22:15 În această parabolă, Domnul Hristos întâlnea pe oameni pe propriul lor teren. Învăţătura despre starea de conştienţă a celor morţi, în perioada dintre moartea şi învierea lor, era crezută de mulţi dintre cei ce ascultau cuvintele Domnului Hristos. Mântuitorul cunoştea ideile lor, şi şi-a formulat parabola în aşa fel, încât să-i înveţe adevăruri importante, folosindu-se chiar de preconceputele şi greşitele lor convingeri. El a pus în faţa ascultătorilor Săi o oglindă, în care ei să se poată vedea în adevărata lor legătură cu Dumnezeu. El a folosit părerile ce existau în mijlocul lor, pentru a evidenţia şi mai mult adevărul pe care El dorea să-L facă să predomine, mai presus de toate celelalte idei, şi anume, că nici un om nu este preţuit după bogăţia sa; căci tot ceea ce are, îi aparţine numai ca împrumut din partea lui Dumnezeu. Iar o greşită folosire a acestor daruri, îl va aşeza cu mult mai prejos decât cel mai sărac şi cel mai nenorocit om, care iubeşte însă pe Dumnezeu şi se încrede în El.