi decât pe aceia care sunt hotărâţi a năzui către o ţintă înaltă. Pe fiecare instrument omenesc El îl aşează sub solemna obligaţie de a face tot ceea ce poate el mai bine. De la toţi se cere desăvârşirea morală. Niciodată n-ar trebui ca noi să coborâm standardul neprihănirii, pentru a ne acomoda tendinţelor spre rău, fie moştenite, fie cultivate. Noi trebuie să înţelegem că nedesăvârşirea caracterului este păcat. Toate atributele neprihănite ale caracterului se află în Dumnezeu ca un tot desăvârşit, armonios şi toţi aceia care primesc pe Domnul Hristos ca un Mântuitor personal au privilegiul de a avea aceste calităţi.
27:9 Toţi aceia care vor să fie împreună lucrători cu Dumnezeu, trebuie să ţintească la desăvârşirea fiecărei părţi a trupului şi a oricărei dispoziţii a minţii şi sufletului său. Adevărata educaţie înseamnă pregătirea puterilor fizice, intelectuale şi morale, pentru îndeplinirea fiecărei datorii; ea este, de fapt, instruirea corpului, minţii şi sufletului pentru a sluji lui Dumnezeu. Aceasta este educaţia care va dăinui veşnic.
27:10 De la fiecare creştin, Domnul cere creşterea destoiniciei şi a rodniciei în orice direcţie. Domnul Hristos ne-a asigurat o răsplată, a dat chiar sângele Său şi a suferit, pentru a putea avea
27:11 slujirea noastră de bunăvoie. El a venit în lume pentru a ne da un exemplu despre felul în care trebuie să lucrăm şi despre spiritul pe care trebuie să-l aducem în lucrarea noastră. El doreşte ca noi să studiem spre a vedea cum putem contribui mai bine la înaintarea lucrării Sale, cum putem aduce slavă numelui Său în această lume, încoronând aceasta cu cinste, cu cea mai mare iubire şi consacrare faţă de Tatăl Său care "atât de mult a iubit... lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică". Ioan 3,16.
27:12 Domnul Hristos însă nu ne-a asigurat de faptul că atingerea desăvârşirii caracterului este un lucru uşor. Un caracter nobil, cizelat, necolţuros, nu se moşteneşte. Nici nu-l putem avea printr-o întâmplare. Un caracter nobil se câştigă prin eforturi personale şi prin meritele harului Domnului Hristos. Dumnezeu dă talentele, puterile mintale; noi... ne formăm caracterul. El se formează printr-o luptă necruţătoare şi aspră cu eul. O luptă continuă trebuie dusă împotriva înclinaţiilor fireşti moştenite. Noi trebuie să ne cercetăm îndeaproape şi să nu îngăduim să rămână nici chiar o singură trăsătură nesfinţită de caracter, fără să fie îndreptată.
27:13 Nimeni să nu spună, eu nu pot să-mi corectez defectele de caracter. Dacă ajungi cumva la această hotărâre, atunci, cu siguranţă vei da greş în a obţine viaţa veşnică. Imposibilitatea, obstacolul, stă în lipsa voinţei tale. Dacă nu vrei, nu vei birui. Adevărata dificultate stă, de fapt, în stricăciunea unei inimi nesfinţite şi în refuzul de a se supune controlului lui Dumnezeu.
27:14 Mulţi dintre cei înzestraţi de Dumnezeu să facă o lucrare minunată realizează prea puţin, pentru că îndrăznesc puţin. Mii de oameni trec prin această viaţă ca şi când n-ar avea o ţintă bine definită, pentru care să trăiască şi nici un anumit standard spiritual de atins. Unii ca aceştia vor primi o răsplată pe măsura lucrării lor.
27:15 Să ne aducem aminte că niciodată nu vom atinge o ţintă mai înaltă decât aceea pe care ne-am pus-o. De aceea, să ne punem ţinte înalte şi apoi pas cu pas, chiar cu eforturi chinuitoare, prin renunţare şi sacrificiu de sine, să urcăm toate treptele acestei scări spre progres. Nimic n-ar trebui să ne reţină de la aceasta. Aşa zis-ul destin nu si-a ţesut
27:16 plasa în jurul nici unei fiinţe omeneşti atât de puternic, încât aceasta să fie nevoită a rămâne fără ajutor şi în nesiguranţă. Împrejurările potrivnice, din contră, ar trebui să determine o hotărâre categorică de a le birui, înlăturarea, sfărâmarea unei bariere, va face să se câştige o mai mare iscusinţă şi curaj, pentru a merge înainte. Mergeţi cu hotărâre în direcţia cea bună şi împrejurările vor ajunge să vă fie ajutoare şi nicidecum piedici.
27:17 Pentru slava lui Dumnezeu, fii plin de ambiţie în cultivarea fiecărei trăsături bune a caracterului. În orice fază a clădirii caracterului trebuie să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Şi acest lucru îl putem şi trebuie să-l facem; căci Enoh a fost plăcut înaintea lui Dumnezeu, deşi a trăit într-o generaţie decăzută. Cu siguranţă că sunt oameni asemenea lui Enoh şi în zilele noastre.
27:18 Să rămânem asemenea lui Daniel, acel credincios bărbat de stat, un om pe care nici o ispită nu l-a putut corupe. Să nu dezamăgim pe Acela care ne-a iubit atât de mult, încât Şi-a dat propria Sa viaţă, pentru a ne şterge păcatele. El spune: "Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic". Ioan 15,5. Să nu uităm acest lucru. Dacă am greşit, atunci cu siguranţă vom ajunge biruitori, dacă ne vom vedea greşelile şi le vom considera ca fiind un semnal de avertizare. În acest fel vom putea transforma înfrângerea într-o biruinţă, dezamăgind pe vrăjmaş în aşteptările lui şi onorând pe Răscumpărătorul nostru.
27:19 Un caracter format după chipul şi asemănarea caracterului divin este singura comoară pe care o putem lua cu noi din lumea aceasta, în cea veşnică. Cei care se află sub îndrumarea şi instruirea Domnului Hristos în această lume, vor duce cu ei în locuinţele cereşti, orice calităţi dumnezeieşti obţinute aici. Iar în cer, noi vom continua să creştem spre perfecţiunea absolută. Cât de importantă este deci dezvoltarea caracterului în viaţa aceasta!
27:20 Fiinţe cereşti vor conlucra cu instrumentele omeneşti care, cu o credinţă puternică, hotărâtă, caută acea perfecţiune a caracterului care să ducă la desăvârşirea purtării, a faptelor. Tuturor acelora care sunt angajaţi în această lucrare Domnul Hristos le spune: "Eu sunt la dreapta ta, ca să te ajut".
27:21 Când voinţa omului cooperează cu voinţa lui Dumnezeu, ea devine atunci atotputernică. Tot ceea ce - la porunca Sa - trebuie făcut, poate fi adus la îndeplinire în şi prin puterea Sa. Toate cerinţele lui Dumnezeu sunt tot atâtea împuterniciri din partea Sa.