Printable ModeParabolele Domnului Hristos, 24
|
24:1 Cap. 23 - Via Domnului 24:2 (Capitol bazat pe textele din Matei 21, 33 44) 24:3 Poporul iudeu 24:4 Parabola celor doi fii a fost urmată de parabola viei. În prima parabolă, Domnul Hristos a aşezat în faţa învăţătorilor iudei importanţa ascultării. În a doua parabolă, El a îndreptat atenţia spre bogatele binecuvântări revărsate asupra poporului Israel şi, făcând astfel, El prezintă cerinţa lui Dumnezeu ca ei să asculte. El le-a înfăţişat scopul glorios urmărit de Dumnezeu şi care, prin ascultare ei ar putea să-l împlinească. Dând la o parte cortina viitorului, El le-a arătat cum că, datorită neîmplinirii scopului Său cu ei, întreaga naţiune pierde binecuvântarea Sa, aducând ruină asupra lor. 24:5 "Era un om, un gospodar", a spus Domnul Hristos, "care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri şi a plecat în altă ţară." Matei 21, 33. 24:6 Profetul Isaia ne dă şi el o descriere a acestei vii: "Voi cânta Prea Iubitului meu despre via Lui. Prea Iubitul meu avea o vie, 24:7 pe o câmpie foarte mănoasă. I-a săpat pământul, l-a curăţit de pietre şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejdea că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbateci." Isaia 5, l-2. 24:8 Gospodarul a ales din pustie o bucată de pământ, a împrejmuit-o cu un gard, a curăţat locul, l-a arat şi l-a plantat cu viţele cele mai alese, aşteptând o recoltă bogată. De la această bucată de pământ, prin faptul că era superioară faţă de întinderea de pământ ce era necultivată, gospodarul aştepta să-i facă cinste, înfăţişând rezultatele grijii şi a muncii sale depuse pentru cultivarea ei. Tot la fel, Dumnezeu a ales din lumea aceasta un popor, care să fie pregătit şi educat de Domnul Hristos. Profetul spune că "Via Domnului oştirilor este casa lui Israel şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea." Isaia 5,7. Asupra acestui popor Dumnezeu a revărsat mari privilegii, binecuvântându-l nespus din abundenţa bunătăţii Sale. Şi El aştepta de la ei să-L onoreze, aducând roade. Ei trebuie să reprezinte în viaţa lor principiile Împărăţiei Sale. În mijlocul unei lumi căzute în păcat, stricate, ei trebuia să reprezinte caracterul lui Dumnezeu. 24:9 Ca vie a Domnului, ei trebuia să aducă roade cu totul diferite de cel ale naţiunilor păgâne înconjurătoare. Aceste popoare idolatre s-au dedat cu totul înfăptuirii nelegiuirii. Violenţa şi crima, lăcomia, opresiunea şi cele mai degradante practici erau practicate fără nici o reţinere. Nedreptatea, degradarea şi mizeria erau roadele acestui pom corupt. Într-un contrast vădit cu acestea, ar fi trebuit să fie roadele pe care via plantată de Dumnezeu trebuia să le aducă. 24:10 A fost privilegiul naţiunii iudaice, acela de a reprezenta caracterul lui Dumnezeu aşa cum a fost el descoperit lui Moise. Ca răspuns la rugăciunea lui Moise: " Arată-mi slava Ta", Domnul a răspuns: "Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea." Exod 33. 18-l9. "Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: Domnul Dumnezeu este 24:11 un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care îşi ţine dragostea până la mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegile, răzvrătirea şi păcatul." Exodul 34, 6-7. Acesta este rodul pe care Dumnezeu dorea ca poporul Său să-l aducă. În curăţirea caracterului lor şi în sfinţenia vieţii lor, în mila, bunătatea şi împreuna lor simţire, ei trebuiau să arate că "Legea lui Dumnezeu este desăvârşită şi înviorează sufletul." Psalmul 19,7. 24:12 A fost scopul lui Dumnezeu acela, ca prin naţiunea iudaică, să împartă tuturor oamenilor bogate binecuvântări. Prin poporul Israel, trebuia să fie pregătită calea pentru difuzarea lumini Sale, lumii întregi. Naţiunile pământului, datorită practicării unor obiceiuri corupte, au pierdut cunoaşterea de Dumnezeu. Şi totuşi, Dumnezeu în mila Sa nu i-a nimicit. El Şi-a propus să le ofere ocazia de a-L cunoaşte prin Biserica Sa. El a stabilit ca principiile descoperite prin poporul Său, să fie mijloacele prin care să se restaureze în om, chipul moral a lui Dumnezeu. 24:13 Pentru împlinirea acestui scop, Dumnezeu a chemat pe Avraam să iasă din mijlocul rudeniilor lui idolatre, cerându-i să locuiască în ţara Cananului. "Voi face din tine un neam mare", a spus El, "şi te voi binecuvânta, îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare." Geneza 12,2. 24:14 Urmaşii lui Avraam, Iacov şi cei ce au urmat după ei eu fost duşi în Egipt, pentru ca, în mijlocul acelei naţiuni mari şi nelegiuite, ei să poată da pe faţă, să poată trăi principiile Împărăţiei lui Dumnezeu. Integritatea lui Iosif, cum şi lucrarea lui minunată de a păstra viaţa întregului popor egiptean, au fost o reprezentare a vieţii Domnul Hristos. Moise şi mulţi alţii au mărturisit pe Dumnezeu. 24:15 Scoţând pe Israel din Egipt, Dumnezeu Şi-a manifestat din nou puterea şi mila Sa. Lucrările Sale minunate săvârşite pentru eliberarea lor din robie, purtarea Lui cu ei în tot timpul călătoriei lor prin pustie, n-au fost 24:16 numai pentru binele şi folosul lor. Ei trebuia să fie o pildă pentru naţiunile înconjurătoare. Domnul S-a descoperit pe Sine ca fiind un Dumnezeu mai presus de orice autoritate şi personalitate omenească. Semnele şi minunile pe care le-a făcut spre folosul Său au demonstrat puterea pe care El o avea asupra naturii şi de asemenea, asupra celor mai mari dintre aceia care se închinau naturii. Domnul a trecut prin mândrul Egipt, aşa cum va trece pe acest pământ în ultimele zile ale istoriei lui. Cu foc şi furtună, cutremur şi moarte, marele EU SUNT, Şi-a răscumpărat poporul. El i-a scos din ţara robiei. El i-a condus prin "aceea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni." Deuteronomul 8,15. El a scos pentru ei apă din stâncă şi i-a hrănit cu "grâu din cer." Psalmul 78, 24. "Căci", spunea Moise, "partea Domnului este poporul lui. Iacov este partea Lui de moştenire. El i-a găsit într-un ţinut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoşătoare, l-a înconjurat, l-a îngrijit şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui. "Ca vulturul care îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, îşi întinde aripile, îi ia, şi-i poartă pe penele lui. Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, şi nu era nici un dumnezeu străin cu El." Deuteronomul 32, 9-l2. Astfel El i-a adus la Sine, ca ei să poată locui la umbra Celui Atotputernic. 24:17 Domnul Hristos a fost Conducătorul copiilor lui Israel, în timpul pribegiei lor prin pustie. El i-a condus ziua prin stâlpul de nor şi noaptea prin stâlpul de foc. El i-a ocrotit de primejdiile din pustie, şi I-a dus în ţara făgăduinţei. În văzul tuturor popoarelor care nu recunoşteau pe Dumnezeu, El a aşezat pe Israel ca proprietate a Sa, via Domnului. 24:18 Acestui popor i-a fost încredinţat Cuvântul lui Dumnezeu. Au fost înconjuraţi, îngrădiţi de preceptele Legii Sale, de principiile veşnice ale adevărului, dreptăţii şi curăţiei. Ascultarea de aceste principii, trebuia să constituie protecţia lor, căci i-ar fi 24:19 salvat ca să nu se nimicească singuri prin practici păcătoase. Şi asemenea turnului din mijlocul viei, Dumnezeu a aşezat templul Său cel sfânt în mijlocul ţării. 24:20 Domnul Hristos era Învăţătorul lor. Aşa cum El a fost cu ei în pustie, tot astfel El încă avea să fie Învăţătorul şi Călăuzitorul lor. În Sanctuar şi în Templu, slava Sa se manifesta în sfânta şechină de deasupra milostivitorului. Pentru ei, El totdeauna manifesta bogăţia iubirii şi răbdării Sale. 24:21 Dumnezeu dorea să facă din poporul Său, Israel, o pricină de slavă şi de laudă. Lor le-a fost dată plinătatea binecuvântărilor spirituale. Dumnezeu n-a reţinut de la ei nimic care să-i ajute la formarea caracterului, care să-i facă reprezentanţi ai Săi. 24:22 Ascultarea de Legea lui Dumnezeu i-ar fi dus la o uimitoare prosperitate în comparaţie cu naţiunile pământului. El, care putea să le dea înţelepciune şi iscusinţă în toate lucrările dificile, putea fi, în continuare, Învăţătorul lor şi putea să-i înnobileze, să-i înalţe prin ascultarea de Legea Sa. Dacă rămâneau ascultători, ei ar fi fost ocrotiţi de bolile ce bântuiau în celelalte naţiuni şi ar fi fost binecuvântaţi cu o deosebită vigoare intelectuală. Slava lui Dumnezeu, maiestatea şi puterea Sa, aveau să fie descoperite în întreaga lor prosperitate. Ei aveau să fie o împărăţie de preoţi şi conducători. Dumnezeu le-a dat tot ceea ce le era necesar pentru a ajunge naţiunea cea mai mare de pe pământ. 24:23 În modul cel mai hotărât, Domnul Hristos - prin Moise - a aşezat înaintea lor scopul lui Dumnezeu cu ei, făcându-i să înţeleagă în mod clar condiţiile prosperităţii lor. "Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău", spunea El; "Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului... Să ştii dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi îşi ţine legământul până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui... De aceea 24:24 păzeşte poruncile, legile şi rânduielile pe care ţi le dau azi, şi împlineşte-le. Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul, Dumnezeul tău, va ţine faţă de tine jurământul şi îndurarea cu care S-a jurat părinţiilor tăi. El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi undelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele... Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ti va trimite nici una din acele molime rele din Egipt pe care le cunoşti." Deuteronomul 7, 6.9, 1l-l5. 24:25 Dacă ei ar fi păzit poruncile Sale, Dumnezeu a făgăduit că le va da cel mai bun grâu, şi le va scoate miere din stâncă. El le-ar fi dat o viaţă lungă, arătându-le mântuirea Lui. 24:26 Adam şi Eva, prin neascultarea de Dumnezeu, au pierdut Edenul, iar datorită păcatului, pământul întreg a ajuns sub blestem. Dacă poporul lui Dumnezeu ar fi urmat sfaturile sale, atunci pământului lor i-ar fi fost redate fertilitatea şi frumuseţea. Dumnezeu, în mod personal, le-a dat instrucţiuni în legătură cu lucrarea pământului şi ei trebuia să colaboreze cu El în restaurarea lui. Astfel, ţara întreagă, sub controlul lui Dumnezeu, ar fi devenit o pildă a adevărului spiritual. După cum ascultând de legile Sale naturale, pământul trebuie să producă comorile sale, tot astfel, ascultarea de legile Sale morale face ca inimile oamenilor să reflecte atributele caracterului Său. Chiar şi păgânii vor recunoaşte superioritatea acelora care se închină viului Dumnezeu. 24:27 "Iată" zicea Moise, "v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. Să le păziţi şi să le împliniţi căci aceasta va fi înţelepciunea şi 24:28 priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: 'Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!' Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum aveam noi pe Domnul, Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm? Şi care este neamul acela aşa de mare, încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?" Deuteronomul 4, 5-8. 24:29 Copiii lui Israel trebuia să ocupe tot teritoriul pe care Dumnezeu i l-a dat. Naţiunile acelea care au refuzat să se închine şi să slujească adevăratului Dumnezeu, trebuia să fie deposedate de tot ceea ce aveau. Era însă scopul lui Dumnezeu acela ca, prin descoperirea caracterului Său, de către poporul Israel, oamenii să fie atraşi spre El. Invitaţia Evangheliei trebuia să fie dusă lumii întregi. Prin învăţătura transmisă din serviciul jertfelor, Domnul Hristos trebuia să fie înălţat înaintea popoarelor şi toţi aceia, care aveau să privească la El, aveau să trăiască. Toţi aceia care, asemenea lui Rahab, canaanita şi lui Rut moabita, s-au întors de la idolatria lor, la adorarea adevăratului Dumnezeu, trebuia să se alăture poporului ales al lui Dumnezeu. Pe măsură ce numărul poporului Israel creştea, ei trebuia să-şi lărgească graniţele, până când împărăţia lor avea să cuprindă întreaga lume. 24:30 Dumnezeu a dorit să aducă pe toţi oamenii sub conducerea Lui plină de milă. El a dorit ca pământul să fie plin de bucurie şi pace. El a creat pe om pentru fericire şi doreşte foarte mult să umple inimile oamenilor cu pacea cerului. El doreşte ca familiile de aici de jos, de pe pământ, să fie un simbol al marii familii de sus, din ceruri. 24:31 Dar Israel n-a împlinit dorinţa, scopul lui Dumnezeu. Domnul declară: "Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică?" Ieremia 2,21. "Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cât roadele sale erau mai multe, cu atât mai multe altare a zidit; cu cât îi propăşea ţara, cu atât înfrumuseţa stâlpii idoleşti." Osea 10,l. "Acum dar - zice Domnul - locuitori ai Israelului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi între Mine şi via Mea! Ce aş mai putea face viei Mele, şi nu 24:32 i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă aşteptam să facă struguri buni? Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare; o voi pustii; nu va mai fi curăţată, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor să nu mai plouă peste ea. Căci... El se aştepta la judecată, şi când colo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate, şi când colo, iată strigăte de apărare." Isaia 5, 3-7. 24:33 Prin Moise, Domnul a pus înaintea poporului Său rezultatul necredincioşiei lor. Refuzând să păstreze legământul Său, ei aveau să se despartă singuri de viţa lui Dumnezeu, iar binecuvântarea Lui nu mai putea veni asupra lor. "Vezi", spunea Moise "să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi, Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulţindu-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul şi crescându-ţi tot ce ai, ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău... Vezi să nu zici în inima ta: tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii... Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veţi muri. Veţi pieri ca şi neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentru că nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru." Deuteronomul 8, 1l-l4.17.19.20. 24:34 Avertizarea n-a fost luată în seamă de către poporul Israel. Ei au uitat pe Dumnezeu şi au pierdut din vedere înaltul privilegiu de a fi reprezentanţi ai Săi. Binecuvântarea pe care ei au primit-o, n-a adus lumii nici o binecuvântare. Toate avantajele lor au fost folosite pentru propria lor înălţare. Ei au jefuit pe Dumnezeu 24:35 de slujirea pe care El o cerea de la ei şi au jefuit pe aproapele lor de călăuzire religioasă şi de exemplu sfânt. Ca şi locuitorii lumii antediluviene, ei au urmat după întocmirea gândurilor din inimile lor reale. Astfel, ei au făcut ca lucrurile sfinte să apară ca o farsă spunând: "Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului" (Ieremia 7,4), în vreme ce în acelaşi timp ei reprezentau în mod greşit caracterul lui Dumnezeu, dezonorând numele Său şi pângărind sanctuarul Său. 24:36 Gospodarii, care fuseseră aşezaţi să aibă grijă de via Domnului, au fost necredincioşi faţă de lucrarea ce le-a fost încredinţată. Preoţii şi învăţătorii n-au fost credincioşi în a învăţa poporul. Ei n-au înălţat înaintea lor bunătatea şi mila lui Dumnezeu, cum şi dreptul Său la iubire şi slujirea lor. Aceşti gospodari au urmărit numai propria lor slavă. Ei au dorit numai să-şi însuşească roadele viei. Preocuparea lor era aceea de a atrage asupra lor atenţia şi onoarea. 24:37 Vinovăţia acestor conducători ai poporului Israel nu se asemănă cu vina unui păcătos obişnuit. Aceşti oameni se aflau sub cea mai solemnă obligaţie faţă de Dumnezeu. Ei s-au angajat să înveţe pe alţii un "aşa zice Domnul" şi în viaţa lor de flecare zi, să practice o strictă ascultare. În loc de a face lucrul acesta, ei falsificau Scripturile. Ei puneau asupra oamenilor sarcini grele, impunându-le ceremonii legate de fiecare pas sau fază a vieţii. Poporul trăia într-o continuă nelinişte, căci ei nu puteau să împlinească toate cerinţele impuse de rabini. Văzând imposibilitatea păzirii poruncilor făcute şi impuse de oameni, ei deveneau nepăsători faţă de poruncile lui Dumnezeu. 24:38 Domnul a învăţat pe poporul Său, că El era Stăpânul viei şi că tot ceea ce ei aveau le era dat în păstrare şi administrare, spre a fi folosite pentru El în slujba Lui. Dar preoţii şi mai marii norodului nu îndeplineau lucrarea slujbei lor sfinte conştienţi că mânuiau bunurile lui Dumnezeu. Ei îl jefuiau în mod sistematic de resursele 24:39 ce le-au fost încredinţate pentru înaintarea lucrării Sale. Lăcomia şi dorinţa lor avidă după câştig au făcut ca ei să fie dispreţuiţi chiar de către păgâni. În acest fel, Neamurilor li s-a dat ocazia să interpreteze greşit caracterul lui Dumnezeu şi legile împărăţiei Sale. 24:40 Dumnezeu se poartă cu poporul Său cu o inimă de părinte. El apelează la ei acordându-le mila sa, sau retrăgând de la ei mila Sa. În mod răbdător, El le înfăţişează păcatele lor şi în îndelunga Lui răbdare, aşteaptă ca ei să recunoască acest lucru. Profeţii şi solii cereşti au fost trimişi ca să înfăţişeze acestor gospodari cerinţele lui Dumnezeu; dar în loc ca aceştia să fie bine primiţi, au fost trataţi ca nişte vrăjmaşi. Vierii i-au persecutat şi i-au omorât. Dumnezeu a trimis şi alţi soli, dar au fost trataţi la fel ca şi primii, numai că vierii au dat pe faţă o ură mai mare, mai categorică. 24:41 Ca o ultimă încercare, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, spunând: "Vor primi cu cinste pe Fiul Meu." Dar împotrivirea lor i-a făcut răzbunători şi au zis între ei: "Iată moştenitorul; veniţi să-L omorâm şi să punem stăpânire pe moşia lui." Atunci, vom fi lăsaţi să ne bucurăm în pace de vie, şi să facem ce vrem cu roadele ei. 24:42 Conducătorii iudei nu iubeau pe Dumnezeu; de aceea, ei s-au îndepărtat de El, şi au respins toate eforturile oferite Lui pentru o rezolvare dreaptă a problemei. Domnul Hristos, Fiul cel iubit al lui Dumnezeu, a venit ca să revendice cele ce se cuveneau de drept Stăpânului viei; dar vierii L-au tratat cu un vădit dispreţ, spunând: "Nu vrem ca acest om să domnească peste noi." Ei invidiau frumuseţea de caracter a Domnului Hristos. Felul Său de a învăţa era cu mult superior celui al lor, şi se temeau de succesul Lui. El i-a mustrat şi le-a demascat ipocrizia, arătându-le care va fi rezultatul sigur al căii lor. Faptul acesta i-a făcut furioşi. Ei sufereau mustrările pe care nu le puteau aduce la tăcere. Ei urau nivelul înalt 24:43 al neprihănirii pe care Domnul Hristos o prezenta mereu. Ei şi-au dat seama că învăţăturile Sale îi plasa acolo unde egoismul lor era demascat şi s-au hotărât să-L omoare. Ei urau exemplul Lui de credincioşie, sfinţenia şi înalta Lui spiritualitate manifestate în tot ceea ce El făcea. Întreaga Lui viaţă era un reproş faţă de egoismul lor şi când timpul probei finale a venit, proba care de fapt însemna ascultare şi viaţă veşnică, sau neascultare şi moarte veşnică, ei au respins pe Sfântul lui Israel. Când li s-a cerut să aleagă între Hristos şi Baraba ei au strigat: "Slobozeşte-ne pe Baraba." Luca 23,18. Şi când Pilat a întrebat: "Dar ce să fac cu Isus", ei au strigat cu furie: "Să fie răstignit." Matei 27,22. "Să răstignesc pe Împăratul vostru?" a întrebat Pilat şi preoţii şi mai marii norodului au răspuns: "Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul." Ioan 19,15. Când Pilat si-a spălat mâinile zicând: "Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia", preoţii s-au alăturat norodului neştiutor declarând cu putere: "Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri." Matei 27, 24-25. 24:44 În acest fel, conducătorii iudei au ales. Hotărârea lor a fost înregistrată în cartea pe care apostolul Ioan a văzut-o în mâna Aceluia care stătea pe tron, carte pe care nici un om n-o poate deschide. În ziua când Leul din seminţia lui Iuda va deschide cartea, această hotărâre va apare înaintea lor, în toată grozăvia ei. 24:45 Poporul iudeu a cultivat ideea că ei erau favorizaţii, aleşii cerului de aceea totdeauna ei trebuia să fie onoraţi ca fiind biserica lui Dumnezeu. Ei declarau că sunt fiii lui Avraam şi aşa de sigură li se părea temelia prosperităţii lor, încât au sfidat atât pământul cit şi cerul, când acesta stătea în calea drepturilor lor. Trăind o viaţă de necredincioşie, ei se pregăteau pentru condamnarea cerului şi despărţirea de Dumnezeu. 24:46 În parabola viei, după ce Domnul Hristos 24:47 a înfăţişat înaintea preoţilor actul capital al nelegiuirii lor, El le-a pus întrebarea: "Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora? Preoţii au urmărit cu mult interes povestirea, şi fără să sesizeze legătura dintre subiectul parabolei şi ei, s-au alăturat norodului spunând: "Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor". 24:48 Fără să-şi dea seama, ei şi-au pronunţat propria lor condamnare. Domnul Hristos a privit la ei şi sub privirea lui cercetătoare, au ştiut că El le citeşte tainele inimii lor. Divinitatea Lui a străfulgerat înaintea lor cu o putere irezistibilă. În vierii din parabolă s-au văzut acum pe ei înşişi şi involuntar au exclamat: "Doamne fereşte". 24:49 În mod solemn şi cu părere de rău Domnul Hristos i-a întrebat: "N-aţi citit niciodată în Scriptură că: Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri? De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi, şi va fi dată unui neam care va duce roadele cuvenite. Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela care va cădea ea, îl va spulbera". Matei 21, 42-44. 24:50 Domnul Hristos ar fi îndepărtat nenorocirea de la naţiunea iudaică, dacă poporul L-ar fi primit. Dar invidia şi gelozia au făcut ca aceasta să fie inevitabilă. Ei au hotărât să nu primească pe Isus din Nazaret ca pe Mesia; au respins Lumina lumii şi de aici înainte, viaţa lor a fost de un întuneric asemănător întunericului miezului nopţii. Nenorocirea ce a fost prevestită a venit asupra naţiunii iudaice. Pasiunile lor dezlănţuite, necontrolate, au adus ruina lor. În furia lor oarbă, ei s-au distrus unii pe alţii. Mândria lor încăpăţânată şi 24:51 rebelă, a adus asupra lor mânia cuceritorilor romani. Ierusalimul a fost nimicit, templul a fost transformat în ruine şi locul pe care a fost arat ca un ogor. Copiii lui Iuda au pierit de cele mai teribile forme de ucidere. Milioane au fost vânduţi ca sclavi în ţările păgâne. 24:52 Ca popor, iudeii au dat greş în a aduce la îndeplinire planurile lui Dumnezeu şi, de aceea, via a fost luată de la ei. Privilegiile de care ei au abuzat, lucrarea pe care ei n-au preţuit-o, au fost încredinţate altora. 24:53 Biserica de astăzi 24:54 Parabola viei nu se aplică numai naţiunii iudaice. Ea este o lecţie şi pentru noi. Biserica din această generaţie a fost înzestrată de Dumnezeu cu mari privilegii şi binecuvântări şi El aşteaptă ca aceasta să aducă roadele corespunzătoare. 24:55 Noi am fost răscumpăraţi cu un preţ enorm. Numai datorită valorii infinite a acestei răscumpărări, putem să ne facem o imagine a rezultatelor ei. Pe acest pământ, a cărui ţarină a fost udată de lacrimile şi sângele Fiului lui Dumnezeu, trebuie să se aducă roadele cele mai preţioase ale Paradisului. În viaţa copiilor lui Dumnezeu, adevărurile Cuvântului Său trebuie să-şi dezvăluie slava şi valoarea lor. Prin poporul Său, Domnul Hristos trebuie să-Şi manifeste caracterul şi principiile împărăţiei Sale. 24:56 Satana caută să lupte împotriva lucrării lui Dumnezeu şi face tot mereu presiuni ca oamenii să accepte principiile lui. El înfăţişează poporul ales al lui Dumnezeu ca fiind popor înşelat. El este acuzatorul fraţilor lui, iar puterea lui acuzatoare este folosită împotriva acelora care lucrează neprihănirea. Prin poporul Său. Dumnezeu doreşte să răspundă acuzaţiilor lui Satana, arătând care sunt rezultatele ascultării de principiile cele drepte. 24:57 Aceste principii trebuie să se manifeste în viaţa fiecărui creştin, în familie, în Biserică şi în fiecare instituţie înfiinţată spre a sluji lui Dumnezeu. Toţi trebuie să fie modele 24:58 a ceea ce se poate face pentru lume. Ei trebuie să fie tipuri, exemple ale puterii mântuitoare a adevărurilor Evangheliei. Toţi să fie instrumente spre împlinirea marelui plan al lui Dumnezeu în favoarea neamului omenesc. 24:59 Conducătorii iudei priveau cu mândrie la magnificul lor templu, şi la ceremoniile impunătoare ale serviciilor lor religioase; dar dreptatea, mila şi iubirea faţă de Dumnezeu, le lipseau. Slava templului, splendoarea serviciilor lor nu-i puteau recomanda înaintea lui Dumnezeu; căci ceea ce constituie valoare înaintea Lui, aceasta ei nu ofereau. Ei nu-I aduceau jertfa unui spirit umilit şi pocăit. De fapt, numai atunci când principiile vitale ale Împărăţiei lui Dumnezeu sunt părăsite, numai atunci ceremoniile se înmulţesc şi devin 24:60 extravagante. Când se neglijează desăvârşirea caracterului, când lipseşte podoaba lăuntrică a sufletului, când simplitatea şi sfinţenia s-au pierdut, atunci mândria şi iubirea de fast au făcut să apară edificii bisericeşti monumentale, ornamentări splendide şi ceremonii impozante. Dar Dumnezeu nu este onorat în toate acestea. O religie modernă, care constă din ceremonii, pretenţii şi fast, nu este primită înaintea Lui. Serviciile ei nu cer nici un răspuns din partea solilor cereşti. 24:61 Biserica este foarte preţioasă înaintea lui Dumnezeu. El o preţuieşte nu pentru avantajele ei exterioare, ci pentru sfinţenia ei sinceră, care trebuie s-o deosebească de lume. El o apreciază după creşterea membrilor ei în cunoaşterea Domnului Hristos, după progresul lor în experienţe spirituale. 24:62 Domnul Hristos doreşte foarte mult să primească din via Sa roadele sfinţeniei şi ale altruismului. El aşteaptă să vadă la lucru principiile iubirii şi ale bunătăţii. Toată frumuseţea artei nu poate fi comparată cu frumuseţea unui temperament şi a unui caracter ce trebuie manifestat în aceia care sunt reprezentanţi ai Domnului Hristos. Ceea ce face pe un credincios să fie un miros de viaţă spre viaţă şi determină pe Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea Sa, este atmosfera de har care îl înconjoară şi lucrarea Duhului Sfânt asupra minţii şi inimii sale. 24:63 O comunitate poate să fie cea mai săracă dintr-o ţară. Ea poate să nu aibă nimic în mintea ei exterioară care să atragă, dar dacă membrii ei posedă principiile caracterului Domnului Hristos în sufletele lor, ei vor avea bucuria Lui. Îngerii se vor uni cu ei în închinarea lor. Din inimile pline de recunoştinţă, se vor înălţa laude şi mulţumiri la adresa lui Dumnezeu, ca o jertfa plăcută. 24:64 Domnul doreşte să facem cunoscută bunătatea Lui şi să vorbim şi altora despre puterea lui. El este onorat prin laudele şi mulţumirile noastre. El spune: "Cine aduce mulţumiri ca jertfa, acela Mă proslăveşte." Psalmul 50,23. În timpul călătoriei lor prin pustie, poporul Israel 24:65 lăuda pe Dumnezeu cu cântece sfinte. Poruncile şi făgăduinţele lui Dumnezeu au fost puse în cântec şi în tot timpul călătoriei lor, aceste imnuri erau cântate de către aceşti călători peregrini. În Canaan, când se întâlneau la sărbătorile lor sfinte, lucrările cele minunate ale lui Dumnezeu erau repovestite şi mulţumiri pline de recunoştinţă erau aduse numelui Său. Dumnezeu a dorit ca întreaga viaţă a poporului Său să fie o viaţă de laudă, în acest fel, calea Sa să fie cunoscută "pe pământ... şi printre toate neamurile, mântuirea Ta." Psalmul 67, 2. 24:66 Tot aşa trebuie să fie şi astăzi. Popoarele lumii se închină la dumnezei falşi. Ei trebuie să fie întorşi de la închinarea lor cea falsă, nu printr-o denunţare zgomotoasă a idolatriei lor, ci înfăţişându-le ceva mai bun. Bunătatea lui Dumnezeu trebuie să le fie prezentată. "Voi îmi sunteţi martori - zice Domnul - că Eu sunt Dumnezeu." Isaia 43, 12. 24:67 Dumnezeu doreşte ca noi să apreciem marele Plan de Mântuire, să ne dăm seama de marele nostru privilegiu de a fi copii ai lui Dumnezeu şi, astfel, să umblăm înaintea Lui în ascultare şi plini de mulţumire. El doreşte ca noi să-I slujim zilnic cu o viaţă nouă şi cu bucurie. El tânjeşte să vadă mulţumirea umplând inimile noastre, pentru faptul că numele noastre sunt scrise în cartea vieţii Mielului, şi că putem să aruncăm grijile noastre asupra Lui, El care are grijă de noi toţi. El ne îndeamnă să ne bucurăm, pentru că noi suntem moştenirea Domnului, pentru că neprihănirea Domnului Hristos este haina albă a sfinţilor Săi, pentru că avem binecuvântata nădejde a revenirii pe curând a Mântuitorului nostru. 24:68 A lăuda pe Dumnezeu cu toată sinceritatea inimii noastre, este o datorie tot aşa de mare ca şi rugăciunea. Noi trebuie să arătăm lumii, cum şi tuturor inteligenţelor cereşti, că preţuim iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru neamul omenesc căzut şi că noi aşteptăm binecuvântări mai mari şi tot mai mari de la infinita Lui plinătate. Cu mult mai mult decât facem, noi trebuie să vorbim despre capitolele cele preţioase ale experienţei noastre. După o revărsare deosebită a Duhului Sfânt, bucuria noastră în Domnul şi eficienţa noastră în 24:69 lucrarea Sa vor creşte foarte mult dacă vom povesti mereu bunătatea Sa, cum şi lucrările Sale cele minunate săvârşite pentru binele copiilor Săi. 24:70 Aceste exerciţii spirituale îndepărtează puterea lui Satana. Ele fac să dispară spiritul de murmurare şi nemulţumire şi astfel, ispititorul pierde teren. Prin ele se cultivă acele trăsături de caracter care fac pe cei ce locuiesc pe acest pământ să fie pregătiţi pentru locaşurile cereşti. 24:71 O astfel de mărturie va avea influenţă asupra altora. Nu pot fi folosite alte mijloace mai eficiente pentru câştigarea sufletelor la Hristos, ca acestea. 24:72 Noi trebuie să dăm slavă lui Dumnezeu printr-o slujire reală, făcând tot ceea ce stă în puterea noastră pentru a face cunoscut slava numelui Său. Dumnezeu ne dă darurile Sale pentru ca şi noi la rândul nostru să putem da şi în acest fel să facem cunoscut lumii caracterul Său. În dispensaţiunea iudaică, jertfele şi darurile formau o parte esenţială în închinarea adusă lui Dumnezeu. Israeliţii erau învăţaţi să dea a zecea parte din toate veniturile lor pentru serviciile de la sanctuar. Pe lângă acestea, ei trebuia să aducă jertfe pentru păcat, daruri de bunăvoie, cum şi daruri de mulţumire. Acestea erau mijloacele stabilite pentru susţinerea slujitorilor Evangheliei pentru timpul acela. Dumnezeu nu aşteaptă astăzi mai puţin de la noi, de cum a aşteptat de la poporul Său din vechime. Marea lucrare pentru salvarea sufletelor trebuie dusă mai departe. Prin rânduiala zecimii, a darurilor şi jertfelor, El a asigurat mijloacele necesare pentru aducerea la împlinire a acestei lucrări. Astfel înţelege El să susţină lucrarea Evangheliei. El consideră zecimea ca fiind a Sa şi trebuie privită totodată ca o rezervă sfântă, ce trebuie să fie pusă în tezaurul Său, pentru folosul cauzei sale. El ne cere, de asemenea, darurile noastre de bunăvoie şi jertfele de mulţumire. Totul trebuie să fie consacrat ducerii Evangheliei până la cele mai îndepărtate margini ale pământului. 24:73 A fi în slujba lui Dumnezeu, înseamnă o slujire personală. Prin eforturi personale, noi trebuie să cooperăm cu El pentru mântuirea lumii. Însărcinarea Domnului Hristos: "Duceţi-vă în toată lumea, şi 24:74 propovăduiţi Evanghelia la orice făptură", se adresează fiecăruia dintre urmaşii Domnului Hristos. Marcu 16,15. Toţi câţi şi-au consacrat viaţa lui Hristos s-au consacrat lucrării de salvare a aproapelui lor. Inimile lor vor bate la unison cu inima Domnului Hristos. Aceeaşi dorinţă pe care El a avut-o pentru mântuirea sufletelor, se va manifesta şi în ei. Nu toţi pot ocupa, în acelaşi timp, acelaşi loc în lucrarea lui Dumnezeu, dar pentru toţi există un loc şi o lucrare de făcut. 24:75 În vremurile din vechime, Avraam, Isaac, Iacov, şi Moise cu blândeţea şi înţelepciunea lui, Iosua cu multiplele lui daruri, toţi au fost înrolaţi în lucrarea lui Dumnezeu. Muzica Mariei, curajul şi pietatea Deborei, afecţiunea filială a lui Rut, ascultarea şi credincioşia lui Samuel, credincioşia neabătută a lui Ilie, influenţa modelatoare şi cuceritoare a lui Elisei - toate au fost necesare. Tot aşa astăzi aceia, asupra cărora Dumnezeu Şi-a revărsat binecuvântările Sale, trebuie să răspundă printr-o slujire absolută; orice dar trebuie să fie folosit pentru propăşirea Împărăţiei Sale şi pentru slava numelui Său. 24:76 Toţi aceia care primesc pe Hristos ca un Mântuitor personal, trebuie să demonstreze adevărul Evangheliei şi puterea lui mântuitoare asupra vieţii. Dumnezeu nu cere nimic, fără ca mai întâi să ia toate măsurile pentru ca ele să poată fi împlinite. Prin harul Domnului Hristos, noi trebuie să înfăptuim tot ceea ce Dumnezeu ne cere. Toate bogăţiile cerului trebuie să fie descoperite prin poporul lui Dumnezeu. "Prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit" spune Domnul Hristos. "Dacă aduceţi multă roadă... şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei." Ioan 15, 8. 24:77 Dumnezeu consideră tot pământul ca fiind via Sa. Deşi în prezent se află în mâna uzurpatorului, ea aparţine totuşi lui Dumnezeu. Prin răscumpărare, nu mai puţin decât prin creaţiune, ea este a Lui. Sacrificiul suprem al Domnului Hristos a fost făcut pentru lumea întreagă. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." Ioan 3,16. Prin acest unic dar, sunt celelalte daruri date oamenilor. Lumea întreagă primeşte zilnic binecuvântarea din partea lui Dumnezeu. Fiecare picătură de ploaie, fiecare rază de lumină revărsată asupra omenirii 24:78 nerecunoscătoare, fiecare frunză şi fiecare floare şi fruct, totul mărturiseşte despre îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi despre marea Sa iubire. 24:79 Şi ce dăm noi Marelui Dătător în schimb, pentru toate acestea? Cum tratează oamenii cerinţele lui Dumnezeu? Cui închină masele de oameni slujirea vieţii lor? Ei slujesc lui Mamona. Bogăţia, poziţia, plăcerile lumii, acestea sunt ţinta vieţii lor. Bogăţia este strânsă prin jaf, nu numai jefuind pe oameni, ci şi pe Dumnezeu. Oamenii folosesc darurile Lui, pentru satisfacerea egoismului lor. Pe tot ceea ce ei pot pune mâna este întrebuinţat pentru satisfacerea lăcomiei lor şi a iubirii de plăceri egoiste. 24:80 Păcatul lumii de astăzi este păcatul care a dus la nimicirea poporului Israel. Ingratitudinea faţă de Dumnezeu, neglijenţa, nefolosirea ocaziilor şi a binecuvântărilor primite, folosirea egoistă a darurilor lui Dumnezeu - toate acestea sunt cuprinse în păcatul care a adus mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel. Ele aduc ruina şi asupra lumii de astăzi. 24:81 Lacrimile pe care Domnul Hristos le-a vărsat pe Muntele Măslinilor pe când privea la cetatea aleasă, n-au fost numai pentru Ierusalim, în destinul Ierusalimului, se vedea nimicirea lumii întregi. 24:82 "Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii ţări." Luca 19,42. 24:83 "Măcar în această zi." Ziua se apropie de sfârşit. Timpul de har şi privilegiu este aproape încheiat. Norii răzbunării se apropie. Cei ce au respins harul lui Dumnezeu sunt pe punctul de a fi cuprinşi într-o rapidă şi irevocabilă ruină. Şi cu toate acestea, lumea doarme. Oamenii nu cunosc timpul cercării lor. 24:84 În acest timp de criză, unde se află Biserica? Împlinesc membrii cerinţele lui Dumnezeu? Aduc ei la îndeplinire mandatul lor dat de Dumnezeu şi reprezintă ei în lume caracterul Său? Atrag ei atenţia aproapelui lor asupra ultimei solii de avertizare? 24:85 Oamenii sunt în primejdie. Mulţi pier. Dar cât de puţini dintre cei ce mărturisesc a fi urmaşi ai Domnului Hristos simt povara pentru aceste suflete! Destinul lumii atârnă în balanţă; dar lucrul acesta abia mai mişcă chiar şi pe aceia care pretind a crede adevărurile cele mai profunde ce au fost date vreodată muritorilor. Lipseşte acea iubire care a făcut pe Domnul Hristos să părăsească cerul, să îmbrace haina naturii omeneşti pentru ca, în această natură omenească să poată mişca pe oameni şi să atragă omenirea spre ceea ce este divin. Poporul lui Dumnezeu este cuprins de letargie, de o paralizie care-l împiedică să înţeleagă datoria ceasului de faţă. 24:86 Când poporul Israel a intrat în Canaan, ei n-au adus la îndeplinire planul lui Dumnezeu de a lua în stăpânire toată tara. După ce au făcut o cucerire parţială, ei s-au aşezat ca să se bucure de roadele victoriilor lor. În necredinţa şi iubirea lor de comoditate, ei s-au stabilit în locurile pe care le-au cucerit, în loc de a merge înainte şi a ocupa noi teritorii, în acest fel ai au început să se depărteze de Dumnezeu. Dând greş în a duce mai departe planurile Sale, a devenit imposibil pentru El să împlinească faţă de ei făgăduinţa binecuvântării. Nu face oare biserica de astăzi acelaşi lucru? Având înaintea lor lumea întreagă care are nevoie de Evanghelie, cei ce mărturisesc a fi creştini se stabilesc acolo unde se pot bucura de privilegiile Evangheliei. Ei nu simt nevoia de a intra în noi teritorii, ducând solia mântuirii în locuri noi. Ei refuză a aduce la îndeplinire mandatul dat de Domnul Hristos: "Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură." Marcu 16, 15. Sunt oare ei mai puţin vinovaţi de cum a fost biserica iudaică? 24:87 Cei ce mărturisesc a fi urmaşi ai Domnului Hristos sunt judecaţi înaintea Universului ceresc; dar răceala zelului lor şi slăbiciunea eforturilor lor în lucrarea lui Dumnezeu, îi arată ca fiind necredincioşi. Dacă ceea ce fac ei ar fi fost tot ceea ce ar fi putut face mai bine, n-ar fi fost condamnaţi; iar dacă inimile lor ar fi fost şi ele angajate la lucru, ei ar fi putut face mult mai mult. 24:88 Ei ştiu, şi chiar lumea ştie, că în mare măsură ei au pierdut spiritul de sacrificiu de sine şi de purtare a crucii. Sunt mulţi aceia, în dreptul numelui cărora va sta scris în cărţile din ceruri: "Nu produc, ci numai consumă." Din cauza multora dintre cei care poartă numele Domnului Hristos slava Sa este întunecată, frumuseţea Lui acoperită, şi onoarea care I se cuvine este reţinută. 24:89 Sunt mulţi aceia ale căror nume sunt scrise în registrele comunităţii, dar care nu sunt sub călăuzirea Domnului Hristos. Ei nu iau seama la învăţătura Sa şi nici nu fac voia Sa. De aceea, ei se află sub controlul vrăşmaşului. Ei nu fac nimic pozitiv, nimic bun; dar tocmai pentru aceasta fac un rău incalculabil. Pentru că influenţa lor nu este un miros de viaţă spre viaţă, ea este un miros de moarte spre moarte. 24:90 Domnul spune: "Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri?" Ieremia 5,9. Pentru că n-au împlinit planul lui Dumnezeu, copiii lui Israel au fost lepădaţi şi chemarea lui Dumnezeu a fost adresată altora. Dacă şi aceştia se vor dovedi a fi necredincioşi, oare nu vor fi tot la fel de lepădaţi şi ei? 24:91 În parabola cu via, Domnul Hristos a arătat că cei vinovaţi sunt lucrătorii viei. Ei au fost aceia care au refuzat să dea Stăpânului roadele pământului său. În naţiunea iudaică, preoţii şi învăţătorii au fost aceia care, îndrumând greşit poporul au jefuit pe Dumnezeu de slujirea pe care El o cerea. Ei au fost aceia care au îndepărtat naţiunea de Domnul Hristos. 24:92 Legea lui Dumnezeu neamestecată cu tradiţii omeneşti a fost prezentată de Domnul Hristos ca fiind marele standard al ascultării. Faptul acesta a trezit vrăjmăşia rabinilor. Ei au aşezat învăţăturile omeneşti mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu şi au îndepărtat poporul de preceptele Sale. Ei n-au voit să se lase de poruncile date de oameni pentru a asculta de cerinţele Cuvântului lui Dumnezeu. De dragul adevărului ei n-au vrut să sacrifice mândria şi lauda oamenilor. Când a venit Domnul Hristos, prezentând cerinţele lui Dumnezeu, 24:93 preoţii şi bătrânii I-au refuzat dreptul de a se aşeza între ei şi popor. Ei nu voiau să primească mustrările şi avertizările Sale şi s-au hotărât să ridice poporul împotriva Lui, plănuind nimicirea Lui. 24:94 Ei erau răspunzători pentru lepădarea Domnului Hristos şi pentru rezultatele ce au urmat. Păcatul şi ruina naţiunii s-au datorat conducătorilor ei religioşi. 24:95 Nu sunt oare aceleaşi influenţe la lucru şi în zilele noastre? Dintre lucrătorii viei Domnului, nu păşesc oare mulţi pe urmele conducătorilor iudei? Nu se îndepărtează oare conducătorii religioşi de cerinţele cele clare ale Cuvântului lui Dumnezeu? În loc de a-i educa în spiritul ascultării de Legea lui Dumnezeu, nu-i învăţă ei oare să calce această Lege? De la multe amvoane ale bisericilor, credincioşii sunt învăţaţi că Legea lui Dumnezeu nu este obligatorie pentru ei. Tradiţiile, rânduielile şi obiceiurile oamenilor sunt aşezate la loc de cinste. Oamenii se mândresc şi au satisfacţii egoiste de pe urma darurilor pe care Dumnezeu le dă, în timp ce cerinţele lui Dumnezeu sunt ignorate. 24:96 Dând la o parte Legea lui Dumnezeu, oamenii nu sunt conştienţi de ceea ce fac. Legea lui Dumnezeu este expresia caracterului Său. Ea întruchipează principiile Împărăţiei Sale. Cel care refuză să primească aceste principii, se aşează singur în afara canalului prin care se revarsă binecuvântarea lui Dumnezeu. 24:97 Strălucitele posibilităţi aşezate înaintea poporului Israel, puteau fi realizate numai prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Este posibil ca şi noi să avem un caracter nobil, elevat, să avem aceeaşi plinătate a binecuvântării lor - binecuvântarea corpului, sufletului şi spiritului, să fim binecuvântaţi acasă şi la câmp, să fim binecuvântaţi în viaţa aceasta şi să avem binecuvântarea vieţii veşnice - dar numai prin ascultare. 24:98 În lumea spirituală ca şi în cea naturală, ascultarea de legile lui Dumnezeu constituie condiţia aducerii de roade. Dar când oamenii învaţă să nesocotească poruncile lui Dumnezeu, ei îi împiedică astfel de a aduce roade spre slava Sa. 24:99 Ei sunt atunci vinovaţi de faptul că au răpit Domnului roadele viei Sale. 24:100 Solii lui Dumnezeu vin la noi la porunca Domnului. Ca şi Domnului Hristos, ei vin şi cer ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei prezintă cerinţa Sa de a avea roadele viei Sale, roadele iubirii, umilinţei şi ale unei slujiri pline de sacrificiu de sine. Asemenea conducătorilor iudei, nu sunt oare şi astăzi mulţi lucrători ai viei plini de mânie? Când cerinţele Legii lui Dumnezeu sunt aşezate înaintea poporului, oare nu folosesc aceşti învăţători influenţa lor în a determina pe oameni să le respingă? Astfel de învăţători sunt numiţi de Dumnezeu slujitori necredincioşi. 24:101 Cuvintele lui Dumnezeu adresate Israelului din vechime au o solemnă avertizare adresată Bisericii şi conducătorilor ei de astăzi. Despre Israel, Domnul spunea: "Chiar dacă-i scriu toate poruncile Legii Mele, totuşi ele sunt privite ca ceva străin." Osea 8,12. Iar despre preoţi şi învăţători, El a spus: "Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda... Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi." Osea 4,6. 24:102 Să treacă oare avertizările lui Dumnezeu pe lângă noi şi să nu le luăm în seamă? Să lăsăm noi oare nefolosite ocaziile ce ni se oferă de a-I servi? Să împiedice oare batjocora lumii, mândria şi conformarea faţă de obiceiurile şi tradiţiile omeneşti, pe cei ce mărturisesc a fi urmaşi ai Domnului Hristos, de a-I sluji? Vor respinge ei Cuvântul lui Dumnezeu, după cum conducătorii iudei au respins pe Domnul Hristos? Rezultatele păcatelor poporului Israel se află înaintea noastră. Oare va lua în seamă biserica de astăzi aceste avertizări? 24:103 "Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli... au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine" Romani 11,17-21. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: