13:1 Cap. 10 - Plăcut în vorbire
13:2 Darul vorbirii. Dintre toate darurile pe care Dumnezeu le-a acordat oamenilor, nici unul nu este mai preţios ca darul vorbirii. Dacă este sfinţită prin Duhul Sfânt, aceasta este o putere spre bine. Cu limba, noi încercăm să convingem; cu ea ne rugăm şi adresăm laude lui Dumnezeu; şi cu aceasta transmitem gânduri frumoase despre dragostea Mântuitorului. Prin folosirea potrivită a darului vorbirii, colportorul poate semăna sămânţa cea preţioasă a adevărului în multe inimi. - Testimonies, vol. 6, p. 337 (1900)
13:3 Trebuie acordată mai multă atenţie cultivării vocii. S-ar putea să avem cunoştinţe, dar, dacă nu ştim să folosim vocea în mod corect, lucrarea noastră va fi un eşec. Dacă nu ne putem înveşmânta ideile într-un limbaj corespunzător, la ce ne este de folos educaţia? Cunoştinţele ne vor fi de puţin folos, dacă nu cultivăm talantul vorbirii; însă rezultă o putere minunată atunci când îmbinăm îndemânarea de a vorbi înţelept cu vorbirea într-un mod care să impună atenţia. - Testimonies, vol. 6, p. 380 (1900)
13:4 Tineri şi tinere, a pus Dumnezeu în inima voastră dorinţa de a-I sluji? Atunci cultivaţi-vă vocea prin toate mijloacele posibile, ca să puteţi explica altora adevărurile cele preţioase. - Testimonies, vol. 6, p. 383 (1900)
13:5 Vorbiţi clar şi distinct. Când vorbiţi, fiecare cuvânt să fie întreg şi bine pronunţat, fiecare propoziţie să fie clară şi lămurită, până la cel din urmă cuvânt. Mulţi, atunci când se apropie de sfârşitul unei propoziţii, coboară tonul vocii, vorbind atât de încâlcit, încât puterea gândului este distrusă. Cuvintele demne de a fi rostite trebuie rostite cu voce clară, distinctă, cu accent şi expresivitate. Dar niciodată nu căutaţi cuvinte care să dea impresia că sunteţi om învăţat. Cu cât este mai proeminentă simplitatea voastră, cu atât mai bine vor fi înţelese cuvintele. - Testimonies, vol. 6, p. 383 (1900)
13:6 O calificare indispensabilă. Colportorul care poate vorbi clar şi distinct despre calităţile cărţii pe care o prezintă va vedea că acest lucru va fi un ajutor de mare preţ pentru a-i asigura o cerere pentru acea carte. S-ar putea să i se ofere ocazia să citească un capitol; prin muzicalitatea vocii sale şi accentul pe care îl pune pe cuvinte, el poate face ca scena prezentată să pară tot atât de vie pentru mintea ascultătorului ca şi când ar fi văzută în realitate.
13:7 Capacitatea de a vorbi clar şi distinct, cu intonaţie, fără monotonie, este un lucru preţios în orice domeniu al lucrării. Această calificare este indispensabilă acelora care doresc să devină pastori, evanghelişti, lucrători biblici sau colportori. Cei care plănuiesc să se înroleze în aceste domenii de activitate trebuie învăţaţi să-şi folosească vocea în aşa fel, încât, atunci când le vorbesc oamenilor despre adevăr, să poată face o impresie în mod hotărât spre bine. Adevărul nu trebuie mutilat printr-o transmitere deficitară a lui. - Manual for Canvassers, p. 23, 24 (1902)
13:8 Rostiţi-l cu simplitate. Bărbaţi şi femei rătăcesc în negură. Ei doresc să cunoască adevărul. Prezentaţi-le adevărul, dar nu într-un limbaj pompos, ci cu simplitatea unui copil al lui Dumnezeu. - Manual for Canvassers, p. 39, 40 (1902)
13:9 Cuvinte bine alese. Nu fiţi nepăsători faţă de cuvintele pe care le rostiţi, pentru că vă aflaţi printre necredincioşi; căci ei privesc la voi ca modele. Studiaţi instrucţiunile date lui Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron. Ei "au adus astfel foc străin înaintea Domnului, lucru pe care El nu li-l poruncise". Ei au luat foc străin şi l-au pus în cădelniţele lor. "Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului. Moise a zis lui Aaron: 'Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.'" (Leviticul 10,1-3). Colportorii trebuie să nu uite că ei lucrează împreună cu Domnul pentru a salva suflete şi ei nu trebuie să aducă nimic din ceea ce este comun sau ieftin în serviciul Lui cel sacru. Fie ca mintea să fie alimentată cu gânduri curate, sfinte, iar cuvintele să fie bine alese. Nu împiedicaţi succesul în lucrarea voastră prin rostirea unor cuvinte uşuratice, nepăsătoare. - Manual for Canvassers, p. 24 (1902)
13:10 Cuvinte care să câştige; atitudine blândă, curtenitoare. Cei care lucrează pentru Hristos trebuie să fie cinstiţi şi demni de încredere, tari ca stânca faţă de principii, dar, în acelaşi timp, blânzi şi amabili. Curtoazia constituie unul dintre darurile Duhului. A lucra cu mintea oamenilor constituie cea mai măreaţă lucrare încredinţată vreodată omului; iar acela care doreşte să aibă acces la inimă trebuie să dea atenţie sfatului: "Fiţi blânzi şi
13:11 milostivi". Dragostea va izbuti ceea ce argumentul nu poate. Însă o singură clipă de nervozitate, un singur răspuns aspru, lipsa amabilităţii şi curtoaziei creştine în lucruri mici pot avea ca urmare pierderea atât a prieteniei, cât şi a influenţei.
13:12 Lucrătorul creştin trebuie să se străduiască să fie ca Domnul Hristos când a venit pe acest pământ. El este exemplul nostru, nu doar în curăţia Lui fără pată, ci şi în răbdarea, blândeţea şi atitudinea Lui atrăgătoare. Viaţa Lui este o ilustrare a adevăratei curtoazii. El avea totdeauna o privire blândă şi un cuvânt de mângâiere pentru cei în nevoie şi cei apăsaţi. Prezenţa Lui aducea o atmosferă mai curată în cămin. Viaţa Lui era ca dospeala ce lucra cu elementele societăţii. Curat şi neîntinat, El umbla printre cei necugetaţi, aspri şi necurtenitori; printre vameşii nedrepţi, samaritenii păcătoşi, soldaţii păgâni, ţăranii necizelaţi şi mulţimea de tot felul...
13:13 Religia lui Hristos înmoaie orice este aspru şi dur în temperament şi netezeşte tot ce este colţuros şi aspru în maniere. Face cuvintele să fie blânde, iar comportamentul, plăcut. Să învăţăm de la Hristos cum să îmbinăm curăţia şi integritatea cu seninătatea în caracter. Un creştin blând şi amabil constituie cel mai puternic argument care poate fi adus în favoarea creştinismului.
13:14 Cuvintele amabile sunt ca roua sau ploaia binefăcătoare pentru suflet. Scriptura spune despre Domnul Hristos că harul era turnat pe buzele Sale, pentru ca "El să poată rosti la vremea potrivită un cuvânt pentru acela care era apăsat". Domnul ne îndeamnă şi pe noi: "Vorbirea voastră să fie cu har", "ca să poată aduce har celor ce ascultă".
13:15 Unii din cei cu care veniţi în contact s-ar putea să fie duri şi necurtenitori, dar nu fiţi şi voi la fel pentru că ei sunt astfel. Acela care doreşte să-şi păstreze respectul de sine trebuie să fie atent să nu rănească în mod inutil respectul de sine al altora. Această regulă trebuie păstrată cu grijă şi faţă de cei greoi la minte şi care greşesc. - Gospel Workers, p. 121, 122 (1915)
13:16 Glasul Mântuitorului. Glasul Mântuitorului era ca o muzică pentru urechile acelora care erau obişnuiţi cu predicile monotone şi lipsite de viaţă ale cărturarilor şi fariseilor. El vorbea rar şi impresionant, accentuând acele cuvinte care dorea să fie mai mult luate în seamă de ascultătorii Săi... Puterea vorbirii este de mare valoare şi vocea ar trebui să fie cultivată pentru binecuvântarea acelora cu care venim în contact. - Counsels to Parents, Teachers and Students, p. 240 (1913)
13:17 Cuvintele Lui atrăgeau inimi. Noi ar trebui să vorbim despre Hristos acelora care nu Îl cunosc. Ar trebui să facem aşa cum a făcut Hristos. Oriunde Se afla, în sinagogă, la marginea drumului, într-o corabie puţin depărtată de ţărm, la ospăţul fariseului sau la masa vameşului, El vorbea oamenilor despre lucrurile referitoare la o viaţă mai înaltă. Lucrurile din natură, evenimentele din viaţa de zi cu zi erau legate între ele de El prin cuvintele adevărului. Inimile ascultătorilor Săi erau atrase către El; căci El i-a vindecat pe bolnavi, i-a mângâiat pe cei întristaţi, le-a luat copiii în braţe şi i-a binecuvântat. Când deschidea buzele ca să vorbească, erau fascinaţi de El şi fiecare cuvânt era pentru suflet ca o mireasmă de viaţă spre viaţă.
13:18 Aşa ar trebui să fim şi noi. Oriunde ne-am afla, ar trebui să căutăm ocazii de a vorbi altora despre Mântuitorul. Dacă urmăm exemplul lui Hristos în a face bine, inimile se vor deschide faţă de noi aşa cum s-au deschis faţă de El. Nu bruscând, ci cu tact izvorât din iubirea divină, le putem vorbi despre Acela care este "Căpetenie peste zece mii", Acela care este "preaiubit". (Cântarea Cântărilor 5, 10.16). Aceasta este cea mai înaltă lucrare în care putem întrebuinţa talantul vorbirii. Acesta ne-a fost dat ca să-L putem prezenta pe Hristos ca Mântuitor care iartă păcatele. - Christ's Object Lessons, p. 338, 339 (1900)