14:9 Vameşul s-a suit la Templu împreună cu ceilalţi închinători, dar curând s-a retras din mijlocul lor, considerându-se nevrednic să se unească cu ei în rugăciune. Stând mai la o parte el "nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; şi se bătea cu pumnul în piept", într-o amară zbuciumare sufletească şi dispreţ faţă de sine. El simţea că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, că este păcătos şi mânjit. El nu aştepta nici măcar milă din partea celor din jurul său, căci aceştia priveau la el cu compătimire. El era conştient de faptul că n-avea nici un merit care să-l recomande înaintea lui Dumnezeu şi într-o cumplită disperare el a strigat: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul". Luca 18,13. El nu se compara cu alţii.