16:4 Prin această acuzaţie, ei lăsau să se creadă că Domnului Hristos îi făcea plăcere să stea în tovărăşia celor păcătoşi şi ticăloşi, şi că era insensibil faţă de păcătoşenia lor. Rabinii au fost dezamăgiţi de persoana Domnului Hristos. De ce oare, El, care pretindea că are un caracter aşa de înalt, de nobil, nu Se alătura lor şi nu urma felul lor de a învăţa? De ce oare Se purta El aşa de modest, lucrând printre toate clasele? Dacă El ar fi un adevărat profet, spuneau ei, atunci El ar fi în armonie cu ei, şi S-ar comporta faţă de vameşi şi păcătoşi cu indiferenta pe care aceştia o meritau. Ceea ce mânia pe aceşti păzitori ai societăţii era faptul că El, cu care ei se aflau mereu în discuţii contradictorii, dar a cărui curăţie a vieţii le impunea totuşi teama, şi-i condamna, Se întâlnea cu o vădită simpatie cu cei socotiţi ca fiind drojdia societăţii. Ei nu erau de acord cu metodele Lui. Ei se socoteau ca fiind educaţi, nobili şi, din punct de vedere religios, foarte evlavioşi; dar exemplul Domnului Hristos le da pe faţă egoismul lor.