Printable ModeParabolele Domnului Hristos, 19
|
19:1 Cap. 18 - La drumuri şi la garduri 19:2 Mântuitorul Se afla ca oaspete la un ospăţ al unui fariseu. El accepta invitaţii atât din partea celor bogaţi, cât şi de la cei săraci, şi, după obiceiul Său, El lega scenele dinaintea Sa cu învăţăturile Sale despre adevăr. La Iudei, sărbătorile sacre erau legate de ocaziile lor de bucurie naţională şi religioasă. Pentru ei acestea erau un simbol al binecuvântărilor vieţii veşnice. Ospăţul cel mare la care ei aveau să stea la masă împreună cu Avraam, Isaac şi Iacov, în timp ce neamurile aveau să fie afară privind cu ochi poftitori, era o temă de care ei se ocupau cu multă plăcere. Lecţia avertizării şi învăţăturii pe care Domnul Hristos dorea să le-o dea, El o ilustră acum prin parabola cu cina cea mare. Iudeii voiau ca binecuvântările lui Dumnezeu, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea veşnică, să le aibă numai pentru ei. Ei tăgăduiau faptul că Dumnezeu are milă şi faţă de neamuri. Prin această parabolă, Domnul Hristos le-a arătat că ei se aflau tocmai în timpul când lepădau invitaţia milei, chemarea Împărăţiei lui Dumnezeu. 19:3 El sublinie faptul că invitaţia pe care ei au dispreţuit-o avea să fie adresată acelora pe care ei i-au dispreţuit, acelora de care îşi fereau hainele ca nu cumva să se atingă de ei, ca şi când ar fi fost nişte leproşi pe care trebuie să-i ocoleşti. 19:4 În alegerea invitaţilor pentru ospăţul său, fariseul a avut în vedere interesul său egoist. Domnul Hristos i-a zis: "Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească, dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi." Luca 14,12-14. 19:5 Domnul Hristos repetă aici instrucţiunile pe care le dăduse lui Israel prin Moise. La sărbătorile lor sacre Domnul i-a sfătuit "să vină... străinul, orfanul şi văduva care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature." Deuteronom 14,29. Aceste întâlniri trebuie să fie ca nişte pilde pentru Israel. Fiind astfel învăţaţi bucuria adevăratei ospitalităţi, poporul trebuia să aibă în tot cursul anului grijă de cei în nevoie şi de cei săraci. De fapt aceste sărbători 19:6 aveau o însemnătate mult mai mare. Binecuvântările spirituale date poporului Israel, nu erau numai pentru ei. Dumnezeu le-a dat pâinea vieţii pentru ca ei s-o poate frânge mai departe, lumii. 19:7 Ei n-au împlinit această cerinţă, această lucrare. Cuvintele Domnului Hristos mustrau egoismul lor. Pentru farisei, cuvintele Lui erau neplăcute. Sperând să îndrepte discuţia pe un alt făgaş, unul dintre ei, cu un aer foarte evlavios, exclamă: "Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu." Luca 14,15. Omul acesta vorbi cu o mare siguranţă, ca şi când el personal era sigur de un loc în Împărăţia cerului. Atitudinea sa era asemănătoare atitudinii acelora care se bucură de faptul că sunt mântuiţi prin Isus Hristos, în timp ce ei nu se conformează condiţiilor în baza cărora este făgăduită mântuirea. Spiritul său era asemenea spiritului lui Balaam, atunci când se ruga: "O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi, şi sfârşitul meu să fie ca al lor!" Numeri 23,10. Fariseul nu se gândea la faptul că este sau nu pregătit pentru ceruri ci la ceea ce spera că va constitui bucuria sa în ceruri. Afirmaţia sa era destinată să îndepărteze minţile oaspeţilor prezenţi la ospăţ de la subiectul îndatoririi lor practice. El căuta să-i facă să treacă pe lângă îndatoririle vieţii prezente, făcându-i să se gândească în viitor la învierea drepţilor. 19:8 Domnul Hristos citi inima acestui încrezut şi pironindu-Şi ochii asupra lui, El înfăţişă celor prezenţi caracterul şi valoarea privilegiilor prezente. El le-a arătat că ei au o lucrare de făcut, chiar atunci pentru a se putea bucura de binecuvântările viitorului. 19:9 "Un om", spunea El, "a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: "Veniţi căci iată că toate sunt gata." Dar o foarte curioasă indiferenţă s-a dat pe faţă. "Toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi a zis: "Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd, 19:10 rogu-te să mă ierţi". Un altul a zis: "Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc, iartă-mă te rog." Un altul a zis: "Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni". Luca 14,16-20. 19:11 Nici una dintre aceste scuze nu se întemeia pe o nevoie reală. Omul care se scuza spunând că: "trebuie să meargă şi să vadă" bucata sa de pământ, el o cumpărase deja. Graba sa de a merge şi a vedea se datora faptului că interesul său era absorbit de ceea ce cumpărase. Şi boii fuseseră de asemenea cumpăraţi. Încercarea lor era numai satisfacerea interesului cumpărătorului. A treia scuză nu era nici ea mai întemeiată. Faptul că cel invitat s-a căsătorit n-ar fi trebuit ca lucrul acesta să-l împiedice a fi prezent la cină. Şi soţia sa ar fi fost de asemenea binevenită. Dar el avea propriile lui planuri pentru plăcerile sale şi acestea au fost pentru el mai atrăgătoare decât ospăţul la care a făgăduit că va lua parte. El se deprinsese să-şi găsească plăcerea în societatea altora, decât în aceea a gazdei. El n-a cerut scuze şi în refuzul său n-a încercat să dea pe faţă nici măcar bună cuviinţă. Acel "nu pot" a fost numai un voal acoperitor al adevărului - adică - "Nu-mi pasă, nu vin." 19:12 Toate aceste scuze trădează de fapt o minte preocupată. Altele erau interesele de care erau cu totul absorbiţi aceşti invitaţi. Invitaţia de care ei s-au legat - la început - că o vor accepta, a fost dată la o parte, iar prietenul cel generos a fost insultat datorită indiferenţei lor. 19:13 Prin Cina cea Mare, Domnul Hristos simboliza binecuvântările oferite prin solia Evangheliei, binecuvântări care nu sunt altceva decât Hristos Însuşi. El este pâinea care se coboară din ceruri, şi de la El curg izvoarele mântuirii. Solii lui Dumnezeu au vestit iudeilor venirea Mântuitorului, ei au arătat spre Domnul Hristos ca fiind "Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii". Ioan 1,29. La capătul rânduit de El, Dumnezeu le-a oferit 19:14 cel mai mare dar pe care cerul îl putea da - un dar ce nu poate fi preţuit îndeajuns. Iubirea lui Dumnezeu a dat cel mai costisitor ospăţ, punând la dispoziţie resurse inepuizabile. "Dacă mănâncă cineva pâinea aceasta, va trăi în veac". Ioan 6,51. 19:15 Dar pentru a accepta invitaţia Evangheliei, ei trebuie să-şi subordoneze interesele lor lumeşti unicului scop şi anume, aceluia de a primi pe Hristos şi neprihănirea Lui. Pentru mântuirea omului, Dumnezeu a dat totul şi El îi cere să aşeze slujirea Lui mai presus de orice consideraţie pământească egoistă. El nu poate accepta o inimă împărţită. Inima care este absorbită de pasiuni fireşti nu poate fi predată lui Dumnezeu. 19:16 Învăţătura este pentru toate timpurile. Noi trebuie să urmăm pe Mielul lui Dumnezeu oriunde merge El. Noi trebuie să alegem călăuzirea Lui, căci tovărăşia Lui valorează mai mult decât tovărăşia prietenilor pământeşti. Domnul spune: "Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine". Matei 10,37. 19:17 În vremea Domnului Hristos, în jurul mesei în familie, atunci când frângeau pâinea zilnică, mulţi repetau cuvintele: "Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu". Dar Domnul Hristos a arătat cât de greu era să se găsească oaspeţi pentru ospăţul pregătit cu un preţ aşa de mare. Cei care ascultau cuvintele Lui erau conştienţi de faptul că ei dispreţuiesc invitaţia milei. Pentru ei, averile pământeşti, bogăţiile şi plăcerile erau 19:18 totul. Ca şi când s-ar fi înţeles cu toţii, fiecare s-a scuzat. 19:19 La fel stau lucrurile şi astăzi. Scuzele aduse pentru refuzul de a primi invitaţia la Cina cea Mare acoperă întreaga gamă de scuze aduse astăzi pentru refuzul de a primi invitaţia Evangheliei. Oamenii declară că nu-şi pot primejdui perspectivele lor trecătoare, ascultând de cerinţele Evangheliei. Ei cântăresc interesele lor trecătoare, considerându-le mai de preţ decât cele veşnice. Chiar binecuvântările pe care le-au primit din partea lui Dumnezeu devin o barieră care-i desparte de Creatorul şi Răscumpărătorul lor. Ei nu vor să fie împiedicaţi în scopurile şi planurile lor omeneşti şi ei spun solului iubirii divine: "Du-te, când voi mai avea prilej, te voi chema." Fapte 24,25. Alţii invocă greutăţile ce s-ar ivi în legăturile lor sociale dacă ar da ascultare chemării lui Dumnezeu. Ei spun că nu-şi pot permite faptul de a strica armonia legăturilor cu rudele şi cunoştinţele lor. În acest fel ei se dovedesc a fi chiar personajele descrise în parabolă. Cel care a dat cina consideră scuzele neserioase, ca o dispreţuire a invitaţiei Sale. 19:20 Cel care a spus: "Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni", reprezintă o mare clasă de oameni. Sunt mulţi acei care îngăduie ca soţiile sau soţii lor să-i împiedice de a asculta chemarea lui Dumnezeu. Soţul spune: "Nu pot trăi conform convingerilor mele atâta vreme cât soţia mi se împotriveşte. Influenţa ei ar face imposibil pentru mine acest lucru." Soţia aude chemarea plină de iubire: "Veniţi, căci iată că toate sunt gata", şi ea spune "Te rog să mă ierţi. Soţul meu nu vrea să primească invitaţia milei. Eu trebuie să-mi urmez soţul şi de aceea nu pot veni." Inimile copiilor sunt mişcate. Ei doresc să vină. Dar ei îşi iubesc părinţii, pe tatăl şi pe mama lor, şi deoarece aceştia nu răspund chemării Evangheliei, copiii gândesc că nu li se poate cere ca ei să răspundă invitaţiei. 19:21 Ei spun de asemenea: "Scuzaţi-ne". 19:22 Toţi aceştia resping chemarea Mântuitorului, pentru că ei se tem de dezbinările ce ar putea strica unitatea familiei. Ei consideră că refuzând a asculta de Dumnezeu îşi asigură pacea şi prosperitatea familiei, dar aceasta nu este decât o amăgire. Cei care seamănă iubirea de sine, vor secera iubire de sine. Respingând iubirea Domnului Hristos, ei resping de fapt, singurul lucru care putea să dea iubirii omeneşti curăţie şi statornicie. Unii ca aceştia nu numai că vor pierde cerul, dar ei nu vor ajunge să aibă adevărata bucurie pentru care au sacrificat cerul. 19:23 În parabolă, cel care a dat ospăţul, auzind cum s-a răspuns la invitaţia sa, "s-a mâniat şi a zis robului său: "Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi". 19:24 Stăpânul s-a întors de la aceia care au dispreţuit bunătatea lui şi a invitat o clasă de oameni care nu erau sătuli, care nu aveau case şi pământuri. El a invitat pe aceia care erau 19:25 săraci şi flămânzi şi care aveau să preţuiască bunurile oferite. "Vameşii şi desfrânaţii", spunea Domnul Hristos, "merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu". Matei 21,31. Oricât ar fi de ticăloase acele specimene omeneşti, pe care oamenii le dispreţuiesc şi se îndepărtează de ele, nu sunt nici prea neînsemnate şi nici prea decăzute ca să nu fie luate în seamă şi iubite de Dumnezeu. Domnul Hristos doreşte mult ca fiinţele omeneşti împovărate de griji, istovite şi oprimate, să vină la El. Hristos doreşte nespus de mult să le dea lumina, bucuria, şi pacea care nu pot fi găsite în altă parte. Păcătoşii cei mai decăzuţi, formează obiectul profundei Lui îndurări şi a iubirii Sale pline de căldură. El trimite Duhul Său cel Sfânt care să mijlocească pe lângă ei cu blândeţe, căutând să-i atragă la Sine. 19:26 Servul care a adus înăuntru pe săraci şi pe orbi, a spus stăpânului său: "Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc. Şi stăpânul a zis robului: "Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei pe care-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa". Luca 14,22-23. Aici, Domnul Hristos arată spre lucrarea Evangheliei săvârşite în afara hotarelor iudaismului, la drumurile şi cărările omenirii. 19:27 Ascultând de această poruncă, Pavel şi Barnaba, au declarat iudeilor: "Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă, dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri. Căci aşa ne-a poruncit Domnul: "Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului." Neamurile se bucurau când au auzit lucrul aceste şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut." Fapte 13,46-48. 19:28 Solia Evangheliei propovăduită de ucenicii Domnului Hristos vestea prima Sa venire în lume. Ea aducea oamenilor vestea cea bună a mântuirii prin credinţa în El. Ea arăta de asemenea spre cea de-a doua venire în slavă, ca să mântuiască 19:29 pe poporul Său şi prin credinţă şi ascultare ea aşeza înaintea oamenilor nădejdea de a fi părtaşi moştenirii sfinţilor în slavă. Această solie este dată şi astăzi oamenilor, şi de data aceasta, ea este însoţită de anunţarea faptului că a doua venirea a Domnului Hristos este chiar la uşi. Semnele pe care chiar El le-a arătat cu privire la venirea Sa, s-au împlinit, şi prin învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, noi putem şti în adevăr că venirea Domnului este chiar la uşi. 19:30 În cartea Apocalipsului, Ioan profetizează cu privire la proclamarea soliei Evangheliei, chiar înaintea revenirii a doua oară a Domnului Hristos. El a văzut un înger "zburând prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui." Apocalips 14,6-7. 19:31 În profeţie, această avertizare cu privire la ziua judecăţii cu soliile legate de ea, este urmată de venirea Fiului omului pe norii cerului. Vestirea judecăţii este anunţarea faptului că a doua venire a Domnului Hristos este la uşi. Şi această proclamare este numită Evanghelia cea veşnică. Astfel, vestirea celei de-a doua veniri a Domnului Hristos, 19:32 anunţarea apropierii ei este arătată a fi o parte esenţială a soliei Evangheliei. 19:33 Biblia declară că în zilele din urmă, oamenii vor fi preocupaţi de planurile lor lumeşti, de plăceri şi de câştigarea de bani. Ei vor fi orbi faţă de realităţile veşnice. Domnul Hristos spune că aşa "cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului." Matei 24,37-39. 19:34 Tot la fel este şi astăzi. Oamenii aleargă mereu după vânarea de câştiguri şi satisfacerea plăcerilor egoiste, ca şi când n-ar fi Dumnezeu, n-ar fi cer, n-ar fi viaţa veşnică. În zilele lui Noe avertizarea cu privire la venirea potopului a fost dată pentru a trezi pe oameni din stricăciunea lor şi a-i chema la pocăinţă. Tot astfel, solia revenirii în curând a Domnului Hristos este dată cu scopul de a trezi din afundarea lor în lucrurile pământeşti. Ea este vestită pentru a-i trezi la conştienţa realităţilor veşnice, pentru ca ei să asculte invitaţia de a veni la ospăţul Domnului. 19:35 Invitaţia Evangheliei trebuie dusă lumii întregi - "oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi, oricărui norod". Apocalips 14,6. Ultima solie de avertizare şi milă trebuie să lumineze pământul întreg cu slava ei. Ea trebuie să ajungă la toate clasele cu slava ei, bogaţi sau săraci, la cei de sus sau de jos. "Ieşi la drumuri şi la garduri" a spus Domnul Hristos, "şi sileşte-i să intre ca să-mi umple casa." 19:36 Lumea piere din lipsă de Evanghelie. Este o foamete după Cuvântul lui Dumnezeu. Puţini sunt aceia care predică Cuvântul neamestecat cu tradiţii omeneşti. Deşi oamenii au Biblia în mâinile lor, ei nu primesc binecuvântarea pe care Dumnezeu a aşezat-o acolo în ea, pentru ei. Domnul cheamă pe slujitorii Săi, să ducă solia Sa oamenilor. 19:37 Cuvântul vieţii veşnice trebuie să fie dus acelora care pier în păcatele lor. 19:38 În porunca mergeţi la drumuri şi la garduri, Domnul Hristos a înfăţişat lucrarea tuturor acelora pe care El îi cheamă să lucreze în numele Său. Întreaga lume este câmpul de lucru al slujitorilor Domnului Hristos. Întreaga familie omenească este cuprinsă în adunarea lor. Dumnezeu doreşte ca Cuvântul harului Său să fie dus la orice fiinţă. 19:39 Într-o mare măsură această lucrare trebuie adusă la îndeplinire printr-o lucrare personală. Aceasta a fost metoda de lucru a Domnului Hristos. Lucrarea Sa a fost în mare măsură adusă la îndeplinire prin convorbiri personale. El avea consideraţie deosebită chiar şi numai pentru un singur ascultător. Adesea, prin acel singur ascultător, solia a fost dusă la mii de persoane. 19:40 Noi nu trebuie să aşteptăm ca sufletele să vină la noi, trebuie ca noi să le căutăm acolo unde se găsesc ele. Când Cuvântul a fost predicat de la amvon, lucrarea este abia la început. Sunt mulţi aceia la care Evanghelia nu va ajunge niciodată, dacă ea nu le este dusă. 19:41 Invitaţia la ospăţ a fost mai întâi adresată poporului iudeu, poporul care a fost chemat să stea ca învăţători şi conducători printre oameni, în ale căror mâini se aflau sulurile profetice care vorbeau despre venirea Domnului Hristos şi cărora le erau încredinţate serviciile simbolice care prefigurau lucrarea Sa. Dacă preoţii şi poporul ar fi dat ascultare chemării, ei ar fi trebuit să se unească cu solii ai Domnului Hristos în a aduce lumii invitaţia Evangheliei. Adevărul le-a fost dat, pentru ca ei să-l poată transmite mai departe. Când ei au refuzat chemarea, ea a fost dusă celor săraci, schilozi, celor ce şchioapătă şi orbilor. Vameşii şi păcătoşii au primit invitaţia. Când chemarea Evangheliei s-a adresat Neamurilor, planul de lucru era acelaşi. La început, solia trebuia vestită la drumuri, adică oamenilor care au o parte activă în lucrările acestei lumi, învăţătorilor şi conducătorilor poporului. 19:42 Slujitorii lui Dumnezeu să nu uite lucrul acesta. Pentru păstorii turmei, învăţătorilor chemaţi de Dumnezeu la această lucrare, planul acesta trebuie să fie ca un cuvânt ce trebuie ascultat. Acei care fac parte din societatea înaltă trebuie să fie căutaţi cu simpatie şi cu grijă frăţească. Oamenii de afaceri din înalte poziţii de încredere, oameni cu mari capacităţi inventive, ştiinţifice, oameni de geniu, învăţători ai Evangheliei ale căror minţi n-au fost chemate la adevărurile speciale ale acestui timp - aceştia trebuie să fie primii care să audă chemarea. Acestora trebuie să le fie adresată invitaţia. 19:43 Există o lucrare ce trebuie făcută pentru cei bogaţi. Ei trebuie treziţi la conştienţa responsabilităţii lor, ca unii cărora le-au fost încredinţate darurile cerurilor. Lor trebuie să li se amintească faptul că ei au să dea socoteală Aceluia care va judeca pe vii şi pe morţi. Cei bogaţi au nevoie de munca noastră făcută din iubire şi în temere de Dumnezeu. Prea adesea, ei se încred în bogăţiile lor, şi nu-şi dau seama de primejdia în care se află. Ochii minţii lor au nevoie să fie atraşi la lucrurile cu valoare veşnică. Ei trebuie să recunoască autoritatea adevăratei bunătăţi, care spune: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina mea este uşoară". Matei 11,28-30. 19:44 Aceia care prin educaţia , averea sau chemarea lor, se află în poziţii înalte sunt foarte rar abordaţi personal în legătură cu interesele lor sufleteşti. Mulţi lucrători creştini ezită să se apropie de aceşti oameni. Dar n-ar trebui să fie aşa. Dacă un om ar fi în pericol să se înece, n-am sta privind la el cum piere, numai pentru că este un avocat, negustor sau judecător. Dacă am vedea anumite persoane gata să cadă în prăpastie, nu trebuie să ezităm să le facem să se retragă, oricare ar fi poziţia sau chemarea lor. Noi nu trebuie să ezităm în a avertiza pe oameni de primejdia în care se află. 19:45 Nimeni n-ar trebui neglijat numai pentru aparenta lui înclinare spre cele lumeşti. Mulţi din înalte poziţii sociale sunt cu inima împietrită şi bolnavi în vanitatea lor. Ei tânjesc după pacea pe care n-o au. În cele mai înalte poziţii ale societăţii, sunt dintre cei care flămânzesc şi însetează după mântuire. Mulţi ar fi dispuşi să fie ajutaţi, dacă slujitorii lui Dumnezeu i-ar contacta personal, într-un mod foarte amabil, cu o inimă mişcată de dragostea Domnului Hristos. 19:46 Succesul soliei Evangheliei nu depinde de vorbiri savante, de mărturii elocvente sau de argumente puternice. El depinde de simplitatea soliei şi de adaptarea ei la sufletele care flămânzesc după pâinea vieţii. "Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?" - iată dorinţa sufletului. 19:47 La mii de oameni poate fi dusă solia Evangheliei în modul cel mai simplu şi mai umil. Oamenii cei mai învăţaţi, aceia care sunt consideraţi ca fiind cei mai talentaţi bărbaţi şi femei, sunt adesea reînvioraţi prin cuvintele simple ale unuia care iubeşte pe Dumnezeu, şi care poate vorbi despre această iubire tot aşa de natural ca şi omul de lume care vorbeşte despre lucrurile care-l interesează cel mai mult. 19:48 Adesea, cuvintele bine pregătite şi studiate nu au decât foarte puţină influenţă. Dar expresiile cele adevărate, sincere, ale unui fiu sau fiice a lui Dumnezeu, rostite cu o simplitate naturală, au puterea de a desfereca uşor inimile care fuseseră de multă vreme închise faţă de Hristos şi iubirea Lui. 19:49 Slujitorii Domnului Hristos nu trebuie să uite că ei nu trebuie să lucreze în propria lor putere. Ei trebuie să se prindă de tronul lui Dumnezeu cu credinţă în puterea Sa de a mântui. Să se lupte cu Dumnezeu în rugăciune, şi apoi să lucreze cu toate capacităţile pe care Dumnezeu li le-a dat. Duhul Sfânt este dat pentru eficienţa lor. Îngerii slujitori vor fi lângă ei ca să mişte inimile. 19:50 Dacă conducătorii şi învăţătorii din Ierusalim ar fi primit adevărul adus de Domnul Hristos , ce minunat centru misionar ar fi fost oraşul lor! Israeliţii apostaziaţi ar fi fost reconvertiţi. O mare armată s-ar fi strâns pentru Dumnezeu. Şi cât de repede ar fi dus ei Evanghelia în toate părţile lumii. Tot astfel acum, dacă oameni cu influenţă şi cu o mare capacitate de a fi folositori, ar putea fi câştigaţi pentru Hristos, atunci prin ei, ce lucrare s-ar putea face în a ridica pe cei căzuţi, de a aduna pe cei împrăştiaţi, şi a răspândi vestea cea bună a mântuirii în lung şi-n lat. Chemarea trebuie adresată foarte repede, iar oaspeţii să se strângă la masa Domnului. 19:51 Dar noi nu trebuie să ne gândim numai la oamenii cei mari şi cu multe daruri şi să neglijăm pe cei săraci. Domnul sfătuieşte pe slujitorii Săi să meargă de asemenea la cei de la drumuri şi de la garduri, la cei săraci şi umili de pe pământ. În curţile şi uliţele marilor oraşe, pe drumurile lăturalnice de la ţară, 19:52 sunt familii şi persoane - poate că sunt străini într-o ţară străină - care n-au legături cu nici o biserică şi care, în singurătatea lor, ajung să creadă că Dumnezeu i-a uitat. Ei nu înţeleg ce trebuie să facă pentru a fi mântuiţi. Mulţi sunt cufundaţi în păcat. Mulţi sunt în necazuri. Ei sunt apăsaţi de suferinţe, lipsuri, necredinţă şi descurajare. Boli de toate soiurile, corporale şi sufleteşti, îi macină. Ei doresc foarte mult să găsească o mângâiere a necazurilor lor, iar Satana îi ispiteşte să o caute în patimi şi plăceri care nu aduc decât ruină şi moarte. El le oferă succese înşelătoare care se vor dovedi a fi ca cenuşa pe buzele lor. Ei îşi cheltuiesc banii pentru ceea ce nu satură şi munca lor pentru ceea ce nu satisface. 19:53 În cei care trec prin asemenea suferinţă, noi trebuie să vedem pe aceia pe care Domnul Hristos a venit să-i salveze. Invitaţia pe care El le-o adresează sună: "Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată... Ascultaţi-mă dar, şi veţi mânca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi şi sufletul vostru va trăi." Isaia 55,1-3. 19:54 Dumnezeu a dat o poruncă expresă, cum să ne purtăm cu străinul, cu cei proscrişi, cu sufletele nevoiaşe care sunt slabe în puterea lor morală. Mulţi dintre cei care se pare că sunt cu totul indiferenţi faţă de lucrurile religioase, în inimile lor, tânjesc după odihnă şi pace. Deşi poate că s-au cufundat destul de adânc în păcat, există totuşi posibilitatea de a-i salva. 19:55 Slujitorii Domnului Hristos trebuie să-i urmeze exemplul. Mergând din loc în loc, El mângâia pe cei suferinzi, şi vindeca pe bolnavi. Apoi le prezenta marile adevăruri ale Împărăţiei Sale. Aceasta este şi lucrarea urmaşilor Săi. Alinând suferinţele trupului, vom găsi căi pentru a satisface şi nevoile sufletului. Putem prezenta pe Mântuitorul cel înălţat şi să vorbim despre 19:56 iubirea Marelui Medic, singurul care are puterea să redea sănătatea. 19:57 Să spunem sărmanilor descurajaţi, care au pornit pe drumuri greşite, că nu trebuie să ajungă la disperare. Deşi au greşit şi nu şi-au clădit un caracter drept, Dumnezeu doreşte să le redea bucuria, şi anume, bucuria mântuirii Sale. El găseşte o mare plăcere în a lua un material care în aparenţă nu mai prezintă nici o nădejde, pe aceia prin care a lucrat Satana şi să-i facă supuşi ai harului Său. Ei se bucură a-i elibera de mânia care va cădea asupra celor neascultători. Spuneţi acestora că pentru fiecare suflet există vindecare, există curăţire. Există şi pentru ei un loc la masa Domnului. El îi aşteaptă să le zică bun venit. 19:58 Aceia care merg la drumuri şi la garduri vor găsi pe alţii cu un caracter cu totul diferit şi care au nevoie de sprijinul lor. Sunt de asemenea oameni care trăiesc după toată lumina pe care o au, slujind pe Dumnezeu cum ştiu mai bine. Deşi ei îşi dau seama că pentru ei trebuie făcută o lucrare mult mai mare, decât ar trebui făcută pentru cei din jurul lor. Ei tânjesc după o mai mare cunoaştere a lui Dumnezeu, dar ei de abia au început să zărească licăririle unei lumini mai mari. Ei se roagă cu lacrimi ca Dumnezeu să le trimită acea binecuvântare pe care, prin credinţă ei o zăresc de departe. În mijlocul nelegiuirilor marilor oraşe, multe suflete de acestea se pot găsi. Mulţi dintre ei sunt într-o situaţie foarte umilă, şi din această cauză trec neobservaţi de lume. Sunt mulţi aceia despre care nici predicatorii şi nici comunităţile nu ştiu nimic. Dar în locurile umile, pline de mizerie, ei sunt martori ai Domnului. Poate că au avut puţină lumină şi tot atât de puţine ocazii de a primi o educaţie creştină, dar în mijlocul goliciunii, a foamei şi frigului, ei caută să slujească altora. Administratorii bogatului har al lui Dumnezeu să caute aceste suflete, să le viziteze acasă la ele şi cu rugăciune şi prin puterea Duhului Sfânt, să slujească nevoilor lor. Studiaţi Sfânta Scriptură cu ei şi rugaţi-vă împreună cu ei cu acea simplitate pe care o inspiră Duhul Sfânt. Domnul Hristos va da slujitorilor Săi o solie care va fi 19:59 pentru suflet asemenea pâinii din cer. Binecuvântările preţioase vor fi transmise de la inimă la inimă, de la familie la familie. 19:60 Porunca dată în parabolă: "Sileşte-i să intre", a fost adesea greşit interpretată. Ea a fost privită ca învăţând să forţăm pe oameni să primească Evanghelia. Dar expresia denotă mai degrabă urgenţa invitaţiei şi eficienţa motivelor prezentate. Evanghelia nu foloseşte niciodată forţa în a aduce pe păcătoşi la Hristos. Solia Sa este: "Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape". Isaia 55,1. "Şi Duhul şi Mireasa zic: "Vino!" ... Cine vrea, să ia apa vieţii fără plată." Apocalips 22,17. Puterea iubirii şi a harului lui Dumnezeu ne constrânge să venim la El. Mântuitorul spune: "Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine." Apocalips 3,20. El nu este îndepărtat de dispreţul unora şi nici izgonit de ameninţări, ci caută mereu pe cei pierduţi spunând: "Cum să te dau...?" Osea 11,8. Deşi iubirea Lui poate fi respinsă de inimile împietrite, El se întoarce spunând cu o şi mai mare putere: "Iată, Eu stau la uşă şi bat". Puterea cuceritoare a iubirii Sale determină pe păcătoşi să vină la El. Aceştia spun Domnului Hristos: "Îndurarea Ta mă face mare". Psalmul 18,35. 19:61 Domnul Hristos va da slujitorilor Săi aceeaşi iubire stăruitoare, puternică, pe care chiar El însuşi o are în căutarea celor pierduţi. Noi nu trebuie numai să spunem: "Veniţi!" Sunt unii care aud chemarea, dar urechile lor sunt prea surde ca s-o înţeleagă. Ochii lor sunt prea orbi ca să vadă ceva bun pregătit pentru ei. Mulţi îşi dau seama de marea lor decădere. Ei spun: "Eu nu sunt vrednic să fiu ajutat, lăsaţi-mă singur". Dar lucrătorii nu trebuie să dezarmeze. Cu o iubire plină de duioşie şi milă să ne apropiem de cei descurajaţi şi neajutoraţi. Să le dăm din curajul nostru, din speranţa şi tăria noastră. Să-i determinăm, prin bunătate, 19:62 să vină. "Căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc, de alţii fie-vă milă..." Iuda 22.23. 19:63 Dacă slujitorii lui Dumnezeu vor umbla cu El prin credinţă, El le va da putere în solia lor. Ei vor fi făcuţi în stare să prezinte iubirea Sa, cum şi primejdia de a respinge harul lui Dumnezeu, în aşa fel încât oamenii vor fi determinaţi să accepte Evanghelia. Domnul Hristos va face minuni dacă oamenii nu vor face altceva decât partea pe care Dumnezeu le-a dat-o s-o facă. În inimile oamenilor de astăzi trebuie făcută o transformare tot aşa de mare cum s-a produs în generaţiile trecute. Dintr-un hulitor şi un desfrânat, John Bunyan a fost salvat, iar John Newton, dintr-un neguţător de sclavi a devenit un vestitor al Mântuitorului înălţat. Şi astăzi pot fi salvaţi dintre oameni, un Bunyan şi un Newton. Prin elementele omeneşti care cooperează cu divinitatea, mulţi dintre dezmoşteniţii sorţii vor fi recâştigaţi, şi la rândul lor vor căuta să lucreze la refacerea chipului lui Dumnezeu în alţii. Acei care au avut foarte puţine ocazii, care au umblat în rătăcire pentru că n-au cunoscut un drum mai bun, acestora le vor fi aduse razele de lumină. După cum Cuvântul Domnului Hristos adresat lui Zacheu spunea: "Astăzi trebuie să rămân în casa ta" (Luca 19,5), tot aşa va ajunge şi la ei Cuvântul, şi aceia care se presupunea că sunt păcătoşi cu inimile împietrite se vor dovedi că au inimile tot aşa de blânde ca şi ale copiilor, pentru că Domnul Hristos s-a plecat să se ocupe de ei. Mulţi vor ieşi din cele mai mari rătăciri şi păcate şi vor lua locul altora care au avut ocazii şi privilegii, dar pe care nu le-au apreciat. Ei vor fi socotiţi ca aleşi ai lui Dumnezeu deosebiţi şi scumpi, şi când Domnul Hristos va veni în Împărăţia Sa, ei vor sta lângă tronul Său. 19:64 Dar "luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte". Evrei 12,25. Domnul Hristos spunea: "Căci vă spun că nici unul din cei poftiţi nu va gusta din cina Mea." Luca 14,24. Ei au respins invitaţia, şi nici unul nu va mai fi invitat. Respingând pe Hristos, iudeii îşi împietreau inima, abandonându-se puterii lui Satana, aşa încât 19:65 va fi imposibil pentru ei să primească harul Său. Tot astfel stau lucrurile şi astăzi. Dacă iubirea lui Dumnezeu nu este preţuită şi nu ajunge să devină un principiu statornic care să moaie şi să supună sufletul, vom fi cu desăvârşire pierduţi. Dumnezeu nu poate da pe faţă o mai mare manifestare a iubirii Sale decât aceea pe care a arătat-o. Dacă iubirea Domnului Hristos nu ne supune inima, atunci nu mai există alte mijloace prin care să putem fi determinaţi la aceasta. 19:66 De fiecare dată când refuzăm a asculta solia harului, ne întărim în necredinţa noastră. De fiecare dată când nu suntem dispuşi a deschide uşa inimii Domnului Hristos, devenim mai puţin şi tot mai puţin binevoitori de a asculta de vocea Lui care ne vorbeşte. În acest fel ne scădem şansa de a răspunde pozitiv la ultimul apel al harului. Să nu se scrie şi despre noi aşa cum s-a scris despre vechiul Israel: "Efraim s-a lipit de idoli, lăsaţi-l în pace." Osea 4,17. Domnul Hristos să nu ajungă să plângă din cauza noastră aşa cum a plâns asupra Ierusalimului, spunând: "De câte ori am vrut să strâng pe fii tăi, aşa cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie." Luca 13,34-35. 19:67 Trăim în timpul când ultima solie de har, ultima invitaţie, se adresează fiilor oamenilor. Porunca, "ieşiţi la drumuri şi la garduri", a ajuns la împlinirea ei finală. Invitaţia Domnului Hristos va fi dusă la fiecare suflet. Trimişii spun: "Veniţi, căci iată că toate sunt gata." Îngerii cereşti lucrează încă împreună cu instrumentele omeneşti. Duhul Sfânt ne prezintă orice argument pentru a ne convinge să venim la El. Domnul Hristos aşteaptă mereu un semn care să-i prevestească faptul că zăvorul a fost dat la o parte şi deci uşa inimii se deschide pentru ca El să poată intra. Îngerii aşteaptă cu nerăbdare să ducă la cer vestea că un alt păcătos a fost găsit. Oştile cerului aşteaptă, fiind gata să atingă corzile harpelor lor şi să înalţe un cântec de bucurie pentru faptul că un alt suflet a primit invitaţia de a veni la ospăţul Evangheliei. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: