Printable ModeParabolele Domnului Hristos, 25
|
25:1 Cap. 24 - Fără haină de nuntă 25:2 (Capitol bazat pe textele din Matei 22, l-l4) 25:3 Parabola hainei de nuntă cuprinde o învăţătură cu consecinţe foarte mari. Căsătoria reprezintă unirea lui Dumnezeu cu omenirea; haina de nuntă reprezintă caracterul pe care trebuie să-l aibă toţi aceia care vor fi socotiţi pregătiţi pentru nuntă. 25:4 În această parabolă, ca şi în pilda cu "Cina cea mare", este ilustrată invitaţia Evangheliei şi respingerea ei de către poporul iudeu, cum şi chemarea harului adresată Neamurilor. Această parabolă mai aduce în atenţie faptul că, aceia care resping invitaţia, devin mai batjocoritori şi din această cauză vor suferi o pedeapsă şi mai teribilă. Chemarea la ospăţ vine din partea unui împărat. Ea porneşte de la cineva care este investit cu puterea de a comanda. Ea conferă, de asemenea, o mare onoare. Cu toate acestea, cinstea aceasta nu este apreciată. Autoritatea împăratului este dispreţuită, în timp ce invitaţia omului care a dat o cină mare a fost privită cu indiferenţă. Invitaţia împăratului este întâmpinată cu insulte şi ucidere. Ei şi-au bătut joc de slujitorii săi, s-au purtat faţă de ei cu dispreţ şi i-au ucis. 25:5 Gospodarul care a dat cina cea mare, văzând că invitaţia sa a fost desconsiderată, a declarat că nici unul dintre cei care au fost invitaţi nu vor gusta din cina sa. Dar pentru cei care au dispreţuit 25:6 pe împărat, pedeapsa nu se mărgineşte numai la excluderea din prezenţa şi de la masa sa. Ci, el "a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea". Matei 22,7. 25:7 În ambele parabole, la ospăţ sunt invitaţi oaspeţi, dar parabola a doua ne arată faptul că toţi aceia care iau parte la ospăţ, trebuie să facă o pregătire. Cei care neglijează această pregătire, sunt aruncaţi afară, "împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 'Prietene', i-a zis el, 'cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?' Omul acela a amuţit. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: 'Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor'. Matei 22,1l-l3. 25:8 Chemarea la ospăţ a fost adresată de ucenicii Domnului Hristos. Domnul a trimis pe cei doisprezece, după aceea pe cei şaptezeci, vestind că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat şi chemând pe oameni să se pocăiască şi să creadă în Evanghelie. Dar chemarea n-a fost ascultată. Cei care au fost chemaţi la ospăţ, n-au venit. Mai târziu, slujitorii au fost trimişi să spună: "Iată că am gătit ospăţul meu: juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă". Matei 22, 4. Aceasta a fost solia dusă naţiunii iudaice, după crucificarea Domnului Hristos, dar naţiunea care pretindea că este poporul ales al lui Dumnezeu, a respins Evanghelia ce le-a fost adusă prin puterea Duhului Sfânt. Mulţi au făcut acest lucru în modul cel mai batjocoritor. Alţii au fost aşa de înverşunaţi împotriva mântuirii ce le-a fost oferită, împotriva iertării oferite pentru faptul că au respins pe Domnul slavei, încât s-au întors împotriva celor ce le-au adus solia. S-a pornit "o mare prigonire". Fapte 8,1. Mulţi, atât bărbaţi cât şi femei, au fost aruncaţi în închisoare, iar unii dintre slujitorii lui Dumnezeu, cum au fost Ştefan şi Iacob, au fost daţi morţii. 25:9 În acest fel, poporul iudeu a sigilat - în dreptul lui - respingerea milei lui Dumnezeu. 25:10 Rezultatul a fost arătat de către Domnul Hristos în parabolă, împăratul "a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea". Judecata rostită a venit asupra iudeilor, prin distrugerea Ierusalimului şi împrăştierea lor printre naţiunile lumii. 25:11 A treia chemare la ospăţ reprezintă vestirea Evangheliei la Neamuri. Împăratul a spus: "Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi". Matei 22, 8-9. 25:12 Slujitorii împăratului, care au mers la "răspântiile drumurilor", au "strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi". Matei 22,10. Cei adunaţi erau foarte amestecaţi. Unii dintre ei nu aveau o mai mare consideraţie faţă de cel care dădea ospăţul, decât au avut cei care au respins chemarea. Cei care au fost invitaţi la început nu-şi puteau permite, gândeau ei, să sacrifice avantajele lumeşti numai pentru a lua parte la ospăţul dat de împărat. Între cei care au primit invitaţia, erau şi unii care se gândeau numai la interesul lor personal. Ei au venit ca să se înfrupte din bunurile ospăţului, dar nu aveau nici o dorinţă de a onora pe împărat. 25:13 Când împăratul a intrat să-i vadă pe oaspeţi, atunci s-a dat pe faţă adevăratul caracter al tuturor. Cu acea ocazie, s-au luat măsuri ca fiecărui oaspete să i se dea o haină de nuntă. Această haină era un dar din partea împăratului. Prin purtarea acesteia, oaspeţii arătau respectul lor faţă de cel ce dădea ospăţul. Dar un om era îmbrăcat în hainele sale obişnuite. El a refuzat să facă pregătirile cerute de împărat; a refuzat să poarte haina ce i-a fost oferită şi care a costat foarte mult. În acest fel, el a adus o insultă Domnului său. La întrebarea împăratului: "Cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?", el n-a putut răspunde nimic. El s-a condamnat singur. Atunci împăratul a zis: "Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară". 25:14 Prin cercetarea de către împărat a oaspeţilor veniţi la nuntă, este înfăţişată lucrarea judecăţii. Oaspeţii veniţi la ospăţul Evangheliei sunt aceia care mărturisesc a sluji lui Dumnezeu, aceia ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii. Dar nu toţi aceia, care mărturisesc a fi creştini, sunt şi adevăraţi ucenici. Mai înainte ca răsplătirea finală să fie acordată, trebuie să se hotărască cine dintre aceştia este pregătit să ia parte la moştenirea celor drepţi. Această hotărâre trebuie luată mai înainte de a doua venire a Domnului Hristos pe norii cerului; căci atunci când El vine, răsplata Sa este cu Sine, "ca să dea fiecăruia după fapta lui" Apocalips 22, 12. Deci, caracterul lucrării fiecărui om va fi hotărât mai înainte de venirea Sa, şi fiecăruia dintre urmaşii Domnului Hristos, răsplata îi va fi dată după faptele sale. 25:15 Judecata de cercetare are loc în curţile cereşti, în timp ce oamenii locuiesc încă aici pe pământ. Viaţa tuturor acelora care mărturisesc a fi urmaşi ai Săi trece prin faţa lui Dumnezeu. Toţi sunt cercetaţi după cele ce sunt scrise în cărţile din ceruri şi destinul fiecăruia este hotărât pentru totdeauna, după faptele sale. 25:16 Prin haina de nuntă din parabolă, este reprezentat caracterul cel curat, fără pată, pe care îl vor avea adevăraţii urmaşi ai Domnului Hristos. Bisericii îi este dat "să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat" fără să aibă vreo "pată, vreo zbârcitură sau altceva de felul acesta". Efeseni 5, 27. Sfânta Scriptură ne spune că "inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor". Apocalips 19,8. Tuturor acelora care, prin credinţă, îl primesc ca Mântuitor personal, le este dată neprihănirea Domnului Hristos, caracterul Său cel nepătat. 25:17 Haina cea albă a neprihănirii a fost purtată de primii noştri părinţi, când ei au fost aşezaţi de către Dumnezeu în Edenul cel sfânt. Ei au trăit într-o desăvârşită ascultare de voinţa lui Dumnezeu, întreaga tărie a iubirii lor era dată Tatălui lor ceresc. O lumină plăcută şi frumoasă, lumina lui Dumnezeu, înconjura 25:18 perechea cea sfântă. Această haină de lumină, era un simbol al veşmintelor lor spirituale de cerească nevinovăţie. Dacă ei ar fi rămas credincioşi ascultării de Dumnezeu, atunci această lumină ar fi continuat să-i cuprindă. Dar când prin neascultare au păcătuit, ei au tăiat legătura lor cu Dumnezeu, iar lumina care-i înconjura, s-a depărtat de la ei. Goi şi plini de ruşine ei au încercat să înlocuiască hainele cereşti, cosind laolaltă frunze de smochin, pentru a se acoperi cu ele. 25:19 Din zilele neascultării lui Adam şi Eva, acest lucru îl fac toţi cei care calcă Legea lui Dumnezeu. Ei au cusut laolaltă frunze de smochin pentru a acoperi goliciunea adusă de călcarea Legii lui Dumnezeu. Ei au ajuns să poarte haine făcute după propriile lor păreri; prin faptele lor, ei au încercat să-şi acopere păcatele şi să se facă astfel primiţi înaintea lui Dumnezeu. 25:20 Dar lucrul acesta nu poate fi făcut niciodată. Omul nu poate inventa nimic care să ia locul hainei nevinovăţiei pe care el a pierdut-o. Nici un acoperământ din frunze de smochin, nici o haină lumească nu poate fi purtată de către aceia care stau cu Domnul Hristos şi cu îngerii la ospăţul nunţii Mielului. 25:21 Numai veşmântul pe care Domnul Hristos ni l-a dat, numai acela ne face în stare să putem sta în prezenta lui Dumnezeu. Acest acoperământ, haina îndreptăţirii Sale, Domnul Hristos îl va aşeza asupra fiecărui suflet credincios, pocăit. "Te sfătuiesc", spunea El, "să cumperi de la Mine... haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ti se vadă ruşinea goliciunii tale". Apocalips 3,18. 25:22 Această haină, ţesută în războiul cerului, nu are în ea nici chiar un singur fir făcut după părerea omului. În natura Sa omenească, Domnul Hristos a lucrat un caracter desăvârşit, iar acest caracter Se oferă să ni-l dea şi nouă. "Toate faptele noastre bune (toată neprihănirea noastră, tr. engl.) sunt ca o haină mânjită". Isaia 64, 6. Tot ceea ce putem face noi, este mânjit de păcat. Dar Fiul lui Dumnezeu "S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat". Păcatul este definit ca fiind "fărădelege," 1 Ioan 3,5.4. Dar Domnul Hristos 25:23 a fost ascultător de toate cerinţele Legii. Despre Sine El spunea: "Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi legea Ta este în fundul inimii mele". Psalmul 40,8. Pe când se afla pe pământ, El spunea ucenicilor Săi: "Eu am păzit poruncile Tatălui Meu". Prin ascultarea Sa desăvârşită, a făcut posibil ca fiecare fiinţă omenească să asculte de poruncile lui Dumnezeu. Când ne supunem Domnului Hristos, atunci inima noastră este unită cu inima Lui, voinţa noastră se cufundă în voinţa Lui, mintea noastră devine atunci una cu mintea Lui, iar gândurile sunt robite Lui. Atunci, noi trăim viaţa Lui. Aceasta înseamnă să fii îmbrăcat cu haina neprihănirii Sale. Atunci, Domnul privind asupra noastră, nu vede haina cusută din frunze de smochin, nu vede goliciunea şi diformitatea păcatului, ci vede propria Sa haină a neprihănirii, care este ascultarea desăvârşită de Legea lui Dumnezeu. 25:24 Invitaţii de la ospăţul nunţii au fost cercetaţi de către împărat. Numai unii au fost acceptaţi şi anume, aceia care au ascultat de cerinţele Lui şi s-au îmbrăcat cu haina de nuntă. Tot la fel stau lucrurile şi cu oaspeţii invitaţi la ospăţul Evangheliei. Toţi trebuie să fie cercetaţi îndeaproape de marele Împărat şi numai aceia sunt primiţi, care s-au îmbrăcat cu haina neprihănirii Domnului Hristos. 25:25 Neprihănire înseamnă a face ceea ce este drept, căci toţi vor fi judecaţi după faptele lor. Caracterele noastre se dau pe faţă prin ceea ce facem. Faptele arată dacă credinţa este sau nu adevărată. 25:26 Pentru noi, nu este de ajuns să credem că Domnul Hristos nu este un înşelător, că religia Bibliei nu este o fabulă în mod iscusit ticluită. Noi putem crede că numele lui Isus este unicul nume sub soare prin care putem fi mântuiţi şi totuşi, s-ar putea să nu facem din El, prin credinţă, Mântuitorul nostru personal. Nu este suficient a crede teoria adevărului. Nu este de ajuns a ne mărturisi credinţa în Hristos şi a avea numele înscrise în registrele comunităţii. "Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul, pe care ni L-a dat". "Şi 25:27 prin aceasta ştim că îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui", 1 Ioan 3,24; 2,3. Aceasta este adevărata dovadă a pocăinţei. Oricare ar fi mărturisirea noastră de credinţă, ea nu valorează nimic, dacă Domnul Hristos nu este descoperit în noi prin fapte ale neprihănirii. 25:28 Adevărul trebuie să fie sădit în inimă. El trebuie să aibă controlul asupra minţii şi să pună ordine în simţămintele noastre, întregul caracter trebuie să fie imaginea Cuvântului divin. Fiecare iotă şi fiecare frântură de literă din Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fie aduse în practica vieţii de fiecare zi. 25:29 Cel care devine părtaş al naturii divine, va fi în armonie cu marele standard al neprihănirii lui Dumnezeu, Legea Sa cea sfântă. Aceasta este regula prin care Dumnezeu măsoară faptele, acţiunile oamenilor. Prin Lege va fi probat caracterul la judecată. 25:30 Sunt mulţi aceia care pretind că, prin moartea Domnului Hristos, Legea a fost desfiinţată; dar făcând astfel, ei contrazic chiar cuvintele Domnului Hristos care spun: "Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau profeţii... căci... câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege". Matei 5, 17.18. Spre a face ispăşire pentru călcarea de către om a Legii, Domnul Hristos Şi-a dat viaţa Sa. Dacă Legea ar fi putut fi schimbată sau înlăturată, atunci n-ar fi fost nevoie ca Donului Hristos să fi murit. Prin viaţa Sa trăită aici pe pământ, El a onorat Legea lui Dumnezeu. Prin moartea Sa, El a statornicit-o. El si-a dat viaţa ca jertfa, nu pentru a nimici Legea lui Dumnezeu, nu pentru a realiza un standard mai coborât al binelui, ci pentru ca dreptatea să poată fi menţinută, pentru a se arăta că Legea este de neschimbat şi că ea trebuie să rămână veşnic. 25:31 Satana a susţinut că este cu neputinţă pentru om să asculte de poruncile lui Dumnezeu; şi este adevărat că în propriile noastre puteri noi nu putem să ascultăm de ele. Dar Domnul Hristos a venit în trup omenesc şi, prin desăvârşita Lui ascultare, El a dovedit faptul că natura umană, contopită în natura divină, poate să asculte de toate preceptele Legii lui Dumnezeu. 25:32 "Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu". Ioan 1,12. Puterea aceasta nu se află în fiinţa omenească, ci este puterea lui Dumnezeu. Când cineva primeşte pe Hristos, el primeşte atunci şi puterea de a trăi viaţa Lui. 25:33 Dumnezeu cere de la copiii Săi desăvârşirea. Legea Sa este o transcriere a caracterului Său şi este norma tuturor caracterelor. Acest standard veşnic este prezentat tuturor, pentru ca astfel să nu fie nici o greşeală cu privire la felul oamenilor din care Dumnezeu doreşte să-Şi alcătuiască împărăţia Sa. Viaţa Domnului Hristos aici pe pământ a fost o expresie desăvârşită a Legii lui Dumnezeu şi, când aceia care pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu devin asemenea Domnului Hristos în caracter, atunci ei vor fi ascultători de poruncile lui Dumnezeu. Atunci, Domnul va avea încredere în ei spre a face parte din numărul celor care vor forma familia cerească. Îmbrăcaţi în veşmântul slăvit al neprihănirii Domnului Hristos, ei au un loc la ospăţul împăratului. Ei au atunci dreptul de a se alătura mulţimii celor spălaţi în sângele Mielului. 25:34 Cel care a intrat în sala ospăţului fără haina de nuntă, reprezintă starea multora din ziua de azi. Ei mărturisesc a fi creştini şi pretind ia avea dreptul la binecuvântările şi privilegiile Evangheliei şi totuşi, ei nu simt nevoia unei transformări a caracterului. Ei n-au simţit niciodată o adevărată căinţă de păcat. Ei nu şi-au dat niciodată seama de câtă nevoie au ei de Hristos şi nici n-au exercitat credinţa în El. Ei n-au ajuns să biruiască tendinţele moştenite sau cultivate, spre rău. Şi totuşi ei gândesc că sunt destul de buni prin ei înşişi şi se încred în propriile lor merite, în loc de a se încrede în Hristos. Ca ascultători ai Cuvântului, ei vin la ospăţ, dar n-au îmbrăcat haina neprihănirii Domnului Hristos. 25:35 Mulţi dintre cei ce se numesc creştini sunt numai oameni morali. Ei au respins acel dar care era singurul care putea să-i facă în stare să onoreze pe Hristos, reprezentându-L în lume. Lucrarea Duhului Sfânt este pentru ei o lucrare străină. Ei nu sunt împlinitori ai Cuvântului. Principiile cerului care-i deosebesc pe aceia care sunt una cu Hristos, de aceia care sunt una cu lumea, aproape nu se mai văd la ei. Cei care se numesc creştini, 25:36 nu mai sunt deloc un popor separat şi deosebit. Linia de despărţire nu se mai vede. Oamenii se supun lumii, practicilor, obiceiurilor şi egoismului ei. Biserica a trecut de partea lumii în călcarea Legii, când de fapt lumea ar fi trebuit să se alăture bisericii ascultând de Lege. Biserica se întoarce zilnic spre lume. 25:37 Toţi aceştia aşteaptă să fie mântuiţi prin moartea Domnului Hristos, în timp ce refuză să trăiască viaţa Lui de sacrificiu de sine. Ei proslăvesc bogăţiile harului dăruit şi se străduiesc că se înveşmânteze într-o aparentă neprihănire, sperând ca în felul acesta să-şi acopere defectele lor de caracter; dar eforturile lor nu vor fi de nici un folos în ziua Domnului. 25:38 Neprihănirea Domnului Hristos nu va acoperi nici un păcat cultivat cu plăcere. Un om poate fi în inima sa un călcător al Legii; şi totuşi, dacă nu săvârşeşte nici un act exterior de călcare a Legii, el poate fi considerat de către lume ca având o mare integritate. Dar Legea lui Dumnezeu cercetează tainele inimii. Fiecare faptă este judecată după motivele ce o determină. Numai ceea ce este în armonie cu principiile Legii lui Dumnezeu, numai aceea va rezista în ziua judecăţii. 25:39 Dumnezeu este iubire. El a arătat că iubirea este darul Domnului Hristos. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică". Ioan 3, 16. El n-a reţinut nimic de la cei răscumpăraţi ai Săi. El a dat întreg cerul, pentru ca din el noi să putem lua putere şi destoinicie, pentru ca noi să nu fim daţi înapoi sau biruiţi de marele nostru vrăjmaş. Dar iubirea lui Dumnezeu nu-L face să îngăduie păcatul. El n-a îngăduit păcatul nici în Satana; nu l-a îngăduit nici în Adam sau Cain şi El nu-l va îngădui în nici unul dintre fiii oamenilor. El nu va închide ochii faţă de păcatele noastre şi nici nu va trece cu vederea defectele noastre de caracter. El aşteaptă ca, în numele Său, noi să biruim. 25:40 Aceia care resping darul neprihănirii Domnului Hristos, 25:41 resping acele însuşiri ale caracterului, care i-ar face fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Ei leapădă acel singur lucru care i-ar putea face demni de un loc la ospăţul nunţii Mielului. 25:42 În parabolă, la întrebarea împăratului: "Cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?", omul acela a amuţit. Tot aşa va fi şi în ziua cea mare a judecăţii. Acum, oamenii pot găsi scuze pentru defectele lor de caracter, dar în ziua aceea, ei nu vor mai putea prezenta nici o scuză. 25:43 Comunităţile care mărturisesc, în această generaţie, a fi ale Domnului Hristos, se bucură de cele mai mari privilegii. Domnul ne-a fost descoperit într-o lumină mereu crescândă. Privilegiile noastre sunt cu mult mai mari decât au fost privilegiile vechiului popor al lui Dumnezeu. Noi nu avem numai lumina cea mare ce a fost încredinţată poporului Israel, ci noi avem dovezile mereu crescânde ale mântuirii celei mari ce ne-a fost adusă prin Domnul Hristos. Ceea ce pentru poporul Israel era un simbol, o umbră, pentru noi este o realitate. Ei aveau istoria Vechiului Testament; noi avem Vechiul şi Noul Testament. Noi avem asigurarea unui Mântuitor care are să vină, un Mântuitor care a fost crucificat, dar care a înviat şi care ieşind din mormântul lui Iosif a proclamat: "Eu sunt învierea şi viaţa". Prin cunoaşterea Domnului Hristos şi a iubirii Sale, Împărăţia lui Dumnezeu se află în mijlocul nostru. Domnul Hristos ne este descoperit în predici şi cântat în cântări. Ospăţul spiritual este din abundenţă aşezat înaintea noastră. Haina de nuntă, care ne este pusă la dispoziţie, având un preţ nespus de mare, este oferită cu generozitate şi fără plată oricărui suflet. Prin solii lui Dumnezeu, ne sunt prezentate neprihănirea Domnului Hristos, îndreptăţirea prin credinţă, "făgăduinţele nespus de mari şi sfinte" ale Cuvântului lui Dumnezeu, o intrare liberă la Tatăl, prin Hristos, mângâierea Duhului Sfânt şi asigurarea bine întemeiată a vieţii veşnice în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce ar fi putut face Dumnezeu pentru noi şi n-a făcut, spre a pregăti, pentru noi, cina cea mare, ospăţul ceresc? 25:44 În ceruri îngerii slujitori declară că: "Lucrarea ce ne-a fost dată s-o aducem la îndeplinire, a fost săvârşită. Am izgonit oştile îngerilor răi. Am adus strălucire şi lumină în sufletele oamenilor şi am făcut să fie vie în memoria lor, iubirea lui Dumnezeu, exprimată în Isus Hristos. Le-am îndreptat ochii spre Crucea Domnului Hristos. Inimile lor au fost profund mişcate de sentimentul vinovăţiei păcatului lor, care a crucificat pe Fiul lui Dumnezeu. Ei au fost convinşi de vinovăţia lor. 25:45 Ei au văzut paşii pe care trebuie să-i facă în procesul convertirii lor; ei au simţit puterea Evangheliei; inimile lor s-au înduioşat văzând dulceaţa iubirii lui Dumnezeu. Ei au văzut frumuseţea caracterului Domnului Hristos". Dar pentru mulţi totul a fost în zadar. Ei n-au vrut să se dezbrace de hainele pământeşti, spre a putea fi îmbrăcaţi cu haina cerului. Inimile lor s-au dedat la lăcomie. Ei au iubit societatea lumii mai mult decât au iubit pe Dumnezeul lor. 25:46 Solemnă va fi ziua hotărârii finale, în viziunea profetică, apostolul Ioan o descrie astfel: "Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea Vieţii... Si morţii au fost Judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea". Apocalips 20, 1l-l2. 25:47 Tristă va fi, în ziua aceea, revederea lucrurilor trecute, când oamenii vor sta faţă în faţă cu veşnicia, întreaga viaţă va fi prezentată exact aşa cum a fost. Plăcerile lumii, bogăţiile şi onorurile, nu vor mai părea atunci aşa de importante. Oamenii vor vedea atunci că neprihănirea pe care ei au dispreţuit-o, numai ea singură are valoare. Ei vor vedea atunci că şi-au modelat caracterele lor sub influenţa amăgirilor lui Satana. Hainele pe care ei şi le-au ales sunt de fapt semnul legământului lor faţă de marele 25:48 apostat. Ei vor vedea atunci rezultatele hotărârii lor. Ei vor ajunge atunci să cunoască ce înseamnă să calci în picioare poruncile lui Dumnezeu. 25:49 Nu va mai fi un alt timp de har în care păcătosul să se pregătească pentru veşnicie, în viaţa aceasta noi trebuie să ne îmbrăcăm cu haina neprihănirii Domnului Hristos. Aceasta este singura noastră ocazie de a ne forma caracterul pentru căminul pe care Domnul Hristos l-a pregătit pentru aceia care ascultă de poruncile Sale. 25:50 Zilele cercării noastre se apropie repede de încheiere. Sfârşitul este aproape. Nouă ne este adresată avertizarea: "Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră". Luca 21,34. Luaţi seama, ca nu cumva să fiţi nepregătiţi. Luaţi seama să nu fiţi găsiţi cumva, la ospăţul împăratului, fără haina de nuntă. 25:51 "Căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi". Matei 24, 44. "Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea". Apocalips 16, 15. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: