14:32 Nimeni nu poate prin sine să-şi dea seama, să-şi recunoască greşelile. "Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?" Ieremia 17,9. Buzele pot mărturisi o sărăcie a sufletului pe care inima n-o recunoaşte, în timp ce vorbim lui Dumnezeu despre sărăcia noastră spirituală, inima se poate umfla de mândria superiorităţii propriei noastre umilinţe şi a îndreptăţirii proprii. Numai într-un singur fel se poate obţine adevărata cunoaştere de sine. Noi trebuie să privim la Hristos. Ceea ce face pe oameni să se înalţe atât de mult în propria lor dreptate este necunoaşterea Lui. Când contemplăm curăţia şi desăvârşirea Lui, atunci noi vom vedea propria noastră slăbiciune, sărăcie şi propriile noastre defecte, aşa cum sunt ele în realitate. Atunci ne vom vedea pierduţi şi fără de nădejde, îmbrăcaţi în hainele îndreptăţirii de sine asemenea oricărui alt păcătos. Noi vom vedea atunci că,dacă vreodată vom fi mântuiţi, aceasta nu se va datora bunătăţii noastre, ci harului nemărginit al lui Dumnezeu.