13:10 Suflete ce flămânzeau după pâinea vieţii aveau să vină la ei, iar ei trebuia să-şi dea seama de sărăcia şi neputinţa lor. Ei trebuia să primească hrana spirituală sau de nu, nu aveau ce să dea altora. Nici un suflet însă nu trebuia să plece de la ei nehrănit. Domnul Hristos îi îndreptă spre izvorul îndestulării lor. Omul, al cărui prieten veni să găzduiască la el, chiar dacă a venit la o oră nepotrivită din miezul nopţii, nu l-a respins. Deşi nu avea nimic ce să-i pună înainte, el a mers la cineva care avea de ale mâncării şi stărui în cererea lui până când vecinul său i-a dat cele ce avea nevoie. Şi oare Dumnezeu, care Şi-a trimis slujitorii să hrănească pe cei flămânzi, nu avea să îndestuleze El nevoile lor pentru aducerea la îndeplinire a lucrării Sale?