16:40 Această parabolă, ca şi cea dinaintea ei, înfăţişează pierderea unui lucru, care, căutat cu atenţie şi interes, poate fi regăsit şi aceasta produce o mare bucurie. Dar aceste două parabole reprezintă două clase diferite. Oaia pierdută ştie, îşi dă seama că s-a pierdut. Ea a părăsit pe păstor, a părăsit turma şi nu poate singură să se întoarcă la staul. Ea reprezintă pe aceia care-şi dau seama că sunt despărţiţi de Dumnezeu şi care sunt acoperiţi de un nor de greutăţi, zdrobiţi de această povară şi supuşi unor ispite teribile. Drahma pierdută reprezintă pe aceia care sunt pierduţi în greşelile şi păcatele lor, dar care n-au simţământul stării lor. Ei s-au înstrăinat de Dumnezeu, dar ei nu-şi dau seama de aceasta. Sufletele lor sunt în primejdie, dar ei sunt inconştienţi şi nepăsători.