19:7 Ei n-au împlinit această cerinţă, această lucrare. Cuvintele Domnului Hristos mustrau egoismul lor. Pentru farisei, cuvintele Lui erau neplăcute. Sperând să îndrepte discuţia pe un alt făgaş, unul dintre ei, cu un aer foarte evlavios, exclamă: "Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu." Luca 14,15. Omul acesta vorbi cu o mare siguranţă, ca şi când el personal era sigur de un loc în Împărăţia cerului. Atitudinea sa era asemănătoare atitudinii acelora care se bucură de faptul că sunt mântuiţi prin Isus Hristos, în timp ce ei nu se conformează condiţiilor în baza cărora este făgăduită mântuirea. Spiritul său era asemenea spiritului lui Balaam, atunci când se ruga: "O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi, şi sfârşitul meu să fie ca al lor!" Numeri 23,10. Fariseul nu se gândea la faptul că este sau nu pregătit pentru ceruri ci la ceea ce spera că va constitui bucuria sa în ceruri. Afirmaţia sa era destinată să îndepărteze minţile oaspeţilor prezenţi la ospăţ de la subiectul îndatoririi lor practice. El căuta să-i facă să treacă pe lângă îndatoririle vieţii prezente, făcându-i să se gândească în viitor la învierea drepţilor.