14:57 Când este necesar ca părinţii să dea o poruncă directă, pedeapsa pentru neascultare ar trebui să fie la fel de invariabilă ca şi legile naturii. Copiii care sunt sub această regulă fermă şi decisivă ştiu că, atunci când un lucru este interzis sau refuzat, nu poate fi obţinut prin sâcâială sau şiretlic. De aici ei învaţă repede să se supună şi sunt mult mai fericiţi făcând astfel. Copiii părinţilor nehotărâţi şi prea indulgenţi au o speranţă constantă că, prin linguşire, plâns sau supărare, pot căpăta obiectul dorit sau că se pot aventura să nu asculte fără a suferi pedeapsa. În felul acesta ei sunt ţinuţi într-o stare de speranţă, dorinţă şi incertitudine care îi face neliniştiţi, irascibili şi nesupuşi. Dumnezeu îi consideră pe astfel de părinţi vinovaţi de distrugerea fericirii copiilor lor. Această conducere greşită este cauza lipsei de căinţă şi de religiozitate a mii de persoane. Ea s-a dovedit a fi ruina multora care au mărturisit numele de creştin. (ST. 9 februarie, 1882)