17:1 SECŢIUNEA XIII
17:2 Importanţa primordială a dezvoltării fizice
17:3 Exerciţiul şi sănătatea
17:4 [Notă: Vezi Căminul adventist, pp. 493-530, Secţiunea XVII, "Relaxare şi recreaţie"]
17:5 Ocupaţie şi distracţie bine ordonate. - Pentru ca tinerii şi copiii să aibă sănătate, voioşie, vivacitate, muşchi şi creieri bine dezvoltaţi, ar trebui să petreacă mult timp în aer liber şi să aibă ocupaţii şi distracţii bine reglementate. (CT. p. 83)
17:6 Copiii ar trebui să aibă ocupaţie în timpul lor. Munca intelectuală adecvată şi exerciţiul fizic în aer liber nu vor dăuna constituţiei băieţilor voştri. Munca folositoare şi obişnuirea cu secretele casnice vor fi binefăcătoare fetelor voastre, iar lucrul afară este în mod categoric necesar pentru constituţia şi sănătatea lor. (4T. p. 97)
17:7 Exerciţiul şi aerul curat. - Aceia care nu-şi folosesc mâinile şi picioarele în fiecare zi, vor observa o slăbiciune când încearcă să exerseze. Venele şi muşchii nu sunt în condiţia de a-şi îndeplini lucrul şi de a păstra întreaga maşinărie vie în activitate sănătoasă, fiecare mădular din organism îndeplinindu-şi partea sa. Extremităţile se vor întări pe măsură ce sunt folosite. Exerciţiul moderat în fiecare zi va furniza putere muşchilor, care altfel devin moi şi atrofiaţi. Prin exerciţiu zilnic în aer liber, ficatul, rinichii şi plămânii vor fi de asemenea întăriţi pentru a-şi îndeplini activitatea.
17:8 Ajutaţi-vă de puterea voinţei ce va rezista răcelii şi va da energie sistemului nervos. Într-un timp scurt vă veţi da seama de beneficiul exerciţiului
17:9 şi al aerului curat într-o aşa măsură încât n-aţi mai vrea să trăiţi fără aceste binecuvântări. Plămânii voştri, lipsiţi de aer, sunt ca nişte persoane flămânde, lipsite de hrană. Într-adevăr, noi putem trăi mai mult fără hrană decât fără aer, care este hrana destinată de Dumnezeu pentru plămâni. (Id. vol. 2. p. 533)
17:10 Îndeosebi studenţii au nevoie de activitate fizică. - Inactivitatea slăbeşte organismul. Dumnezeu a făcut ca bărbaţii şi femeile să fie activi şi de folos. Nimic nu poate mări mai mult tăria tinerilor ca exersarea adecvată a tuturor muşchilor în muncă folositoare. (ST. 19 august, 1875)
17:11 Toate facultăţile sunt întărite prin exerciţiu. - Copiii şi tineretul care sunt ţinuţi la şcoală şi limitaţi numai la cărţi, nu pot avea o constituţie fizică sănătoasă. Exersarea tineretului în studiu, fără exerciţiu fizic corespunzător, are tendinţa de a atrage sângele la creier, iar circulaţia în organism este dezechilibrată. Creierul are prea mult sânge, iar extremităţile prea puţin. Ar trebui să existe reguli ce să programeze studiile copiilor şi tinerilor la anumite ore, iar o parte din timpul lor ar trebui să fie petrecut în muncă utilă. Dacă obiceiurile lor în mâncare, îmbrăcăminte şi somn sunt în armonie cu legile fizice, ei pot obţine o educaţie fără să-şi sacrifice sănătatea fizică şi intelectuală. (CT. p. 83)
17:12 Copiii să fie învăţaţi încă de mici să poarte responsabilităţile mai mici ale vieţii, iar facultăţile astfel angajate se vor întări prin exerciţiu. În felul acesta tinerii pot deveni ajutoare eficiente în lucrarea mai mare pe care Domnul îi va chema s-o facă după aceea...
17:13 Puţini au fost antrenaţi în obiceiuri de hărnicie, cugetare şi răspundere. Indolenţa, lipsa de activitate, este cel mai mare blestem pentru copii la această vârstă. Munca sănătoasă şi utilă
17:14 va fi o mare binecuvântare prin promovarea formării de obiceiuri bune şi a unui caracter nobil. (R and H. 30 august, 1881)
17:15 Planificaţi varietate şi schimbare în lucru. - Mintea şi mâinile active ale tinerilor trebuie să aibă ocupaţie, iar dacă nu sunt îndreptate către sarcini folositoare, ce-i vor dezvolta pe ei şi-i vor binecuvânta pe alţii, îşi vor găsi ocupaţie în ceea ce le va produce leziuni atât fizice cât şi psihice.
17:16 Tinerii ar trebui să ia parte cu voioşie la poverile vieţii împreună cu părinţii lor, şi făcând astfel, să-şi păstreze o conştiinţă curată absolut necesară pentru sănătatea fizică şi morală. Făcând astfel, ei ar trebui să fie protejaţi de a depune mari eforturi în aceeaşi direcţie pentru mult timp. Dacă tinerii sunt ţinuţi fără întrerupere la un singur fel de muncă, până ce sarcina devine plictisitoare, se va realiza mai puţin decât dacă ar fi avut o schimbare a activităţii sau o perioadă de relaxare. Dacă mintea este prea solicitată la eforturi mari, va înceta de a se întări şi va degenera. Printr-o schimbare în lucru, sănătatea şi vigoarea pot fi menţinute. Nu va fi nevoie să aruncăm la o parte ceea ce este folositor pentru ceea ce este fără folos, căci distracţiile egoiste sunt primejdioase pentru principiile morale. (YI. 27 iulie, 1893)
17:17 Oboseala, rezultat normal al muncii. - Mame, nu există nimic altceva ce să aibă urmări mai rele decât a ridica poverile de pe umerii fiicelor voastre şi a nu le da nimic deosebit de făcut, ci a le lăsa să-şi aleagă munca cu care să se îndeletnicească, poate puţin croşetat sau alt lucru de mână. Lăsaţi-le să aibă exerciţiu al braţelor, picioarelor şi muşchilor. Ce dacă le oboseşte? Voi nu sunteţi obosite în munca voastră? Făcând excepţie de lucrul peste măsură, îi va durea pe copiii voştri oboseala mai mult decât vă doare pe voi? Desigur că nu. (2T. p. 371)
17:18 Ei pot fi trudiţi dar cât de dulce este odihna după o
17:19 măsură potrivită de muncă. Somnul, dulcele restaurator al naturii, înviorează trupul obosit şi-l pregăteşte pentru datoriile zilei următoare. (ST. 10 aprilie, 1884)
17:20 De ce sărăcia este adesea o binecuvântare. - Unii cred că bogăţiile şi trândăvia sunt cu adevărat binecuvântări dar aceia care sunt întotdeauna ocupaţi şi merg cu voioşie să-şi împlinească sarcinile zilnice, sunt cei mai fericiţi şi se bucură de cea mai bună sănătate... Sentinţa că omul trebuie să trudească pentru pâinea lui de fiecare zi, precum şi făgăduinţa fericirii şi slavei viitoare, amândouă vin de la acelaşi tron şi amândouă sunt binecuvântări. (CTBH. p. 97)
17:21 Sărăcia, în multe cazuri este o binecuvântare deoarece îi împiedică pe tineri şi pe copii de a fi distruşi prin inactivitate. Atât puterile fizice cât şi cele intelectuale ar trebui cultivate şi dezvoltate cum se cuvine. Prima şi continua grijă a părinţilor ar trebui să fie aceea de a vedea ca fiii şi fiicele lor să aibă constituţii solide ca să poată deveni bărbaţi şi femei sănătoase. Este imposibil să atingi acest obiectiv fără exerciţiu fizic. Pentru sănătatea lor fizică şi pentru binele lor moral, copiii trebuie învăţaţi să lucreze, chiar dacă nu există nici o trebuinţă în ce priveşte bunurile materiale. Dacă vor să aibă caractere curate şi virtuoase, ei trebuie să aibă disciplina muncii bine ordonate ce va solicita la exerciţiu toţi muşchii. Satisfacţia ce o vor avea copiii în a fi folositori şi în a se lepăda de ei înşişi pentru a-i ajuta pe alţii, va fi cea mai sănătoasă plăcere de care s-au bucurat vreodată. (3T. p. 151)
17:22 Activităţi intelectuale şi fizice în mod echilibrat. - Studenţilor n-ar trebui să li se permită să studieze atât de mult încât să nu aibă timp pentru antrenament fizic. Sănătatea nu poate fi păstrată decât dacă este acordată câte o porţiune a fiecărei zile pentru efort muscular în aer liber.
17:23 Ore stabilite ar trebui să fie devotate vreunui fel de muncă manuală ce va pune în acţiune toate părţile corpului. Echilibraţi solicitarea puterilor intelectuale şi fizice, iar mintea studentului va fi reîmprospătată. Dacă este bolnav, exerciţiul fizic va ajuta adesea organismul să-şi recapete condiţia lui normală. Când studenţii părăsesc colegiul, ar trebui să aibă o sănătate mai bună şi o înţelegere mai bună a legilor vieţii, decât atunci când au intrat la colegiu. Sănătatea ar trebui păzită cu tot atâta sfinţenie ca şi caracterul. (CTBH. p. 82, 83)
17:24 Energia tinerească irosită într-un mod atât de nechibzuit. - În prospeţimea şi vigoarea vieţii, cât de puţin îşi dau seama tinerii de valoarea energiei lor abundente. O comoară mai scumpă decât aurul, mai esenţială pentru propăşire decât învăţătura, titlul sau bogăţiile - cu câtă uşurinţă este tratată! Cât de nechibzuit risipită!...
17:25 În studiul fiziologiei, elevii trebuie conduşi să vadă valoarea puterii fizice şi felul în care ar putea fi păstrată şi dezvoltată în aşa fel încât să contribuie în cea mai mare măsură la succes în lupta cea mare a vieţii. (Ed. p. 195, 196)
17:26 Activitatea să nu fie înăbuşită, ci îndrumată. - Copiii noştri stau la răscruce de drumuri. La fiecare pas, atracţiile lumii către urmărirea intereselor proprii şi către îngăduinţa de sine, îi cheamă departe de calea pregătită pentru răscumpăraţii Domnului. Dacă viaţa lor va fi o binecuvântare sau un blestem, depinde de alegerea ce o fac. Plini de energie, dornici să-şi probeze capacităţile neîncercate, ei trebuie să găsească vreo descărcare pentru viaţa lor plină de energie. Prin urmare vor fi activi pentru bine sau pentru rău.
17:27 Cuvântul lui Dumnezeu nu reprimă activitatea, ci o călăuzeşte cum trebuie. Dumnezeu nu doreşte ca tineretul să fie lipsit de aspiraţii.
17:28 Elementele caracterului ce-l fac pe un om cu adevărat plin de succes şi onorat între oameni - dorinţa de nestăvilit pentru un bine mai mare, voinţa dârză, sârguinţa intensă, perseverenţa neobosită - nu trebuie descurajate. Prin harul lui Dumnezeu, ele trebuie îndreptate spre atingerea obiectivelor atât de înalte faţă de interesele egoiste şi lumeşti, cu cât mai înalte sunt cerurile faţă de pământ. (MH. p. 396)
17:29 Instruire pentru viaţa practică
17:30 De ce Dumnezeu a hotărât munca pentru Adam şi Eva. - Domnul a făcut pe Adam şi Eva şi i-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească pentru Domnul. A fost pentru fericirea lor ca ei să aibă o ocupaţie, altfel Domnul nu le-ar fi hotărât lucrul. (MS. 24b, 1894)
17:31 În sfatul cu Tatăl, înainte de a fi lumea, a fost destinat ca Domnul Dumnezeu să planteze o grădină în Eden pentru Adam şi Eva şi să le dea sarcina de a îngriji pomii fructiferi şi de a cultiva şi îngriji vegetaţia. Munca folositoare trebuia să fie protecţia lor şi trebuia perpetuată de-a lungul tuturor generaţiilor până la încheierea istoriei pământului. (ST. 13 august, 1896)
17:32 Exemplul Domnului Isus ca muncitor desăvârşit. - În viaţa Lui pământească, Hristos a fost... ascultător şi de ajutor în cămin. El a învăţat meseria de tâmplar şi a lucrat cu propriile-J mâini în micul atelier din Nazaret... Biblia spune despre Isus: "Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El." Pe măsură ce lucra, în copilărie şi tinereţe, mintea şi trupul erau dezvoltate. Nu Şi-a folosit puterile fizice cu nepăsare, ci le-a dat astfel de exerciţiu încât să le păstreze în sănătate ca El să poată face cea mai bună lucrare în orice domeniu. Nu voia să fie nedesăvârşit nici chiar în mânuirea sculelor. El era desăvârşit ca lucrător, după cum era desăvârşit în caracter. (FE. p. 417, 418) Fiecare obiect pe care îl făcea era bine lucrat, părţile potrivindu-se exact şi fiind în stare să suporte proba. (Ev. p. 378)
17:33 El trudea zilnic cu mâini răbdătoare. - Isus a sfinţit cărările umile ale vieţii prin exemplul Său... Viaţa Lui a fost plină de sârguinţă şi hărnicie. El, Maiestatea cerului a umblat pe străzi îmbrăcat în hainele simple ale muncitorului obişnuit. A trudit în susul şi în josul povârnişurilor muntelui, mergând şi venind de la lucrul Lui umil. Nu au fost trimişi îngeri să-L poarte pe aripile lor pe urcuşurile obositoare sau să-I dea din tăria lor pentru îndeplinirea sarcinii Sale smerite. Totuşi, atunci când pleca să contribuie la întreţinerea familiei prin munca lui zilnică, El avea aceeaşi putere ca şi atunci când a făcut minunea de a hrăni cinci mii de suflete flămânde pe ţărmul Galileei.
17:34 Nu a folosit însă puterea Sa divină pentru a-Şi împuţina poverile sau pentru a-Şi uşura munca. A luat asupra Lui chipul omenirii cu toate slăbiciunile ce-o însoţesc şi nu S-a abătut de la cele mai severe încercări. El a trăit într-o casă de ţărani, a fost îmbrăcat în haine aspre, s-a amestecat cu cei de jos şi a muncit din greu în fiecare zi, cu mâini răbdătoare. Exemplul Său ne arată că este datoria omului de a fi harnic şi că munca este onorabilă. (HR. octombrie, 1876)
17:35 Isus a locuit în Nazaret mult timp, neonorat şi necunoscut, pentru a-i învăţa pe oameni cum să trăiască aproape de Dumnezeu în timp ce-şi îndeplinesc datoriile umile ale vieţii. Era o taină pentru îngeri faptul că Domnul Hristos, Maiestatea cerului, a trebuit să coboare, nu numai ca să ia asupra Sa omenescul dar şi ca să-Şi asume cele mai grele poveri şi cele mai înjositoare sarcini. El a făcut aceasta pentru a deveni ca unul din noi, ca să poată fi obişnuit cu truda, întristările şi oboseala copiilor oamenilor. (HR. octombrie, 1876)
17:36 Treziţi zelul pentru realizări folositoare. - În copii şi tineri ar trebui trezită o râvnă de a-şi face exerciţiul fizic îndeplinind ceva ce să fie
17:37 binefăcător pentru ei şi de folos altora. Exerciţiul ce dezvoltă mintea şi caracterul, ce învaţă mâinile să fie folositoare, ce-i instruieşte pe tineri să-şi ducă partea lor din poverile vieţii, este cel ce dă tărie fizică şi stimulează fiecare facultate. Există o răsplată în hărnicia nobilă, în cultivarea obiceiului de a trăi pentru a face bine. (CT. p. 147)
17:38 Tinerii trebuie învăţaţi că viaţa înseamnă lucru zelos, răspundere şi îngrijire. Ei au nevoie de o instruire ce să-i facă practici - bărbaţi şi femei care pot face faţă urgenţelor. Ei trebuie învăţaţi că disciplina unei munci sistematice, bine ordonate, este esenţială, nu doar ca o protecţie împotriva schimbărilor vieţii dar şi ca un ajutor pentru o dezvoltare din toate punctele de vedere. (Ed. p. 215)
17:39 Munca fizică nu este înjositoare. - Mulţi fac greşeala de a privi lucrul ca fiind înjositor; de aceea tinerii sunt foarte nerăbdători să se educe ca profesori, savanţi, comercianţi, avocaţi şi să ocupe aproape orice funcţie ce nu cere muncă fizică. Tinerele privesc lucrul casnic ca fiind umilitor. Şi cu toate că exerciţiul fizic necesar pentru îndeplinirea muncii casnice este destinat să promoveze sănătatea, dacă nu este prea sever, totuşi ele caută o educaţie pentru a deveni profesoare sau secretare sau învaţă vreo meserie ce să le ţină închise în casă, la o slujbă sedentară. (CT. p. 291)
17:40 Lumea este plină de tineri şi tinere care se mândresc cu neştiinţa lor în vreo muncă folositoare. Ei sunt, aproape fără excepţie, frivoli, vanitoşi, iubitori de etalare, nefericiţi, nemulţumiţi şi prea adesea uşuratici şi lipsiţi de principii. Astfel de caractere sunt o pată asupra societăţii şi o ocară pentru părinţi. (HR. decembrie, 1877)
17:41 Nici unuia din noi n-ar trebui să-i fie ruşine de muncă, oricât de mică şi umilă ar părea. Munca este înnobilatoare. Toţi aceia care trudesc cu capul sau cu mâinile sunt muncitori sau muncitoare. Şi toţi îşi fac datoria şi îşi onorează religia atunci când spală rufe sau vase, la fel de mult ca şi atunci când merg la şedinţă. În timp ce mâinile sunt angajate în lucrul obişnuit, mintea poate fi înălţată şi înnobilată de gânduri curate şi sfinte. (4T. p. 590)
17:42 Tinerii să fie stăpânii, nu robii muncii. - Tineretul trebuie îndrumat să vadă adevărata demnitate a muncii. (Ed. p. 214) Un mare motiv pentru care truda fizică este privită de sus, este felul neglijent şi nechibzuit în care aceasta este efectuată deseori. Este făcută de nevoie, nu din liberă alegere. Muncitorul nu lucrează cu tragere de inimă şi nu-şi păstrează respectul de sine, nici nu câştigă respectul altora. Instruirea manuală ar trebui să corecteze această greşeală şi să dezvolte obiceiuri de precizie şi perfecţiune. Elevii să înveţe abilitate şi metodă, să înveţe a economisi timp şi a face fiecare mişcare în mod calculat. Ei n-ar trebui învăţaţi doar metodele cele mai bune, ci să fie inspiraţi cu râvna de a le îmbunătăţi în continuare. Ţinta lor să fie aceea de a-şi face lucrul aşa de desăvârşit cât pot mâinile şi creierul omenesc să-l facă.
17:43 Asemenea antrenament îi va face pe tineri stăpâni şi nu robi ai muncii. Va uşura soarta aceluia care trudeşte din greu şi va înnobila chiar şi cea mai umilă ocupaţie. Acela care priveşte lucrul doar ca pe o corvoadă şi se apucă de el cu ignoranţă înfumurată, nefăcând nici un efort pentru îmbunătăţire, va găsi că este, într-adevăr, o povară. Dar aceia care recunosc că există o ştiinţă în munca cea mai umilă, vor vedea în ea nobleţe şi frumuseţe şi vor avea plăcere în a o îndeplini cu credincioşie şi eficienţă.(Id. p. 222)
17:44 Bogăţia să nu scutească de instruire practică. - În multe cazuri, părinţii bogaţi nu simt cât de important este să le dea copiilor lor o educaţie în datoriile practice ale vieţii, tot la fel ca şi în ştiinţe. Ei nu văd necesitatea de a le oferi o înţelegere profundă a muncii folositoare, pentru binele minţii şi al principiilor morale ale copiilor şi pentru rodnicia lor viitoare. Acesta este dreptul copiilor ca, în cazul unei nenorociri, ei să stea într-o independenţă nobilă, ştiind cum să-şi folosească mâinile. Dacă au un capital de tărie, ei nu sunt săraci, chiar dacă nu au nici un ban.
17:45 Mulţi, care în tinereţe au avut o situaţie bună, pot fi lipsiţi de toate bogăţiile lor şi lăsaţi cu fraţi, surori şi părinţi dependenţi de ei pentru întreţinere. Cât de important este atunci ca fiecare tânăr să fie educat să lucreze, ca să poată fi pregătit pentru orice caz neprevăzut! Bogăţiile sunt cu adevărat un blestem atunci când posesorii le lasă să stea în calea fiilor şi fiicelor lor, ca să nu obţină o cunoaştere a muncii folositoare pentru a fi calificaţi pentru viaţa practică. (3T. p. 150)
17:46 Copiii să ia parte la datoriile casnice. - Mama credincioasă nu va fi, nici nu poate fi o mare amatoare de modă, nici o sclavă în casă, care să satisfacă mofturile copiilor ei şi să-i scutească de muncă. Ea îi va învăţa să ia parte la datoriile ei casnice, ca să poată avea o cunoaştere a vieţii practice. Când copiii contribuie la muncă împreună cu mama lor, vor învăţa să privească lucrul ca fiind esenţial pentru fericire, înnobilator şi nu înjositor. Dar dacă mama îşi educă fiicele să fie indolente, în timp ce ea duce poverile grele ale vieţii de cămin, le învaţă să o privească de sus ca pe servitoarea lor, să aştepte după ele şi să facă lucrurile
17:47 ce le revin lor. Mama ar trebui să-şi păstreze întotdeauna demnitatea. (PHJ. iunie, 1890)
17:48 Unele mame fac greşeala de a le elibera pe fete de trudă şi grijă. Făcând astfel, le încurajează lenea. Scuza pe care o invocă aceste mame este: "Fiicele mele nu sunt puternice." Dar ele urmează exact calea ce le face slabe şi lipsite de randament. Munca bine orientată este exact ceea ce se cere pentru a le face tari, viguroase, voioase, fericite şi curajoase să întâmpine diferitele încercări cu care sunt asaltate în această viaţă. (ST. 19 august, 1875)
17:49 Trasaţi sarcini folositoare copiilor. - Nepăsarea cu care părinţii neglijează să le dea de lucru copiilor lor are urmări deosebit de grave, primejduind vieţile multor tineri şi paralizându-le rodnicia în mod jalnic.
17:50 Dumnezeu doreşte ca, atât părinţii cât şi profesorii să-i instruiască pe copii în datoriile practice ale vieţii de fiecare zi. Încurajaţi hărnicia. Fetele - şi chiar băieţii care nu au de lucru afară - ar trebui să înveţe cum s-o ajute pe mama. Din copilărie, ei trebuie învăţaţi să poarte poveri tot mai grele şi mai grele, ajutând în mod inteligent în lucrul familiei. Mame, arătaţi-le cu răbdare copiilor voştri cum să-şi folosească mâinile. Lăsaţi-i să înţeleagă că mâinile lor trebuie folosite în lucrul casnic cu tot atâta îndemânare ca şi ale voastre. (R and H. 8 septembrie, 1904)
17:51 Fiecare copil din familie ar trebui să aibă o parte în purtarea poverilor căminului şi să fie învăţat să-şi îndeplinească sarcina cu credincioşie şi cu voioşie. Dacă munca este astfel împărţită, iar copiii cresc obişnuiţi să poarte răspunderi pe măsura lor, nici un membru al familiei nu va fi supraîmpovărat, iar în cămin totul se va face plăcut şi fără piedici. Va fi menţinută o economie adecvată căci fiecare va fi obişnuit şi interesat în datoriile căminului. (ST. 23 august, 1877)
17:52 Gătitul şi cusutul, lecţii de bază. - Mamele ar trebui să-şi ia fiicele cu ele în bucătărie şi să le dea o educaţie amănunţită în domeniul gătitului. De asemenea, să le instruiască în arta fundamentală a cusutului: să le înveţe cum să croiască în mod economic articole de îmbrăcăminte şi cum să le coase cu acurateţe. Unele mame preferă, să facă mai degrabă totul singure decât să-şi dea silinţa să le antreneze cu răbdare pe fiicele lor lipsite de experienţă. Dar făcând astfel, neglijează ramurile esenţiale ale educaţiei şi comit un mare rău împotriva copiilor lor deoarece, mai târziu în viaţă, ei vor simţi dificultatea datorată lipsei lor de cunoştinţe în aceste lucruri. (ApM. p. 15)
17:53 Daţi învăţătură atât băieţilor cât şi fetelor. - Deoarece atât bărbaţii cât şi femeile au o parte în gospodărie, ar trebui ca şi băieţii şi fetele să capete o cunoaştere a datoriilor casnice. A face un pat şi a face ordine într-o cameră, a spăla vase, a pregăti o mâncare, a-şi spăla şi repara propriile haine, este o instruire ce n-ar trebui să scadă demnitatea nici unui băiat. Dimpotrivă, îl va face mai fericit şi mai folositor. Iar dacă fetele, în schimb, ar putea învăţa să înhame şi să conducă un cal [Notă: Aceasta a fost scrisă în anul 1903. Principiile sunt pe deplin aplicabile astăzi.] , să folosească fierăstrăul şi ciocanul, precum şi grebla şi sapa, ar fi mai bine pregătite să întâmpine împrejurările critice ale vieţii. (Ed. p. 216, 217) Este esenţial atât pentru fiicele cât şi pentru fiii noştri să înveţe folosirea adecvată a timpului, pentru că sunt în mod egal răspunzători înaintea lui Dumnezeu de felul în care îl ocupă. Viaţa ne este dată pentru perfecţionarea înţeleaptă a talentelor ce le posedăm. (HR. decembrie, 1877)
17:54 Vedeţi avantajele în păstrarea tăriei mamei. - În fiecare zi este lucru de făcut în casă: de gătit, de spălat vase, de măturat şi de şters praful. Mamelor, le-aţi învăţat pe fiicele voastre să facă aceste datorii zilnice?... Muşchii lor au nevoie de exerciţiu. În loc de a face exerciţiu sărind şi jucând mingea sau alt joc, exerciţiul lor să aibă un obiectiv. (MS. 129, 1898)
17:55 Învăţaţi-i pe copii să-şi ducă partea lor din poverile gospodăriei. Ţineţi-i ocupaţi cu vreun lucru folositor. Arătaţi-le cum să-şi facă lucrul uşor şi bine. Ajutaţi-i să realizeze că, prin uşurarea greutăţilor mamei lor, ei îi conservă puterea şi-i prelungesc viaţa. Multe mame epuizate au intrat în mormânt înainte de vreme din nici o altă cauză decât aceea că nu şi-a învăţat copiii să ia parte la poverile sale. Încurajând un spirit de slujire neegoistă în cămin, părinţii îi atrag pe copii mai aproape de Hristos, care este întruchiparea altruismului. (MS. 70, 1903)
17:56 Un experiment în fericire. - Copii, aşezaţi-vă mama pe un scaun comod şi spuneţi-i să vă arate ce are de făcut. Ce surpriză ar fi aceasta pentru multe mame trudite şi suprasolicitate! Copiii şi tinerii nu vor simţi niciodată pacea satisfacţiei până ce nu vor despovăra mâinile obosite, mintea şi inima epuizată a mamei, prin îndeplinirea cu credincioşie a datoriilor casnice. Acestea sunt trepte pe scara progresului ce-i va duce înainte pentru a primi o educaţie mai înaltă.
17:57 Îndeplinirea cu credincioşie a obligaţiilor zilnice este ceea ce aduce satisfacţia şi pacea gospodarului sincer. Aceia care-şi neglijează partea din responsabilităţile familiei, sunt aceia care se necăjesc din cauza singurătăţii şi nemulţumirii, pentru că nu au învăţat
17:58 adevărul că aceia care sunt fericiţi, sunt fericiţi pentru că iau parte la rutina zilnică a lucrului ce apasă asupra mamei sau asupra altor membri ai familiei. Mulţi lasă neînvăţată cea mai folositoare lecţie ce este esenţial s-o înţeleagă pentru binele lor viitor. (MS. 129, 1898)
17:59 Răsplătirile credincioşiei în datoriile casnice. - O îndeplinire cu credincioşie a datoriilor casnice, ocupând postul în care poţi aduce cele mai bune foloase, este cu adevărat înălţătoare, chiar dacă acel post este întotdeauna aşa de simplu şi umil. E nevoie de această influenţă divină. În aceasta există pace şi bucurie sfântă. Are putere vindecătoare. În mod tainic şi pe neobservate, ea va alina durerile sufletului şi chiar suferinţele corpului. Pacea minţii, izvorâtă din motive şi fapte curate şi sfinte, va da libertate şi vigoare tuturor organelor corpului. Pacea lăuntrică şi o conştiinţă liberă de insultă la adresa lui Dumnezeu, vor impulsiona şi înviora mintea ca roua picurată pe plantele gingaşe. Voinţa este atunci orientată şi stăpânită în mod corect, fiind mai hotărâtă şi, în acelaşi timp, lipsită de perversitate. Meditaţiile sunt plăcute deoarece sunt sfinţite. Seninătatea minţii, ce o poţi avea, va binecuvânta pe toţi aceia cu care te întovărăşeşti. Această pace şi linişte vor deveni obişnuite cu timpul şi-şi vor reflecta razele preţioase asupra tuturor celor din jurul tău, ca să fie din nou reflectate asupra ta. Cu cât guşti mai mult din această pace cerească şi linişte a minţii, cu atât ea va creşte mai mult. Este o plăcere însufleţită, vie, ce nu aruncă toate puterile morale în apatie, ci le trezeşte la o activitate sporită. Pacea desăvârşită este o însuşire pe care îngerii o posedă. (2T. p. 326, 327)
17:60 Va exista activitate în cer. - Îngerii sunt lucrători. Ei sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru copiii oamenilor. Servitorii leneşi, care se aşteaptă la un cer al
17:61 inactivităţii, au idei false despre ceea ce constituie cerul. Creatorul nu a pregătit un loc pentru satisfacerea indolenţei păcătoase. Cerul este un loc al activităţii pline de interes. Totuşi, pentru cei trudiţi şi împovăraţi, pentru aceia care au luptat lupta cea bună a credinţei, el va fi o odihnă slăvită, deoarece tinereţea şi vigoarea nemuririi va fi a lor şi nu vor mai avea de luptat împotriva păcatului şi a lui Satana. Pentru aceşti lucrători energici, o stare de indolenţă veşnică ar fi plictisitoare. N-ar fi cer pentru ei. Cărarea muncii, hotărâtă creştinului pe pământ, poate fi grea şi istovitoare, dar este onorată şi sfinţită de urmele paşilor Mântuitorului, iar acela care o urmează este în siguranţă. (CTBH. p. 99)
17:62 Învăţând meserii folositoare
17:63 Fiecare copil ar trebui să înveţe o meserie. - Nepăsarea şi eşecul părinţilor în a le da de lucru copiilor, pe care şi-au luat responsabilitatea să-i aducă pe lume, a rezultat în rău imens, periclitând vieţile multor tineri şi paralizând în mare măsură rodnicia lor. Este o mare greşeală a permite tinerilor să crească fără a învăţa vreo meserie. (MS. 121, 1901)
17:64 Din stâlpul de nor, Domnul Isus a dat indicaţii evreilor prin Moise să-şi educe copiii să lucreze, să-i înveţe meserii şi nimeni să nu fie leneş. (MS. 24b, 1894)
17:65 Ar trebui să-i ajutaţi pe copiii voştri să capete cunoştinţă ca, în caz de nevoie, să poată trăi din propria lor muncă. Să-i învăţaţi să fie hotărâţi în a urma chemarea datoriei. (ST. 13 august, 1875)
17:66 Învăţaţi folosirea uneltelor. - Când copii ating o vârstă potrivită, ar trebui să li se asigure unelte. Dacă lucrul le este făcut interesant, ei vor fi găsiţi elevi pricepuţi în folosirea uneltelor. Dacă tatăl este dulgher, ar trebui să le dea băieţilor lecţii în construirea caselor, aducând întotdeauna în instrucţiunile lui lecţii din Biblie, cuvinte ale Scripturii în care Domnul compară fiinţele omeneşti cu clădirea Lui. (MS. 45, 1912)
17:67 Antrenaţi fiii în agricultură. - Taţii trebuie să-şi instruiască fiii să se angajeze cu ei în meseriile şi în lucrul lor. Fermierii n-ar trebui să creadă că agricultura nu este o ocupaţie destul de demnă pentru fiii lor. Agricultura trebuie avansată prin cunoştinţe ştiinţifice.
17:68 Agricultura a fost declarată nerentabilă. Oamenii spun că solul nu plăteşte pentru munca depusă în el şi deplâng soarta acelora care îl cultivă... Ar trebui însă ca persoane pricepute în această direcţie să se ocupe de acest domeniu de activitate, să facă un studiu al solului, să înveţe cum să planteze, să cultive şi să recolteze şi s-ar putea vedea rezultate mai încurajatoare. Mulţi spun: "Noi am încercat agricultura şi ştim care sunt rezultatele ei." Şi totuşi chiar aceştia au nevoie să ştie cum să cultive solul şi cum să aducă ştiinţa în lucrul lor. Plugurile lor ar trebui să taie brazde mai adânci şi mai late, iar ei să înveţe că în cultivarea pământului nu trebuie să manifeste un temperament grosolan şi aspru... Să înveţe a semăna seminţele la vremea lor, să acorde atenţie vegetaţiei şi să urmărească planul stabilit de Dumnezeu. (ST. 13 august, 1896)
17:69 Instruire de valoare remarcabilă. - Nici o ramură a instruirii manuale nu are o valoare mai mare ca agricultura. Ar trebui depus un efort mai mare pentru a crea şi a încuraja un interes în îndeletnicirile agricole. Profesorii să atragă atenţia asupra a ceea ce spune Biblia despre agricultură: că planul lui Dumnezeu pentru om a fost să lucreze pământul; că primului om, conducătorul întregii lumi, i s-a dat o grădină ca s-o cultive şi că mulţi din cei mai mari bărbaţi ai lumii - adevărata sa nobilime - au fost lucrători ai pământului. Arătaţi-le ocaziile din viaţa unui astfel de om...
17:70 Cine îşi câştigă existenţa prin agricultură, scapă de multe ispite şi se bucură de nenumărate privilegii şi bine-cuvântări de care sunt lipsiţi aceia care lucrează în marile oraşe. În aceste zile ale trusturilor gigantice şi ale competiţiei comerciale, puţini sunt aceia care se bucură cu adevărat de independenţa şi siguranţa unei răsplătiri drepte a muncii lor, aşa cum se bucură lucrătorul pământului. (Ed. p. 219)
17:71 Produsele proaspete sunt de o valoare deosebită. - Familiile şi instituţiile ar trebui să înveţe să facă mai mult pentru cultivarea şi îmbunătăţirea pământului. Numai dacă oamenii ar cunoaşte valoarea produselor pământului, aduse la vremea lor, eforturi mai stăruitoare ar fi făcute pentru cultivarea solului. Toţi ar trebui să fie familiarizaţi cu valoarea deosebită a fructelor şi legumelor proaspete din livadă şi grădină. (CD. p. 312)
17:72 Şcolile să ofere instrucţiuni în meserii folositoare. - Instruirea manuală merită o atenţie mult mai mare decât i s-a acordat înainte. Ar trebui înfiinţate şcoli care, pe lângă cea mai înaltă cultură intelectuală şi morală, să asigure cele mai bune condiţii posibile pentru dezvoltare fizică şi instructaj pentru muncă. Să fie date instrucţiuni în agricultură şi industrie - cuprinzând, pe cât posibil, cât mai multe din cele mai utile meserii - de asemenea în organizarea gospodăriei, în arta culinară sănătoasă, în croitorie, în fabricarea rochiilor comode şi modeste, în tratarea bolnavilor şi în alte domenii asemănătoare. Ar trebui asigurate grădini, ateliere şi camere de tratamente, iar lucrarea în fiecare domeniu să fie îndrumată de instructori pricepuţi. Lucrul să aibă o ţintă definită şi să fie desăvârşit. În timp ce fiecare persoană are nevoie de cunoştinţe în diferite meşteşuguri, este absolut necesar ca fiecare să devină expert în cel puţin unul. Fiecare tânăr, la terminarea şcolii, ar trebui să fi acumulat cunoştinţe în vreo meserie sau ocupaţie cu care să-şi poată câştiga existenţa, dacă va fi nevoie. (Ed. p. 218)
17:73 O instruire cu valoare dublă. - Întreprinderi ce se ocupă cu anumite ramuri de muncă ar fi trebuit conectate cu şcolile ca studenţii să poată avea serviciu şi exerciţiul necesar după
17:74 orele de clasă... Atunci ei ar putea obţine o cunoaştere practică a meseriei după ce şi-au dobândit cunoştinţele din cărţi. (CT. p. 83, 84)
17:75 Cunoştinţele practice sunt de o valoare mai mare decât cele ştiinţifice. - Ar fi trebuit să existe profesoare experimentate care să dea lecţii de gătit tinerelor. Fetele ar fi trebuit să fie instruite să croiască, să coase şi să facă articole de îmbrăcăminte, devenind astfel educate pentru datoriile practice ale vieţii.
17:76 Pentru tineri trebuie să existe întreprinderi unde ar putea învăţa diferite meserii ce le vor solicita atât muşchii cât şi puterile intelectuale. Dacă tinerii nu pot avea decât o educaţie unilaterală, care va avea o consecinţă mai mare: o cunoaştere a ştiinţei, cu toate dezavantajele ei pentru sănătate şi viaţă sau o cunoaştere a muncii pentru viaţa practică? Noi răspundem fără ezitare: cea de-a doua. Dacă una trebuie să fie neglijată, aceea să fie studierea cărţilor. (3T. p. 156)
17:77 S-ar putea să existe unii care au primit o educaţie greşită sau alţii care au idei greşite cu privire la educarea copiilor. Aceşti copii şi tineri trebuie să aibă cea mai bună instruire, iar voi trebuie să introduceţi munca fizică alături de cea intelectuală - cele două să meargă împreună. (MS. 19, 1887)
17:78 Isus a fost un exemplu de hărnicie plină de mulţumire. - Se cere mult mai mult har şi disciplină riguroasă a caracterului pentru a lucra pentru Dumnezeu în calitate de mecanic, negustor, avocat sau fermier, ducând principiile creştinismului în ocupaţiile obişnuite ale vieţii, decât să lucrezi ca un misionar recunoscut în câmp deschis, unde poziţia unuia este înţeleasă şi, datorită acestui fapt, jumătate din dificultăţi sunt înlăturate. Se cer nervi şi muşchi spirituali tari pentru a duce religia în atelier
17:79 şi în birou, sfinţind amănuntele vieţii de fiecare zi, subordonând fiecare tranzacţie lumească standardului unui creştin după Biblie.
17:80 Isus, în cei treizeci de ani ai Săi de retragere la Nazaret, a trudit şi S-a odihnit, a mâncat şi a dormit, de la o săptămână la alta şi de la un an la altul, la fel ca şi contemporanii Săi umili. El nu a atras în nici un fel atenţia asupra Lui Însuşi ca asupra unui personaj marcant, totuşi El era Răscumpărătorul lumii, cel adorat de îngeri, făcând tot timpul lucrul Tatălui Său, trăind o lecţie ce ar trebui să rămână pentru omenire ca să o copieze până la sfârşitul timpului.
17:81 Această lecţie esenţială a hărniciei plină de mulţumire în datoriile necesare vieţii, oricât de umile, trebuie încă învăţată de o mare parte a urmaşilor Domnului Hristos. Dacă nu este nici un ochi omenesc să ne critice lucrul, nici o voce ca să laude sau să blameze, el trebuie făcut tot atât de bine ca şi când Însuşi Cel Infinit ar fi acolo să-l inspecteze. Noi ar trebui să fim la fel de credincioşi în detaliile mici ale ocupaţiilor noastre ca şi în problemele mai mari ale vieţii. (HR. octombrie, 1876)
17:82 Cunoaşterea şi ascultarea de legile vieţii
17:83 Minuni ale corpului omenesc. - Noi suntem lucrarea lui Dumnezeu, iar Cuvântul Lui ne descrie ca: "o făptură aşa de minunată". El a pregătit această locuinţă vie pentru minte; este un templu "ţesut în chip ciudat", pe care Domnul Însuşi l-a făcut potrivit Duhului Său cel Sfânt ca să locuiască în el. Mintea controlează întreaga făptură. Toate faptele noastre, bune sau rele, îşi au originea în minte. Mintea este cea care se închină lui Dumnezeu şi ne apropie de fiinţele cereşti. Totuşi, mulţi îşi petrec întreaga viaţă fără a cunoaşte caseta {corpul omenesc} ce conţine această comoară.
17:84 Toate organele fizice sunt slujitorii minţii, iar nervii sunt solii ce transmit ordinele sale, călăuzind mişcările maşinăriei vii. (FE. p. 425, 426)
17:85 În timp ce este studiat mecanismul corpului, atenţia ar trebui să fie îndreptată spre adaptarea lui minunată în a-şi îndeplini funcţiile şi la activitatea şi interdependenţa diferitelor organe. Pe măsură ce interesul studentului este astfel trezit, iar el este condus să vadă importanţa culturii fizice, profesorul poate face mult în a-i asigura o dezvoltare adecvată şi obiceiuri corecte. (Ed. p. 198)
17:86 Sănătatea să fie păzită. - Deoarece mintea şi sufletul îşi găsesc expresie prin intermediul corpului, atât vigoarea morală cât şi cea spirituală depind într-o mare măsură de tăria şi activitatea fizică. Tot ceea ce promovează
17:87 sănătatea fizică, promovează dezvoltarea unei minţi puternice şi a unui caracter bine echilibrat. Fără sănătate, nimeni nu poate înţelege clar şi nici nu poate să-şi împlinească în mod complet obligaţiile sale faţă de sine, faţă de cei din jur sau faţă de Creatorul său. De aceea sănătatea ar trebui să fie păzită cu tot atâta credincioşie ca şi caracterul. O cunoaştere a fiziologiei şi a igienei ar trebui să fie temelia tuturor eforturilor educaţionale. (Id. p. 195)
17:88 Mulţi nu vor să studieze legile sănătăţii. - Mulţi nu vor să depună efortul necesar pentru a obţine o cunoaştere a legilor vieţii şi a metodelor simple folosite pentru restabilirea sănătăţii. Ei nu se plasează într-o relaţie corectă cu viaţa. Când rezultatul încălcării legilor naturale este boala, ei nu caută să-şi corecteze greşelile, iar apoi cer binecuvântarea lui Dumnezeu. (CTBH. p. 112, 113)
17:89 Trebuie să ne educăm, ca să trăim în armonie cu legile sănătăţii, şi ca să învăţăm şi pe alţii o cale mai bună. Mulţi, chiar dintre aceia care mărturisesc a crede adevărurile speciale pentru acest timp, sunt deplorabil de neştiutori cu privire la sănătate şi cumpătare. Ei au nevoie să fie educaţi, învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură. Subiectul trebuie ţinut proaspăt înaintea lor. Aproape fiecărei familii ar trebui să-i fie stârnit interesul asupra acestei probleme ce n-ar trebui să fie trecută cu vederea ca neesenţială. Conştiinţa trebuie trezită la datoria practicării principiilor adevăratei reforme. (Id. p. 117)
17:90 Principiile igienei aplicate în dietă, exerciţiu, îngrijirea copiilor, tratarea bolnavilor şi multe domenii asemănătoare, ar trebui să primească mult mai multă atenţie decât li se acordă de obicei. (Ed. p. 197)
17:91 A studia măsuri preventive. - Se acordă prea puţină atenţie cauzelor principale ale mortalităţii,
17:92 bolilor şi degenerării ce există astăzi chiar în ţările cele mai civilizate şi mai dezvoltate... Cele mai multe din relele ce aduc nenorocire şi ruină rasei umane, pot fi prevenite, iar puterea de a se ocupa de ele se află într-o mare măsură în părinţi. (MH. p. 380)
17:93 Învăţaţi-i pe copii să judece de la cauză la efect. - Învăţaţi-i pe copiii voştri să judece de la cauză la efect. Arătaţi-le că, dacă violează legile fiinţei lor, trebuie să plătească prin suferinţă. Dacă nu vedeţi o îmbunătăţire aşa de rapidă cum aţi dori, nu fiţi descurajaţi, ci instruiţi-i cu răbdare şi înaintaţi până ce biruinţa este câştigată. (CT, p. 126)
17:94 Aceia care studiază şi practică principiile vieţuirii corecte vor fi mult binecuvântaţi, atât fizic cât şi spiritual. O înţelegere a filozofiei sănătăţii este o pază sigură împotriva multor rele ce sunt în continuă creştere. (Id. p. 138)
17:95 Instruirea să fie progresivă. - Cunoştinţele elementare ale fiziologiei şi igienei trebuie predate de timpuriu copiilor, în lecţii simple şi uşoare. Lucrarea să fie începută de mamă, în cămin şi continuată cu credincioşie în şcoală. Pe măsură ce elevii cresc mai mari, educaţia în acest domeniu ar trebui continuată până ce ei sunt calificaţi să îngrijească de templul în care trăiesc. Ei ar trebui să înţeleagă importanţa apărării împotriva bolii prin conservarea vigorii fiecărui organ şi, de asemenea, să fie învăţaţi cum să acţioneze în cazul accidentelor şi bolilor obişnuite. (Ed. p. 196)
17:96 Cunoaşterea teoretică nu este suficientă. - Cel care studiază fiziologia trebuie învăţat că obiectivul studiului său nu este doar de a obţine o cunoaştere a faptelor şi principiilor;
17:97 acestea singure se vor dovedi de puţin folos. S-ar putea ca el să înţeleagă importanţa ventilaţiei şi camera lui să aibă tot timpul aer curat. Dar dacă nu-şi umple plămânii cu aer în mod corespunzător, va suferi consecinţele respiraţiei incorecte. Aşa s-ar putea să fie înţeleasă necesitatea curăţeniei şi să fie asigurate materialele de care este nevoie, dar dacă nu sunt puse în folosinţă, nu vor avea nici un efect. Marea cerinţă în predarea acestor principii este de a-l impresiona pe elev cu importanţa lor astfel încât să le pună în practică în mod conştiincios. (Id. p. 200)
17:98 Cunoaşterea legilor naturii este necesară. - Există lucruri ce nu sunt incluse de obicei în studiul fiziologiei şi ar trebui să fie luate în consideraţie. Acestea sunt de o valoare mult mai mare pentru student decât multe din amănuntele predate în mod obişnuit în această materie. Ca principiu de bază al întregii educaţii în acest domeniu, tineretul să fie învăţat că legile naturii sunt legile lui Dumnezeu, divine, la fel ca şi Decalogul. Dumnezeu a scris legile ce guvernează organismul nostru, pe fiecare nerv, muşchi şi fibră din corp. Orice încălcare a lor, intenţionată sau nu, este un păcat împotriva Creatorului nostru. Cât de important este atunci să fie predată o cunoaştere desăvârşită a acestor legi. (Id. p. 196, 197)
17:99 Regularitate în mâncat şi dormit. - Importanţa regularităţii timpului de masă şi somn n-ar trebui să fie trecută cu vederea. Deoarece lucrarea de clădire treptată a corpului are loc în timpul orelor de odihnă, este esenţial, în special în cazul tinerilor, ca somnul să fie regulat şi abundent. (Id. p. 205)
17:100 Programarea orelor pentru somn n-ar trebui făcută la întâmplare. Studenţii să nu-şi facă obiceiul de a sta cu lumina aprinsă până la miezul nopţii şi să doarmă ziua.
17:101 Dacă aşa au fost obişnuiţi acasă, ar trebui să-şi corecteze obiceiul, mergând la culcare la o oră potrivită. Atunci se vor trezi dimineaţa reîmprospătaţi pentru datoriile zilei. (CT. p. 297)
17:102 Insistaţi asupra obiceiurilor corecte cu privire la sănătate. - Trebuie să se insiste asupra obiceiurilor corecte în mâncare, băutură şi îmbrăcăminte. Obiceiurile rele îi fac pe tineri mai puţin sensibili la învăţăturile Bibliei. Copiii trebuie să fie păziţi împotriva îngăduirii apetitului şi în special împotriva folosirii stimulanţilor şi narcoticelor. Mesele părinţilor creştini să nu fie încărcate cu alimente condimentate şi picante. (Id. p. 126)
17:103 Să nu permitem nici un obicei ce ne va slăbi tăria fizică sau intelectuală şi să nu abuzăm în vreun fel de puterile noastre. Trebuie să facem tot ce ne stă în putere să ne păstrăm sănătatea ca să putem avea o dispoziţie plăcută, o minte clară, să fim în stare să distingem lucrurile sfinte de cele obişnuite şi să onorăm pe Dumnezeu în trupul şi în spiritul nostru, care sunt ale Lui. (YI. 24 august, 1893)
17:104 Importanţa poziţiei corecte. - Printre primele lucruri spre care trebuie să ţintim, este poziţia corectă, atât şezând cât şi stând în picioare. Dumnezeu l-a făcut pe om drept şi doreşte ca el să posede nu doar beneficiile fizice, ci şi cele intelectuale şi morale, graţia, demnitatea şi stăpânirea de sine, curajul şi independenţa pe care o postură dreaptă tinde să le promoveze într-o mare măsură. Asupra acestui punct, profesorul să dea instrucţiuni prin exemplu şi prin învăţătură. Arătaţi care este poziţia corectă şi insistaţi să fie menţinută. (Ed. p. 198)
17:105 Respiraţia şi cultivarea vocii. - Următoarele în importanţă, după poziţia corectă, sunt respiraţia şi cultivarea vocii. Cel care îşi menţine o poziţie dreaptă atât şezând cât şi stând în picioare, este în mai mare măsură să respire corect decât ceilalţi.
17:106 Profesorul trebuie să-i convingă pe elevi de importanţa respiraţiei profunde. Arătaţi cum acţiunea sănătoasă a organelor respiratorii ajută circulaţia sângelui, înviorează întregul organism, stimulează apetitul, încurajează digestia şi induce un somn adânc şi dulce, şi în felul acesta, nu doar că reîmprospătează trupul, ci linişteşte şi calmează mintea. Pe măsură ce este arătată importanţa respiraţiei profunde, ar trebui să se insiste asupra practicării ei. Să se dea exerciţii ce vor încuraja aceasta şi să se urmărească formarea acestui obicei...
17:107 Instruirea vocii are un rol important în cultura fizică deoarece tinde să dilate şi să întărească plămânii respingând astfel boala. Pentru a asigura o dicţie corectă în citit şi vorbit, vedeţi ca muşchii abdominali să aibă deplină libertate în rolul lor în respiraţie, iar organele respiratorii să nu fie împiedicate. Tensiunea să vină mai degrabă asupra muşchilor abdominali decât asupra celor traheali. În felul acesta pot fi prevenite boli serioase şi multă extenuare. O atenţie deosebită trebuie acordată asigurării unei articulaţii distincte, a tonurilor calme şi bine modulate şi a unei dicţii nu prea rapide. Aceasta va promova sănătatea şi, în acelaşi timp, va adăuga mult la agreabilitatea şi eficienţa activităţii studentului. (Id. p. 198, 199)
17:108 Cele trei lucruri esenţiale pentru fericirea familiei. - În studierea igienei, profesorul sârguincios va îmbunătăţi orice ocazie de a le arăta studenţilor necesitatea curăţeniei desăvârşite: atât a celei personale cât şi a mediului înconjurător al cuiva. Să fie accentuată valoarea băii zilnice în promovarea sănătăţii şi în stimularea activităţii minţii. De asemenea, să se acorde atenţie luminii solare şi aerisirii,
17:109 igienei dormitorului şi bucătăriei. Învăţaţi-i pe elevi că un dormitor sănătos, o bucătărie desăvârşit de curată şi o masă bună, aranjată cu gust va face mai mult în a asigura fericirea familiei şi respectul oricărui musafir sensibil decât toată mobilă scumpă din salon. Faptul că "viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea" este o lecţie tot atât de necesară acum ca şi atunci când a fost dată de Învăţătorul divin, acum o mie opt sute de ani. (Id. p. 200)
17:110 Căutaţi să înţelegeţi remediile naturale. - Adevăratele remedii sunt: aerul curat, lumina soarelui, cumpătarea, odihna, exerciţiul, dieta adecvată, folosirea apei şi încrederea în puterea divină. Fiecare persoană trebuie să cunoască remediile şi modul în care acestea se aplică. Este esenţial să înţelegem principiile implicate în tratarea bolnavilor şi, de asemenea, să avem instruirea practică ce să ne facă în stare să folosim aceste cunoştinţe. Folosirea tratamentelor naturale cere o măsură de grijă şi efort pe care mulţi nu sunt binevoitori să le ofere. Procesul natural de vindecare şi refacere este treptat şi celui nerăbdător i se pare încet. Supunerea îngăduinţelor vătămătoare cere sacrificiu. Dar la sfârşit se va vedea că natura, nestingherită, îşi face lucrarea înţelept şi bine. Aceia care perseverează în ascultarea de legile ei vor secera răsplata în sănătatea trupului şi a minţii. (MH. p. 127)
17:111 Un cod cuprinzător. - Cu privire la ceea ce putem face pentru noi înşine, există un punct care se cere luat în consideraţie cu atenţie şi chibzuinţă. Trebuie să mă cunosc pe mine însumi. Trebuie să fiu dispus întotdeauna să învăţ cum să îngrijesc această construcţie, trupul pe care mi l-a dat Dumnezeu,
17:112 ca s-o pot păstra în cea mai bună condiţie de sănătate. Trebuie să mănânc lucrurile care vor fi cele mai bune pentru mine din punct de vedere fizic şi trebuie să am o grijă deosebită pentru ca îmbrăcămintea mea să permită o circulaţie bună a sângelui. Să nu mă lipsesc de exerciţiu şi de aer. Să obţin toată lumina soarelui ce stă în putinţa mea s-o obţin. Eu trebuie să am înţelepciune ca să fiu un păzitor credincios al trupului meu.
17:113 Fac un lucru foarte neînţelept dacă intru într-o cameră rece când sunt transpirat. Mă dovedesc un ispravnic necredincios dacă-mi permit să stau în curent şi astfel să mă supun răcelii. Mă dovedesc neînţelept dacă stau cu picioarele reci şi astfel atrag sângele de la extremităţi la creier şi la organele interne. Trebuie să-mi protejez întotdeauna picioarele când este vreme umedă. Trebuie să mănânc regulat, cele mai sănătoase alimente ce vor face sânge de cea mai bună calitate şi să nu lucrez necumpătat dacă stă în puterea mea să fac aceasta. Atunci când încalc legile pe care Dumnezeu le-a stabilit în fiinţa mea, trebuie să mă pocăiesc, să fac reformă şi să mă plasez în condiţiile cele mai favorabile, sub îngrijirea doctorilor pe care Dumnezeu mi i-a pus la dispoziţie: aerul curat, apa curată şi preţioasă, vindecătoarea lumină solară. (MM. p. 230)
17:114 Noi suntem, în mod individual, răspunzători faţă de Dumnezeu. - Trupurile noastre sunt proprietatea răscumpărată a lui Hristos şi noi nu avem libertatea să facem cu ele ce ne place. Toţi aceia care cunosc aceste legi stabilite de Dumnezeu în făpturile lor, ar trebui să-şi dea seama de obligaţia lor de a le asculta. Ascultarea de legile sănătăţii să fie făcută o problemă de datorie personală. Noi înşine trebuie să suferim consecinţele legii încălcate. Fiecare dintre noi, în mod individual, trebuie să dăm socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru obiceiurile şi practicile noastre. Aşadar întrebarea să ne-o punem nu sub forma: "Ce face lumea?", ci: "Cum să
17:115 tratez eu, ca individ, trupul pe care mi l-a dat Dumnezeu?" (MH. p. 31)