15:39 Toţi aceia care sunt în suferinţă sau sunt nedreptăţiţi, să strige la Dumnezeu. Îndepărtaţi-vă de aceia a căror inimi sunt ca oţelul şi aduceţi cererile voastre la cunoştinţa Creatorului. Nimeni dintre cei care vin la El cu inima zdrobită, nu va fi respins. Nici o rugăciune sinceră nu se pierde. În mijlocul osanalelor înălţate de corurile îngereşti, Dumnezeu aude strigătele chiar şi ale celei mai slabe fiinţe omeneşti. Noi putem prezenta dorinţa şi povara inimii în cămăruţa noastră, putem înălţa o rugăciune mergând în drumul nostru şi cuvintele noastre ajung la tronul Stăpânului Universului. Ele poate că nu sunt auzite de vreo ureche omenească, dar ele nu se pot pierde neauzite, şi nici nu se pierd în învălmăşeala preocupărilor zilnice. Nimeni şi nimic nu poate înăbuşi rugăciunea sufletului. Ea se ridică mai presus de zgomotul străzii, mai presus de tumultul mulţimii şi ajunge la curţile cerului. Noi vorbim lui Dumnezeu, şi de aceea rugăciunile noastre sunt ascultate.