Printable ModeParabolele Domnului Hristos, 16
|
16:1 Cap. 15 - Acest om primeşte pe păcătoşi 16:2 (Capitol bazat pe textele din Luca 15,l-10) 16:3 Pe când "vameşii şi păcătoşii" se strângeau în jurul Domnului Hristos, Fariseii şi-au exprimat dezaprobarea lor. "Omul acesta primeşte pe păcătoşi", spuneau ei, "şi mănâncă cu ei." 16:4 Prin această acuzaţie, ei lăsau să se creadă că Domnului Hristos îi făcea plăcere să stea în tovărăşia celor păcătoşi şi ticăloşi, şi că era insensibil faţă de păcătoşenia lor. Rabinii au fost dezamăgiţi de persoana Domnului Hristos. De ce oare, El, care pretindea că are un caracter aşa de înalt, de nobil, nu Se alătura lor şi nu urma felul lor de a învăţa? De ce oare Se purta El aşa de modest, lucrând printre toate clasele? Dacă El ar fi un adevărat profet, spuneau ei, atunci El ar fi în armonie cu ei, şi S-ar comporta faţă de vameşi şi păcătoşi cu indiferenta pe care aceştia o meritau. Ceea ce mânia pe aceşti păzitori ai societăţii era faptul că El, cu care ei se aflau mereu în discuţii contradictorii, dar a cărui curăţie a vieţii le impunea totuşi teama, şi-i condamna, Se întâlnea cu o vădită simpatie cu cei socotiţi ca fiind drojdia societăţii. Ei nu erau de acord cu metodele Lui. Ei se socoteau ca fiind educaţi, nobili şi, din punct de vedere religios, foarte evlavioşi; dar exemplul Domnului Hristos le da pe faţă egoismul lor. 16:5 De asemenea, ceea ce îi mai mânia era şi faptul că cei care nu dădeau pe faţă decât dispreţ faţă de rabini şi care nu erau văzuţi niciodată în sinagogi, se îngrămădeau în jurul Domnului Hristos, şi ascultau cu atenţie extaziată cuvintele Lui. Cărturarii şi Fariseii nu simţeau decât condamnare în prezenţa curăţiei Sale; cum se făcea însă că vameşii şi păcătoşii erau atraşi spre Hristos? 16:6 Ei nu ştiau că explicaţia se afla chiar în cuvintele pe care ei le-au rostit ca o acuzaţie batjocoritoare: "Acest om primeşte pe păcătoşi." Cei care vin la Domnul Hristos simt în prezenta Sa că şi pentru ei există scăpare din abisul păcatului. Fariseii nu aveau pentru ei decât batjocură şi condamnare; dar Domnul Hristos i-a întâmpinat ca fiind copii ai lui Dumnezeu, înstrăinaţi - în adevăr - de casa Tatălui, dar nu uitaţi de inima Tatălui. Şi chiar starea lor mizeră şi păcatul lor i-a făcut şi mai mult obiectul milei şi iubirii Sale. Cu cât erau mai înstrăinaţi de El, cu atât mai mare, mai aprins era dorul şi mai mare era sacrificiul ce se cerea pentru salvarea lor. 16:7 Toate aceste lucruri învăţătorii lui Israel trebuiau să le înveţe din sulurile sfinte, ai căror păstrători şi explicatori se mândreau că sunt. Nu a scris oare David - David care a săvârşit un păcat de moarte -"Rătăcesc ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău." Psalmul 119,176. N-a descoperit oare profetul Mica dragostea lui Dumnezeu pentru cel păcătos spunând: "Care Dumnezeu este ca Tine, Care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci îi place îndurarea!" Mica 7,18. 16:8 Oaia pierdută 16:9 De data aceasta, Domnul Hristos nu a amintit ascultătorilor Săi cuvintele Scripturii. El a făcut însă apel la mărturia propriilor lor experienţe. Câmpia întinsă de la răsărit de Iordan oferea păşuni abundente pentru turmele de oi şi prin văile înguste, cum şi pe dealurile acoperite de păduri, rătăceau 16:10 multe oi pierdute, care trebuiau să fie căutate şi aduse înapoi la staul, prin grija iubitoare a păstorului. Printre cei care se îngrămădeau în jurul Domnului Hristos erau şi păstori, cum şi oameni care investiseră bani în turme de oi şi în cirezi de vite, şi toţi aceştia puteau înţelege foarte bine ilustraţia Sa. "Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până o găseşte?" Luca 15,4. 16:11 Aceste suflete, pe care voi le dispreţuiţi, spunea Domnul Hristos, sunt proprietatea lui Dumnezeu. Prin creaţiune şi prin răscumpărare, ei sunt ai Lui, şi ei sunt de mare valoare înaintea Sa. După cum păstorul îşi iubeşte oile sale şi nu se poate odihni dacă lipseşte cumva una, tot astfel, într-un mod infinit mai mare, Domnul Dumnezeul iubeşte fiecare suflet, rătăcit, înstrăinat, pierdut. Oamenii pot să respingă chemările dragostei Sale, ei pot să se îndepărteze, să se înstrăineze de El, ei pot să-şi aleagă chiar şi un alt stăpân; totuşi ei sunt ai lui Dumnezeu şi El doreşte nespus să recâştige pe cei ce sunt ai Lui. El spune: "Cum îşi cercetează un păstor turma, când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa îmi voi cerceta Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi de negură." Ezechiel 34,12. 16:12 În parabolă, păstorul merge să caute o singură oaie - chiar cea mai de pe urmă din turmă. Tot astfel, dacă numai un singur suflet ar fi fost pierdut, Domnul Hristos ar fi murit chiar şi pentru acel unul singur. 16:13 Oaia care s-a rătăcit de turmă este creatura cea mai neajutorată. Ea trebuie să fie căutată de către păstor, pentru că ea nu poate găsi singură drumul înapoi. Tot astfel şi cu sufletul care a rătăcit departe de Dumnezeu; el este tot aşa de neajutorat ca şi oaia pierdută şi,dacă iubirea divină n-ar fi intervenit pentru salvarea lui, acesta n-ar fi găsit niciodată drumul întoarcerii lui la Dumnezeu. 16:14 Păstorul,care descoperă faptul că una din oile sale lipseşte, nu priveşte nepăsător asupra turmei ce se găseşte în siguranţă în staul spunând: "Am nouăzeci şi nouă în siguranţă, şi are să mă coste foarte multe necazuri a pleca în căutarea celei pierdute. 16:15 Să vină singură înapoi, şi-i voi deschide poarta staulului lăsând-o să intre." Nu, nu trece mult de la pierderea oii şi păstorul este plin de durere şi nelinişte. El numără şi iar numără turma. Când el este sigur că o oaie s-a pierdut, nu mai doarme. El lasă pe cele nouăzeci şi nouă în staul, şi merge în căutarea oii pierdute. Cu cât noaptea este mai întunecoasă şi mai furtunoasă, iar drumul mai primejdios, cu atât mai mare este neliniştea păstorului şi mai serioasă căutarea lui. El nu precupeţeşte nici un efort pentru a găsi oaia pierdută. 16:16 Câtă uşurare sufletească simte el când în depărtare aude strigătul slab al oii pierdute. Orientându-se după zbieretul ei, el se caţără pe stâncile colţuroase, merge până la marginea prăpastiei, cu riscul propriei sale vieţi. Astfel, el caută mereu, în timp ce strigătul, din ce în ce mai slab, îi spune că oaia sa nu este departe de moarte. În cele din urmă, efortul său este răsplătit; oaia pierdută este regăsită. Găsind-o, el n-o ceartă pentru că i-a pricinuit atâta necaz. El n-o mână cu biciul spre staul. El nici nu încearcă s-o mâne spre casă. În bucuria sa, el ia creatura ce tremură pe umerii săi; dacă este lovită şi rănită, o ia în braţele sale, strângând-o strâns la sânul său, pentru ca din căldura propriei sale inimi să-i poată da viaţă. Cu mulţumirea că cercetarea, căutarea lui n-a fost zadarnică, el o poartă pe drumul întoarcerii spre staul. 16:17 Mulţumim lui Dumnezeu, căci El nu prezintă imaginaţiei noastre tabloul unui păstor necăjit care se întoarce la staul fără oaia pierdută. Parabola nu ne vorbeşte despre eşec, ci despre succesul şi bucuria regăsirii! Avem aici garanţia lui Dumnezeu că nici chiar una dintre oile rătăcite din staulul lui Dumnezeu nu este neglijată, nici una nu este lăsată fără ajutor. Pe oricine se va lăsa să fie răscumpărat, Domnul Hristos îl va salva din abisul corupţiei şi din spinii păcatului. 16:18 Suflete abătut, chiar dacă ai păcătuit, prinde curaj, nu trebuie să gândeşti că Dumnezeu POATE va ierta 16:19 păcatele tale şi-ţi va îngădui să vii în prezenţa Lui. Dumnezeu a făcut primul pas. În timp ce erai încă vrăjmaş al Lui, El a plecat să te caute. Cu o inimă iubitoare asemenea unui păstor, El a lăsat pe cele nouăzeci şi nouă şi a plecat să caute pe cea pierdută. Sufletul lovit, rănit şi gata să piară, El îl cuprinde în braţele iubirii Sale şi, plin de bucurie, îl aduce în siguranţă la staul. 16:20 Iudeii învăţau, că mai înainte ca iubirea lui Dumnezeu să se manifeste faţă de păcătos, el trebuia să se pocăiască. După părerea lor, pocăinţa este o lucrare prin care oamenii pot câştiga favoarea cerului. Acest gând a făcut pe Farisei să exclame plini de uimire şi mânie: "Acest om primeşte pe păcătoşi." Potrivit părerilor lor, El n-ar fi trebuit să permită nimănui să se apropie de El, cu excepţia acelora care se pocăiesc. Dar în parabola cu oaia pierdută, Domnul Hristos învaţă că mântuirea nu vine datorită faptului că noi căutăm pe Dumnezeu, ci datorită faptului că El ne caută. "Nu este nici unul care să aibă pricepere, nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut." Romani 3,1l-12. Noi nu ne pocăim pentru ca Dumnezeu să ne poată iubi, ci El îşi manifestă iubirea Sa faţă de noi pentru ca noi să ne pocăim. 16:21 Când, în cele din urmă, oaia pierdută este adusă acasă, mulţumirea păstorului se manifestă în melodioase cîntece de bucurie. El cheamă pe prietenii şi vecinii săi, spunându-le. "Bucuraţi-vă împreună cu mine; căci mi-am găsit oaia care era pierdută." Tot astfel când cineva care s-a rătăcit este găsit de către marele Păstor al oilor, cerul şi pământul se unesc în cântări de mulţumire şi bucurie. 16:22 "Tot aşa, vă spun, că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă." Luca 15,7. Voi, Fariseilor, spunea Domnul Hristos, vă consideraţi ca favoriţi ai Cerului. Voi vă consideraţi în siguranţă în propria voastră neprihănire. 16:23 Să ştiţi deci că, dacă n-aveţi nevoie de pocăinţă, lucrarea, misiunea Mea nu este pentru voi. Aceste sărmane suflete care simt mizeria şi păcătoşenia lor sunt cele pe care am venit să le salvez. Îngerii cerului sunt interesaţi de cei pierduţi, pe care voi îi dispreţuiţi. Voi vă plângeţi şi vă bateţi joc atunci când unul din aceste suflete se alătură Mie; dar să ştiţi că îngerii se bucură şi cîntece de biruinţă răsună prin curţile cereşti. 16:24 Rabinii aveau o zicală şi anume, că este mare bucurie în ceruri atunci când cineva care a păcătuit împotriva lui Dumnezeu este nimicit; dar Domnul Hristos învăţa că, pentru Dumnezeu, lucrarea de nimicire este o lucrare străină. Că ceea ce constituie desfătarea cerului este refacerea chipului lui Dumnezeu în sufletele acelora pe care El i-a făcut. 16:25 Când cineva care a rătăcit departe, afundându-se în păcat, caută să se întoarcă la Dumnezeu, el va avea de înfruntat critica şi neîncrederea. Vor fi unii care vor pune la îndoială pocăinţa lui, întrebându-se dacă ea este sinceră sau nu, sau vor şopti: "Nu este statornic; nu cred că va rezista." Aceste persoane nu fac lucrarea lui Dumnezeu, ci lucrarea Satanei, care este acuzatorul fraţilor. Prin criticile lor, cei răi speră să descurajeze acel suflet şi să-l îndepărteze şi mai mult de speranţa mântuirii şi de Dumnezeu. Păcătosul pocăit să mediteze însă la bucuria cerului pentru întoarcerea celui ce era pierdut. El să-şi găsească liniştea sufletească în iubirea lui Dumnezeu şi în nici un caz să nu se descurajeze din cauza batjocurii Fariseilor. 16:26 Rabinii au înţeles parabola Domnului Hristos ca aplicându-se vameşilor şi păcătoşilor, deşi ea avea o aplicabilitate mult mai largă. Prin oaia pierdută, Domnul Hristos reprezenta nu numai pe păcătos în mod individual, ci întreaga lume ipostaziată şi ruinată de păcat. În vastul Univers pe care-l cârmuieşte Dumnezeu, lumea noastră nu este decât un atom şi totuşi, această mică lume căzută în păcat - această oaie pierdută - este mult mai preţioasă înaintea lui Dumnezeu decât sunt cele nouăzeci şi nouă care n-au părăsit staulul. Domnul Hristos, Conducătorul iubit din curţile cereşti, 16:27 a coborât din poziţia Sa înaltă, a pus la o parte slava pe care El o avea la Tatăl, pentru a salva o lume pierdută. Pentru aceasta, El a părăsit lumile necăzute de sus, pe cele nouăzeci şi nouă care-L iubesc, şi a venit pe acest pământ, ca să fie "străpuns pentru păcatele noastre," şi "zdrobit pentru fărădelegile noastre." Isaia 53,5. Dumnezeu S-a dat pe Sine - în Fiul Său - pentru ca să poată avea bucuria de a primi înapoi oaia care a fost pierdută. 16:28 "Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu." 1 Ioan 3,1. Şi Domnul Hristos spune: "Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume." (Ioan 17,18), pentru a împlini "ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica." Coloseni 1,24. Fiecare suflet pe care Hristos l-a răscumpărat este chemat să lucreze în numele Său pentru mântuirea celor pierduţi. Această lucrare fusese neglijată în Israel. Nu este ea oare neglijată şi astăzi de către cei care pretind că sunt urmaşi ai Domnului Hristos? 16:29 Pe câţi dintre cei care rătăcesc, i-ai căutat, iubite cititor, şi i-ai adus înapoi în staul? Când întorci spatele celor ce ţi se par că nu sunt simpatici, sau nepromiţători, îţi dai seama că de fapt întorci spatele sufletelor pe care le caută Hristos? Poate chiar atunci când te îndepărtezi de ei, poate că aceştia au cea mai mare nevoie de înţelegerea ta. în fiecare adunare de rugăciune se află suflete care tânjesc după odihnă şi pace. Ei pot apărea că duc o viată nepăsătoare, dar nu sunt insensibili faţă de influenţa Duhului Sfânt. Mulţi dintre aceştia pot fi câştigaţi pentru Hristos. 16:30 Dacă oaia pierdută nu este adusă înapoi în staul, ea pribegeşte până când piere. Tot aşa multe suflete merg la ruină din lipsa unei mâini care să se întindă pentru salvarea lor. Aceste suflete rătăcite pot apărea aspre şi nepăsătoare; dar dacă ar fi avut şi ei aceleaşi avantaje pe care alţii le-au avut, atunci ar fi dovedit şi ei mai multă nobleţe sufletească şi un mai mare spirit de slujire. 16:31 Îngerii deplâng pe aceşti rătăciţi, îngerii plâng, în timp ce ochii oamenilor sunt uscaţi şi inimile lor fără un pic de milă. 16:32 O, câtă lipsă de o profundă şi mişcătoare simpatie faţă de sufletul ispitit şi greşit. O, cu cât avem mai mult nevoie de spiritul Domnului Hristos, şi mai puţin, mult mai puţin de cel al nostru. 16:33 Fariseii au înţeles parabola Domnului Hristos ca o mustrare la adresa lor. În loc de a accepta critica lor adusă lucrării Sale, El le-a reproşat că neglijau pe vameşi şi pe păcătoşi. El n-a făcut lucrul acesta în mod deschis, ca nu cumva faptul acesta să le învârtoşeze inimile împotriva Lui; dar parabola Sa le-a pus înainte chiar lucrarea pe care Dumnezeu o cerea de la ei şi pe care ei n-au făcut-o. Dacă ei ar fi fost păstori adevăraţi, aceşti conducători în Israel ar fi făcut lucrarea unui păstor. Ei ar fi manifestat atunci mila şi iubirea lui Hristos şi s-ar fi unit cu El în lucrarea Sa. Refuzul lor însă de a face aceasta a arătat faptul că pretenţia lor de oameni spirituali era de fapt o înşelătorie, un fals. 16:34 Mulţi au respins acum mustrarea Domnului Hristos; şi totuşi pe unii, cuvintele Lui i-au convins. După înălţarea Domnului Hristos la cer, Duhul Sfânt veni asupra acestora şi ei se alăturară ucenicilor în lucrarea arătată în parabola cu oaia pierdută. 16:35 Banul pierdut 16:36 După ce a rostit parabola cu oaia pierdută, Domnul Hristos a dat o altă pildă spunând: "Sau care femeie, dacă are zece lei de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?" Luca 15,8. 16:37 În Orient, casele celor săraci erau de obicei formate dintr-o singură cameră, adesea fără de ferestre şi întunecoasă. Camera era foarte rar măturată şi un ban care cădea pe jos era foarte repede acoperit de praf şi de gunoi. Pentru a fi găsit, chiar în timpul zilei trebuia aprinsă o lumină şi casa trebuia măturată cu multă atenţie. 16:38 De obicei, zestrea femeii măritate consta din bani, pe care aceasta îi păstra cu multă grijă, ca pe cele mai de preţ lucruri ale ei, şi pe care la rându-i le dădea ca zestre fiicelor ei. Pierderea unei monezi era privită ca o mare nenorocire, şi găsirea ei era prilej de mare bucurie, la care luau parte şi vecinele din jur. 16:39 "După ce l-a găsit", a spus Domnul Hristos, "cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: "Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem. Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte." Luca 15,9-10. 16:40 Această parabolă, ca şi cea dinaintea ei, înfăţişează pierderea unui lucru, care, căutat cu atenţie şi interes, poate fi regăsit şi aceasta produce o mare bucurie. Dar aceste două parabole reprezintă două clase diferite. Oaia pierdută ştie, îşi dă seama că s-a pierdut. Ea a părăsit pe păstor, a părăsit turma şi nu poate singură să se întoarcă la staul. Ea reprezintă pe aceia care-şi dau seama că sunt despărţiţi de Dumnezeu şi care sunt acoperiţi de un nor de greutăţi, zdrobiţi de această povară şi supuşi unor ispite teribile. Drahma pierdută reprezintă pe aceia care sunt pierduţi în greşelile şi păcatele lor, dar care n-au simţământul stării lor. Ei s-au înstrăinat de Dumnezeu, dar ei nu-şi dau seama de aceasta. Sufletele lor sunt în primejdie, dar ei sunt inconştienţi şi nepăsători. 16:41 În această parabolă, Domnul Hristos ne spune că şi aceia care sunt indiferenţi faţă de cerinţele lui Dumnezeu formează totuşi obiectul iubirii Sale pline de milă. Aceştia trebuie căutaţi, căci ei trebuie să fie aduşi înapoi la Dumnezeu. 16:42 Oaia a rătăcit departe de staul; ea s-a pierdut în pustie sau în munţi. Moneda de argint a fost pierdută însă în casă. Ea era aproape şi, totuşi, nu putea fi regăsită decât printr-o cercetare sârguincioasă. 16:43 Această parabolă cuprinde în sine o lecţie pentru familiile noastre. În cămin, există adesea o mare neglijenţă în ceea ce priveşte sufletele membrilor ei. în numărul lor poate fi unul care s-a înstrăinat de Dumnezeu; dar cât de puţin interes se manifestă în relaţiile familiale, ca nu cumva să se piardă vreunul din cei încredinţaţi lor de Dumnezeu. 16:44 Banul, deşi zace ascuns printre praf şi gunoi, el este totuşi o bucată de argint. Posesorul lui îl caută, pentru că este de valoare. Tot la fel, fiecare suflet, deşi degradat de păcat, înaintea lui Dumnezeu este socotit ca fiind de preţ. După cum moneda poartă imaginea şi inscripţia puterii domnitoare, tot aşa omul la crearea lui purta imaginea şi inscripţia lui Dumnezeu; şi deşi acum inscripţia este stricată şi întunecată datorită influenţei păcatului, totuşi urmele acestei inscripţii rămân în fiecare suflet. Dumnezeu doreşte să recâştige fiecare suflet şi să repună asupra lui chipul Său în neprihănire şi sfinţenie. 16:45 Femeia din parabolă cercetează cu atenţie, pentru a găsi moneda pierdută. Ea aprinde o candelă şi mătură casa. Ea înlătură tot ceea ce ar putea s-o împiedice în căutarea ei. Deşi numai un singur leu s-a pierdut, ea nu va înceta eforturile ei, până când moneda nu avea să fie găsită. Tot aşa şi în familie, dacă un membru al ei s-a înstrăinat de Dumnezeu, trebuie folosite orice mijloace pentru recâştigarea lui. În ceea ce-i priveşte pe toţi ceilalţi, aceştia să-şi facă o cercetare de sine sinceră şi serioasă. Să se cerceteze toate practicile vieţii. Să se vadă dacă nu cumva s-au făcut unele greşeli, unele erori în conducerea familiei prin care sufletul respectiv s-a învârtoşat în necredinţă. 16:46 Dacă în familie se află un copil care este inconştient de starea lui păcătoasă, părinţii n-ar trebui să aibă odihnă. Să se aprindă lumina. Cercetaţi Cuvântul lui Dumnezeu, şi în lumina lui să se cerceteze în mod sincer totul în cămin, să se vadă de ce este pierdut acest copil. Părinţii să-şi cerceteze inimile lor, să-şi examineze obiceiurile şi practicile lor. Copiii sunt moştenirea lui Dumnezeu, şi noi suntem răspunzători faţă de El pentru felul în care administrăm proprietatea Lui. 16:47 Sunt părinţi, taţi şi mame, care doresc să lucreze în unele câmpuri misionare; sunt foarte mulţi aceia care sunt foarte activi în lucrarea creştină în afara căminului, în timp ce proprii lor copii sunt străini de Mântuitorul şi de iubirea Lui. Mulţi părinţi încredinţează lucrarea câştigării copiilor lor pentru Hristos, pastorului, sau instructorului Şcolii de Sabat, dar făcând astfel, ei îşi neglijează răspunderea pe care le-a dat-o Dumnezeu. Educarea şi pregătirea copiilor lor pentru a fi creştini este lucrarea cea mai înaltă pe care părinţii o pot face pentru Dumnezeu. Aceasta este o lucrare care cere o muncă plină de răbdare, o viaţă întreagă de eforturi făcute în mod chibzuit şi cu perseverenţă. Neglijând această comoară ce ne-a fost încredinţată, ne dovedim slujitori necredincioşi. Dumnezeu nu va accepta nici un fel de scuză pentru o astfel de neglijentă. 16:48 Dar aceia care se fac vinovaţi de o astfel de neglijenţă nu trebuie să dispere. Femeia care şi-a pierdut banul l-a căutat până când l-a găsit. Tot astfel, cu iubire, credinţă şi rugăciune, părinţii să lucreze pentru casa lor, până când plini de bucurie pot veni la Dumnezeu 16:49 spunând: "Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul." Isaia 8,18. 16:50 Aceasta este adevărata lucrare misionară în cămin, şi ea este tot aşa de folositoare pentru cei care o fac, ca şi pentru cei în folosul cărora este făcută. Prin interesul nostru credincios faţă de cei din cercul familiei lui Dumnezeu, cu care, dacă vor rămâne credincioşi faţă de Domnul Hristos, vom trăi în veacurile nesfârşite. Noi trebuie să dăm pe faţă acelaşi interes faţă de fraţii şi surorile noastre în Hristos, pe care ca membrii ai aceleiaşi familii, îl arătăm unul faţă de altul. 16:51 Este planul lui Dumnezeu ca toate acestea să ne pregătească a lucra pentru alţii. Pe măsură ce simpatia noastră se va lărgi, iar dragostea noastră va creşte, noi vom găsi pretutindeni ceva de făcut. Marea familie a lui Dumnezeu cuprinde întreaga lume, şi nici unul din membrii ei nu trebuie trecut cu vederea, neglijat. 16:52 Oriunde am fi, bănuţul de argint aşteaptă să-l căutăm. Îl căutăm noi oare? Zi de zi ne întâlnim cu cei care nu au nici un interes în lucrurile religioase; vorbim cu ei, ne vizităm; suntem noi însă interesaţi în bunul lor mers spiritual? Îl prezentăm noi oare acestora pe Domnul Hristos ca Mântuitor gata să ierte păcatele? Cu inimile noastre încălzite de dragostea lui Hristos, le vorbim noi despre iubirea aceasta? Dacă nu facem lucrul acesta, cum vom da noi ochii cu aceste suflete pierdute - pierdute pentru veşnicie - când vom sta împreună înaintea tronului lui Dumnezeu? 16:53 Cine poate preţui valoarea unui suflet? Dacă vrei să ştii cât valorează, să mergem în Ghetsemani, şi acolo să veghem împreună cu Domnul Hristos în decursul orelor de frământare sufletească, când sudoarea Lui era asemenea unor mari picături de sânge. Să privim la Mântuitorul înălţat pe cruce. Să ascultăm strigătul Său disperat: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" Marcu 15,34. Priviţi capul însângerat, coasta împunsă şi picioarele străpunse de piroane. Să nu uităm că Domnul Hristos a riscat totul. Pentru mântuirea noastră, cerul întreg a fost în primejdie. La piciorul crucii, amintindu-ne că pentru un singur păcătos Domnul Hristos şi-ar fi dat viaţa, vom putea să preţuim mai bine valoarea unui suflet. 16:54 Dacă suntem în comuniune cu Domnul Hristos, atunci vom preţui ca şi El fiecare suflet omenesc. Vom simţi atunci pentru alţii aceeaşi iubire profundă pe care Hristos a avut-o pentru noi. Atunci, vom putea câştiga şi nu să alungăm, să atragem şi să nu respingem pe aceia pentru care El a murit. Nimeni n-ar fi fost adus înapoi la Dumnezeu, dacă Domnul Hristos n-ar fi depus eforturi personale pentru întoarcerea lor; şi numai prin eforturi personale putem întoarce suflete la Hristos. Privind pe cei care merg pe drumul morţii, nu putem sta indiferenţi şi nepăsători. Cu cât este mai mare păcatul lor şi mai adâncă decăderea lor, cu atât mai serioase şi mai pline de iubire vor fi eforturile noastre pentru mântuirea lor. Vom înţelege astfel nevoile celor ce sunt în suferinţă, care au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, şi care sunt copleşiţi sub povara vinovăţiei. Inima noastră va fi atunci plină de simpatie pentru ei şi vom fi gata să le întindem o mână de ajutor. Pe braţele credinţei şi iubirii noastre, îi vom aduce astfel la Domnul Hristos. Vom veghea asupra lor şi îi vom încuraja, iar simpatia şi încrederea noastră faţă de ei îi va întări, ferindu-i să se clatine. 16:55 Toţi îngerii cerului sunt gata să coopereze la această lucrare. Toate resursele cerului sunt la dispoziţia acelora care caută să salveze pe cei pierduţi. Îngerii ne vor ajuta să putem ajunge la cei mai nepăsători şi la cei mai împietriţi. Şi când cineva este adus înapoi la Dumnezeu, tot cerul este plin de bucurie; serafimii şi heruvimii ating harfele lor de aur şi înalţă cîntece de slavă la adresa lui Dumnezeu şi a Mielului, pentru mila şi bunătatea lor plină de iubire manifestată faţă de fiii oamenilor. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: