22:29 Bogatul a avut tot ceea ce se putea procura cu bani, dar el nu poseda bogăţiile care ar fi putut să păstreze în bună rânduială socotelile lui cu Dumnezeu. El a trăit ca şi când tot ceea ce avea era numai a lui. El a neglijat atât chemarea lui Dumnezeu, cât şi strigătul săracilor în suferinţă. Dar în cele din urmă vine o chemare pe care n-o poate trece cu vederea. O putere pe care n-o poate ignora şi căreia nu poate să i se opună îi porunceşte să părăsească bunurile asupra cărora el nu mai este administrator. Cel care fusese cândva bogat, este adus la cea mai deznădăjduită sărăcie. Haina îndreptăţirii Domnului Hristos, ţesută în războiul cerului, nu-l poate acoperi vreodată. Cel care a purtat purpura cea mai scumpă, pânza cea mai fină este acum adus la goliciune. Timpul încercării sale s-a consumat. El n-a adus nimic în lume, şi nu poate lua nimic cu el când pleacă din lume.