19:2 Mântuitorul Se afla ca oaspete la un ospăţ al unui fariseu. El accepta invitaţii atât din partea celor bogaţi, cât şi de la cei săraci, şi, după obiceiul Său, El lega scenele dinaintea Sa cu învăţăturile Sale despre adevăr. La Iudei, sărbătorile sacre erau legate de ocaziile lor de bucurie naţională şi religioasă. Pentru ei acestea erau un simbol al binecuvântărilor vieţii veşnice. Ospăţul cel mare la care ei aveau să stea la masă împreună cu Avraam, Isaac şi Iacov, în timp ce neamurile aveau să fie afară privind cu ochi poftitori, era o temă de care ei se ocupau cu multă plăcere. Lecţia avertizării şi învăţăturii pe care Domnul Hristos dorea să le-o dea, El o ilustră acum prin parabola cu cina cea mare. Iudeii voiau ca binecuvântările lui Dumnezeu, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea veşnică, să le aibă numai pentru ei. Ei tăgăduiau faptul că Dumnezeu are milă şi faţă de neamuri. Prin această parabolă, Domnul Hristos le-a arătat că ei se aflau tocmai în timpul când lepădau invitaţia milei, chemarea Împărăţiei lui Dumnezeu.