21:1 Cap. 20 - Un câştig spre pagubă
21:2 (Capitol bazat pe textele din Luca 12,13-21)
21:3 Domnul Hristos învăţa şi, ca de obicei, în afară de ucenicii Săi s-au strâns şi alţii în jurul Său. El vorbea ucenicilor despre întâmplări în care, în curând, aveau să joace şi ei partea lor. Ei aveau să vestească pretutindeni adevărurile pe care El li le-a încredinţat, din care cauză aveau să ajungă în conflict cu mai marii acestei lumi. Pentru Numele Lui, ei aveau să fie duşi în faţa instanţelor judecătoreşti, în faţa magistraţilor şi a împăraţilor. El i-a asigurat de o înţelepciune, pe care nimeni n-o putea tăgădui. Propriile Lui cuvinte, care au mişcat inimile mulţimilor, şi care au pus în încurcătură pe înrăiţii Lui vrăjmaşi, au dat mărturie despre puterea Duhului ce se afla în ele, şi pe care El a făgăduit-o urmaşilor Săi.
21:4 Dar erau mulţi aceia care doreau harul cerului numai pentru a sluji scopurile lor egoiste. Ei au recunoscut puterea cea minunată a Domnului Hristos în prezentarea adevărului într-o lumină clară. Ei au auzit făgăduinţa făcută urmaşilor Săi, de a le da înţelepciunea de a vorbi înaintea mai marilor şi a magistraţilor. Oare nu va da El puterea Sa şi pentru câştiguri lumeşti?
21:5 "Unul din mulţime a zis lui Isus: "Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră." Luca 12,13. Prin Moise, Dumnezeu a dat instrucţiuni privind împărţirea moştenirii. Fiul cel mai mare primea o îndoită parte din averea tatălui (Deuteronom 21,17), în timp ce fraţii mai tineri primeau părţi egale. Omul acesta gândea că fratele său l-a înşelat în partea de moştenire ce credea că-i revine. Eforturile depuse de el n-au reuşit să obţină ceea ce el credea că i se cuvine, dar dacă Domnul Hristos va mijloci, în fine, cu siguranţă că va câştiga. El auzise apelul mişcător al Domnului Hristos, cum şi solemna denunţare a cărturarilor şi Fariseilor. Dacă acestui frate i s-ar putea spune astfel de cuvinte poruncitoare, atunci, el n-ar îndrăzni să refuze să dea partea ce se cuvine fratelui nedreptăţit.
21:6 În mijlocul sfaturilor solemne pe care Domnul Hristos le-a dat, acest om a dat pe faţă caracterul său egoist. El a putut aprecia acea capacitate a Domnului Hristos care putea să lucreze pentru promovarea intereselor sale trecătoare; căci adevărurile spirituale nu-şi găsiră locul în mintea şi inima sa. Ceea ce-l preocupa cu totul era să pună mâna pe moştenire. Isus, împăratul slavei, care era bogat, dar care S-a făcut sărac pentru noi, i-a deschis comoara iubirii divine. Duhul Sfânt mijlocea pe lângă el, ca să devină un moştenitor al unei moşteniri nestricăcioase şi neîntinate, care nu se poate veşteji. 1 Petru 1,4. El a văzut dovada puterii Domnului Hristos. Acum avea ocazia să vorbească marelui Învăţător, şi să-şi exprime dorinţa cea mai arzătoare a inimii lui. Dar asemenea omului cu grebla pentru gunoi din alegoria lui Bunyan, ochii săi erau aţintiţi numai la cele pământeşti. El n-a văzut coroana de deasupra capului său. Asemenea lui Simon Magul el a preţuit darul lui Dumnezeu, dar numai ca un mijloc de câştig al celor lumeşti.
21:7 Lucrarea Mântuitorului pe acest pământ se îndrepta cu repeziciune spre încheierea ei. Numai câteva luni îi mai rămăseseră pentru a termina ceea ce venise să facă, şi anume, de a stabili Împărăţia
21:8 harului Său. Cu toate acestea, lăcomia omenească ar fi dorit să-l abată de la lucrarea Sa, pentru a se amesteca într-o ceartă privitoare la o bucată de pământ. Dar Domnul Hristos nu era Acela care să Se lase abătut de la lucrarea Sa. Răspunsul Său a fost: "Omule, cine m-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?" Luca 12,14.
21:9 Domnul Hristos ar fi putut spune acestui om tocmai ceea ce era drept să-i spună. El cunoştea realitatea lucrurilor în acest caz; fraţii erau în ceartă, pentru că amândoi erau lacomi. De fapt, Domnul Hristos le-a spus: "Nu este lucrarea Mea aceea de a da sentinţe în neînţelegeri de acest fel." El a venit pentru un alt scop, şi anume de a vesti Evanghelia şi a trezi astfel pe oameni la înţelegerea realităţii veşnice.
21:10 Modul în care Domnul Hristos a tratat acest caz constituie o lecţie pentru toţi aceia care lucrează în numele Său. Când El a trimis pe cei doisprezece ucenici, le-a spus: "Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: 'Împărăţia cerurilor este aproape!' Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi." Matei 10,7.8. Ei n-au fost trimişi ca să rezolve problemele trecătoare ale oamenilor. Lucrarea lor era aceea de a convinge pe oameni să se împace cu Dumnezeu. În această lucrare stătea puterea lor de a aduce binecuvântare omenirii. Singurul remediu pentru păcatele şi necazurile oamenilor este Domnul Hristos. Numai Evanghelia harului Său poate vindeca relele de care suferă omenirea. Nedreptatea celor bogaţi faţă de cei săraci, ura celor săraci faţă de cei bogaţi, îşi are, de asemenea, rădăcina în egoism, şi aceasta poate fi dezrădăcinată numai printr-o supunere faţă de Domnul Hristos.
21:11 Numai El poate da în locul unei inimi egoiste, pline de păcat, o nouă inimă, o inimă plină de iubire. Slujitorii Domnului Hristos să vestească Evanghelia în puterea Duhului Sfânt trimis din ceruri, şi să lucreze aşa cum a lucrat El spre binele oamenilor. Atunci, astfel de rezultate se vor manifesta în binecuvântarea şi înălţarea omenirii, cum este imposibil a se înfăptui prin puterea omenească.
21:12 Mântuitorul nostru a lovit la rădăcina răului care chinuia pe omul care a cerut Domnului să intervină, şi în toate cazurile asemănătoare, spunând: "Vedeţi şi feriţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva
21:13 nu stă în belşugul avuţiei lui." Luca 12,15.
21:14 "Şi le-a spus pilda aceasta: Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine, şi zicea: Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele. Iată, a zis, el, ce voi face; îmi voi strica grânarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele, şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bogăţii
21:15 strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!' Dar Dumnezeu i-a zis: 'Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?' Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu." Luca 12,16-21.
21:16 Prin parabola bogatului nesocotit, Domnul Hristos a înfăţişat nebunia acelora care au făcut din lume totul. Acesta a primit tot ce dorea din partea lui Dumnezeu. Soarelui i s-a îngăduit să strălucească asupra ogorului său; căci razele lui cad asupra celor drepţi şi asupra celor nedrepţi. Ploaia cerului a căzut asupra celui rău ca şi asupra celui bun. Domnul a făcut ca plantele să crească, şi ogoarele să aducă rod îmbelşugat. Bogatul era în încurcătură cu privire la ceea ce avea de făcut cu grânele lui. Hambarele îi erau pline până la refuz, şi el nu mai avea unde să pună surplusul recoltei sale. El nu s-a gândit la Dumnezeu, de la care vin toate aceste binecuvântări. El n-a înţeles că Dumnezeu l-a făcut un administrator al bunurilor Sale, pentru ca el să poată ajuta pe cei în nevoie. El avea binecuvântata ocazie de a fi împărţitorul bunurilor lui Dumnezeu, dar el s-a gândit ca ele să servească numai spre propria lui bunăstare.
21:17 Situaţia celor săraci, a orfanilor, a văduvelor, a suferinzilor şi a celor în nenorocire, a fost adusă la cunoştinţa acestui bogat; erau multe locuri în care bunurile lui puteau fi de ajutor. El putea foarte uşor să se elibereze de o parte din prisosul ce-l avea, şi multe căminuri ar fi fost scutite de nevoi, mulţi, dintre cei care erau flămânzi, ar fi putut fi săturaţi, mulţi dintre cei ce erau goi, îmbrăcaţi, multe inimi făcute fericite, şi ar fi putut răspunde la multe rugăciuni înălţate pentru pâine şi îmbrăcăminte, şi un cânt de slavă s-ar fi înălţat la ceruri. Domnul a ascultat rugăciunile celor în nevoie şi, în bunătatea Sa, El S-a îngrijit de cei săraci. Psalmul 68,10. O abundenţă de provizii pentru îndestularea nevoilor multora, au fost date ca o binecuvântare acestui bogat. Dar el şi-a închis inima faţă de strigătul celui în nevoie şi a spus slujitorilor săi: "Iată ce voi face: îmi
21:18 voi strica grânarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: 'Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te."
21:19 Scopurile urmărite de acest om nu erau mai înalte ca acelea ale animalelor care pier. El trăise ca şi când n-ar fi nici un Dumnezeu, nici cer şi
21:20 nici viaţă viitoare; ca şi când tot ceea ce avea erau numai al său, şi nu datora nimic nici faţă de Dumnezeu şi nici faţă de om. Psalmistul descria pe acest bogat atunci când scria: "Nebunul zice în inima lui: 'Nu este Dumnezeu." Psalmul 14,1.
21:21 Acest om a trăit şi a plănuit numai pentru el. El vedea acum că viitorul îi era asigurat cu îmbelşugare; pentru el nu mai conta nimic acum decât să strângă recolta şi să se bucure de roadele muncii lui. El se considera ca fiind favorizat în comparaţie cu alţii, şi se felicita pentru o aşa înţeleaptă administrare a bunurilor sale. El se vedea onorat de concetăţenii săi, ca fiind un om cu o bună judecată, un cetăţean prosper. Căci oamenii te vor lăuda "cu bucuriile pe care şi le fac." Psalmul 49,18.
21:22 Dar "înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu." 1 Corinteni 3,19. În timp ce bogatul privea în viitor la anii de bucurii şi plăceri, Domnul avea cu totul alte planuri. Solia veni la acest administrator necredincios; "Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi viaţa." Iată o cerere pe care banii nu o pot satisface. Bogăţia pe care el a strâns-o nu poate aduce nici măcar o amânare. Ceea ce el s-a străduit ca să adune o viaţă întreagă, într-un moment s-a dovedit a fi fără de valoare pentru el. "Şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Întinsele lui ogoare şi grânarele pline până la refuz îi vor fi luate din mână. El "strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua." Psalmul 39,6.
21:23 Singurul lucru care i-ar fi acum de folos, nu şi l-a asigurat. Trăind numai pentru sine, el a respins acea iubire divină care s-ar fi revărsat în fapte de milă faţă de oameni. Prin aceasta, el a respins viaţa. Căci Dumnezeu este iubire şi iubirea este viaţă. Acest om a ales mai degrabă cele pământeşti, decât cele spirituale, şi el trebuia să piară împreună cu cele pământeşti. "Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai." Psalmul 49,20.
21:24 "Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi
21:25 nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu." Tabloul este valabil pentru toate timpurile. Putem face planuri pentru binele nostru egoist, putem să adunăm comori, putem construi comori mari şi înalte, aşa cum au făcut constructorii anticului Babilon; dar nu putem construi un zid atât de înalt, sau o poartă atât de puternică, încât să împiedice pe vestitorii nimicirii. Împăratul Belşaţar "a dat un ospăţ mare în palatul său", şi "au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn şi de piatră." Dar mâna Celui nevăzut a scris pe pereţii palatului cuvintele nimicirii, şi paşii armatelor vrăjmaşe s-au auzit la porţile palatului. "Chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorât." Daniel 5,30.
21:26 A trăi numai pentru sine, înseamnă a pieri. Lăcomia, dorinţa de a câştiga numai pentru folos propriu, egoist, desparte sufletul de viaţă. Este spiritul lui Satana acela de a lua, a acapara, de a strânge pentru sine. Spiritul Domnului Hristos dă, sacrifică totul pentru binele altora! "Şi mărturisirea este aceasta: 'Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţă; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţă'" 1 Ioan 5, 11-l2.
21:27 De aceea, El a spus: "Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui." Luca 12,15.