3:11 atitudinea Sa faţă de poporul lor. Căminul şi şcoala erau una. În locul buzelor străine, inimile iubitoare ale tatălui şi mamei erau acelea care dădeau instrucţiuni copiilor lor. Gânduri despre Dumnezeu erau asociate cu toate evenimentele zilnice din viaţa de cămin. Lucrările puternice ale lui Dumnezeu erau relatate cu elocvenţă şi cu sentimente de respect amestecat cu teamă şi uimire. Măreţele adevăruri ale providenţei lui Dumnezeu şi viaţa viitoare erau imprimate în mintea tânără care făcea cunoştinţă cu adevărul, bunătatea şi frumosul. Lecţiile date erau ilustrate prin folosirea figurilor şi simbolurilor şi erau fixate mai bine în memorie în felul acesta. Prin aceste exemplificări însufleţite copilul era iniţiat aproape din pruncie în misterele, înţelepciunea şi speranţele strămoşilor săi, şi îndrumat într-un mod de gândire, simţire şi anticipare ce pătrundea dincolo de lucrurile văzute şi trecătoare la lucrurile nevăzute şi veşnice. (FE, p. 95, 96)