13:3 Domnul Hristos primea continuu de la Tatăl ceea ce El trebuia să ne transmită nouă "Cuvântul pe care îl auziţi", spunea El, "nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis." Ioan 14,24. "Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească." Matei 20,28. El a trăit, a gândit şi S-a rugat nu pentru Sine, ci pentru alţii. Dimineaţă după dimineaţă, din ceasurile petrecute cu Dumnezeu, El venea ca să aducă oamenilor lumina cerului. El primea zilnic un nou botez cu Duhul Sfânt. În zorii fiecărei noi zile, Domnul se deştepta din somnul Său, iar sufletul şi buzele Sale erau unse cu har, pe care să-l poată împărţi şi altora. Cuvintele îi erau chiar atunci date din curţile cereşti, cuvinte pe care El să le poată spune la timp potrivit celor obosiţi şi obidiţi. "Domnul Dumnezeu Mi-a dat", spunea El, "o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici." Isaia 50,4.