9:17 Curăţia vieţii. Orice cale s-ar alege, cărarea vieţii este presărată cu primejdii. Dacă lucrătorii din vreo ramură a lucrării devin nepăsători şi neatenţi cu privire la interesele lor veşnice, ei întâmpină o mare pierdere. Ispititorul va avea acces la ei. El va întinde curse pentru picioarele lor şi îi va conduce pe cărări nesigure. Sunt în siguranţă doar aceia care şi-au fortificat inimile cu principii curate. Ca şi David, ei se vor ruga: "Ţine-mi paşii neclintiţi pe cărările Tale, ca să nu mi se clatine picioarele". Trebuie dusă o luptă continuă cu egoismul şi stricăciunea inimii omeneşti. Adeseori, se pare că cei nelegiuiţi prosperă pe calea lor; însă cei care Îl uită pe Dumnezeu, chiar şi pentru o oră sau o clipă, se află pe o cale primejdioasă. S-ar putea să nu-şi dea seama de pericole; însă, înainte să devină conştienţi de acestea, obiceiul, ca un lanţ de fier, îi ia în stăpânire şi răul cu care au avut de-a face îi prinde în laţ. Dumnezeu dispreţuieşte calea lor şi binecuvântarea Lui nu îi însoţeşte.