14:60 La refuzul privilegiilor rezonabile. - Dacă taţii şi mamele n-au avut o copilărie fericită, de ce ar trebui, din cauza marii lor pierderi în această privinţă, să umbrească vieţile copiilor? Tatăl poate crede că aceasta este singura cale bună pentru a fi urmată. Să-şi amintească însă de faptul că nu toate minţile sunt la fel constituite şi, cu cât este mai mare efortul de a împiedica, cu atât va fi mai greu de stăpânit dorinţa de a obţine ceea ce este refuzat, iar rezultatul va fi neascultarea faţă de autoritatea părintească. Tatăl va fi mâhnit de ceea ce el consideră a fi calea nesupusă a fiului său, iar inima sa va simţi durere în timpul răzvrătirii lui. Dar n-ar fi bine pentru el să ia în consideraţie faptul că prima cauză a neascultării fiului său a fost propria-i lipsă de bunăvoinţă de a-l lăsa să facă ceea ce nu era păcat? Părintele crede că i s-au dat suficiente motive fiului său pentru a se abţine de la plăcerea lui, din moment ce el i-a refuzat-o. Dar părinţii ar trebui să-şi amintească de faptul că şi copiii sunt fiinţe inteligente şi ar trebui să procedeze cu ei în acelaşi fel în care doresc ei înşişi să fie trataţi. (ST. 27 august, 1912)