18:14 "Apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici". Isaia 5, 2. Oamenii din zilele Domnului Hristos făceau o mai mare paradă de evlavia lor de cum au făcut iudeii din veacurile mai dinainte, dar de fapt ei erau mult mai lipsiţi de harul cel preţios al Duhului lui Dumnezeu. Roadele cele preţioase ale caracterului care au făcut ca viaţa lui Iosif să fie aşa de plăcută şi atrăgătoare, nu se vedeau manifestându-se în viaţa naţiunii iudaice. Dumnezeu, prin Fiul Său, căuta roade, dar n-a găsit. Israel era o povară pentru pământ. Chiar existenţa lui era un blestem; căci ocupa în vie un loc pe care l-ar fi putut ocupa un pom care dădea roade. El a jefuit lumea de binecuvântările pe care Dumnezeu dorea să le reverse asupra ei. Poporul Israel a înfăţişat în mod greşit pe Dumnezeu printre naţiuni. Nu numai că erau nefolositori, ci în mod vădit erau o piedică. Într-o mare măsură, religia lor ducea în rătăcire pe oameni şi, în loc de mântuire, aducea ruină.