Printable ModeÎndrumarea copilului, 14
|
14:1 SECŢIUNEA XI 14:2 Disciplina greşita 14:3 Relele indulgenţei 14:4 Iubirea adevărată nu este indulgenţă. - Dragostea este cheia pentru inima unui copil, dar iubirea care-i conduce pe părinţi să le permită copiilor dorinţe nelegiuite nu este o iubire care să lucreze spre binele lor. Afecţiunea zeloasă izvorâtă din iubirea Domnului Isus îi va face pe părinţi în stare să exercite o autoritate judicioasă şi să ceară ascultare promptă. Inimile părinţilor şi ale copiilor trebuie să fie sudate împreună aşa încât, ca familie, să poată fi un canal prin care să curgă înţelepciune, virtute, îngăduinţă, bunătate şi iubire. (R and H. 24 iunie, 1890) 14:5 Prea multă libertate face fii risipitori. - Motivul pentru care copiii nu devin evlavioşi este că li se îngăduie prea multă libertate. Se acordă indulgenţă voinţei şi înclinaţiei lor... Mulţi fii s-au depărtat de la principii pentru că părinţii nu au fost împlinitori ai Cuvântului. Mintea şi ţinta trebuie susţinute de principii ferme, neabătute şi sfinţite. Consecvenţa şi afecţiunea trebuie să fie promovate printr-un exemplu consistent şi plin de iubire. (L. 117, 1898) 14:6 Cu cât există mai multă indulgenţă cu atât mai grea este educarea copiilor. - Părinţi, faceţi căminul fericit pentru copiii voştri. Prin aceasta nu vreau să spun că trebuie să fiţi indulgenţi cu ei. Cu cât sunteţi mai indulgenţi faţă de ei, cu atât vor fi mai greu de stăpânit şi cu atât mai dificil va fi pentru ei să trăiască o viaţă cinstită şi nobilă când vor ieşi în lume. Dacă le permiteţi să facă ce le place, puritatea şi frumuseţea caracterului lor se va ofili repede. Învăţaţi-i să asculte. Lăsaţi-i să vadă că autoritatea voastră trebuie respectată. 14:7 Aceasta poate părea să le producă puţină nefericire acum, dar îi va scuti de multă nefericire în viitor. (MS. 2, 1903) 14:8 A tolera un copil când este tânăr şi greşit este un păcat. Copilul trebuie ţinut sub control. (L. 144, 1906) 14:9 Dacă li se îngăduie copiilor să aibă propria lor cale, ei vor căpăta ideea că trebuie să fie aşteptaţi, îngrijiţi, răsfăţaţi şi amuzaţi. Ei cred că dorinţele şi voinţa lor trebuie satisfăcute. (MS. 27, 1896) 14:10 N-ar trebui ca ea {mama} să-şi lase copilul în voia lui din când în când, să-l lase să facă ceea ce doreşte şi să-i permită să fie neascultător? Sigur că nu! Făcând astfel îl lasă pe Satana să-şi înfigă steagul infernal în casa ei. Ea trebuie să lupte în bătălia în care copilul nu poate lupta. Aceasta este lucrarea ei: să mustre diavolul, să-L caute pe Dumnezeu în mod stăruitor şi să nu-l lase pe Satana să-i ia copilul chiar din braţele ei. (MS. 70, nedatat) 14:11 Indulgenţa provoacă nelinişte şi nemulţumire. - În unele familii, dorinţele copilului sunt lege. I se dă tot ce doreşte. Este încurajat să nu-i placă nimic din ce nu-i place. Se aşteaptă ca aceste îngăduinţe să-l facă fericit pe copil dar chiar acestea îl fac fără astâmpăr, nemulţumit şi nesatisfăcut de nimic. Indulgenţa i-a stricat apetitul pentru mâncarea simplă şi sănătoasă şi pentru folosirea simplă şi sănătoasă a timpului. Căutarea satisfacţiei a făcut lucrarea de a împiedica dezvoltarea acelui caracter pentru acum şi pentru veşnicie. (MS. 126, 1897) 14:12 Mustrarea eficace a lui Elisei pentru lipsă de respect. - Ideea că trebuie să ne supunem căilor copiilor pervertiţi este o greşeală. Chiar la începutul lucrării sale, Elisei a fost sfidat şi ridiculizat de tinerii din Betel. El era un om de o blândeţe aleasă dar Duhul lui Dumnezeu l-a impulsionat 14:13 să pronunţe un blestem asupra acelora care s-au dedat la insulte. Ei au auzit despre înălţarea lui Ilie şi au făcut din acest eveniment solemn subiectul batjocurii lor. Elisei a dovedit că nu trebuia luat în derâdere de bătrâni sau tineri în chemarea lui sfântă. Atunci când ei i-au spus că mai bine s-ar sui, aşa cum a făcut Ilie înaintea lui, el i-a blestemat în numele Domnului. Judecata teribilă ce a venit asupra lor a fost judecata lui Dumnezeu. 14:14 După aceasta, Elisei n-a mai avut nici un necaz în misiunea lui. Timp de cinzeci de ani a intrat şi a ieşit pe poarta Betelului, a plecat şi a venit din oraş în oraş, prin mulţimile celor mai răi şi necuviincioşi, celor mai indolenţi şi mai desfrânaţi tineri; dar nici unul nu l-a ridiculizat vreodată şi n-a privit cu uşurătate calificarea lui ca profet al Celui Prea Înalt. (5T. p. 44, 45) 14:15 Nu vă lăsaţi convinşi de linguşiri. - Părinţii vor avea mult de răspuns în ziua socotelilor din cauza indulgenţei lor dăunătoare faţă de copiii lor. Mulţi satisfac fiecare dorinţă lipsită de raţiune pentru că este mai uşor să scape în felul acesta de insistenţă. Un copil ar trebui instruit astfel încât un refuz să fie primit cu un spirit bun şi acceptat ca definitiv. (PHJ. mai, 1890) 14:16 Nu acceptaţi spusele copilului mai pe sus de spusele altora. - Părinţii n-ar trebui să treacă cu uşurinţă peste păcatele copiilor lor. Când aceste păcate sunt arătate de nişte prieteni credincioşi, părintele n-ar trebui să simtă că drepturile lui au fost invadate şi că a primit o ofensă personală. Obiceiurile fiecărui tânăr şi copil afectează binele societăţii. Cursul rău al unui tânăr poate conduce pe mulţi alţii pe o cale rea. (R and H. 13 iunie, 1882) 14:17 Nu îngăduiţi copiilor să vadă că vorbele lor au prioritate faţă de relatările creştinilor mai în vârstă. Nu le puteţi face un rău mai mare. Spunând: "Eu îl cred pe 14:18 copilul meu mai mult decât pe cei a căror dovadă o am că sunt copiii lui Dumnezeu, îi încurajaţi în obiceiul falsificării". (R and H. 13 aprilie, 1897) 14:19 Moştenirea unui copil răsfăţat. - Este imposibil să descrii în cuvinte răul ce rezultă când un copil este lăsat de capul lui. Unii care rătăcesc din cauza neglijenţei din copilărie, îşi vor reveni mai târziu prin insuflarea lecţiilor practice; mulţi sunt însă pierduţi pentru totdeauna pentru că în copilărie şi tinereţe au primit numai o educaţie unilaterală. Copilul răsfăţat are o povară grea de purtat în viaţă. În încercare, în dezamăgire, în ispită, el îşi va urma voinţa nedisciplinată şi greşit direcţionată. Copiii care n-au învăţat niciodată să asculte, vor avea caractere slabe şi impulsive. Ei caută să conducă, dar n-au învăţat să se supună. Ei nu au puterea morală să-şi înfrâneze temperamentul capricios, să-şi corecteze obiceiurile rele sau să-şi supună voinţa necontrolată. Greşelile needucate şi nedisciplinate în copilărie devin moştenirea maturităţii. Mintea pervertită nu poate să discearnă cum ar trebui între ce este adevărat şi ce este fals. (CT. p. 112, 113) 14:20 Disciplina slabă şi roadele ei 14:21 Educaţia greşită afectează întreaga viaţă religioasă. - Un blestem zace asupra părinţilor care nu şi-au instruit copiii să fie temători de Dumnezeu, permiţându-le să se maturizeze nedisciplinaţi şi nestăpâniţi. În propria copilărie li s-a permis să dea pe faţă patimă şi încăpăţânare şi să acţioneze din impuls, iar ei aduc acelaşi spirit în familiile lor. Ei au un temperament defectuos şi sunt plini de patimă în felul lor de guvernare. Chiar când au acceptat pe Hristos, n-au biruit patimile cărora li s-a permis să stăpânească în inima lor de copil. Ei duc cu sine prin întreaga viaţă religioasă rezultatele educaţiei lor timpurii. Este cel mai dificil lucru să înlături impresia făcută în acest fel asupra plantei Domnului; căci după cum este îndoită rămurica, aşa va fi înclinat şi copacul. Dacă astfel de părinţi acceptă adevărul, ei au de purtat o bătălie grea. Ei pot fi transformaţi în caracter, dar întreaga lor experienţă religioasă este afectată de disciplina slabă primită la începutul vieţii. Copiii lor, de asemenea, au de suferit din cauza instruirii deficitare, căci părinţii le imprimă greşelile proprii până la al treilea şi al patrulea neam. (R and H. 9 octombrie, 1900) 14:22 Eli ai zilelor noastre. - Când părinţii aprobă şi perpetuează în felul acesta greşelile în copiii lor, cum a făcut Eli, Dumnezeu îi va aduce în mod sigur în situaţia de a vedea că n-au distrus numai propria lor influenţă, dar şi pe aceea a tinerilor pe care ar fi trebuit să-i stăpânească... Ei vor avea de învăţat lecţii amare. (MS. 33, 1903) 14:23 O, dacă Eli ai zilelor noastre, care sunt peste tot, prezentând scuze pentru încăpăţânarea copiilor lor, şi-ar impune autoritatea dată lor de Dumnezeu ca să-şi ţină în frâu şi să-şi corecteze copiii! Părinţii şi tutorii care trec cu vederea şi scuză păcatul celor care sunt în grija lor, să-şi aducă aminte că ei devin astfel complici la aceste rele. Dacă, în locul indulgenţei nelimitate, nuiaua pedepsei ar fi folosită mai des, nu cu patimă, ci cu iubire şi rugăciune, am vedea familii mai fericite şi o stare mai bună a societăţii. (ST. 1881) 14:24 Neglijenţa lui Eli este adusă în mod clar înaintea fiecărui tată şi înaintea fiecărei mame de pe pământ. Din afecţiunea lui nesfântă sau din lipsa dorinţei de a îndeplini o datorie neplăcută, el a cules un seceriş de fărădelege în fiii săi pervertiţi. Atât părintele care a permis răul, cât şi copiii care l-au practicat erau vinovaţi înaintea lui Dumnezeu şi El n-a acceptat nici o jertfă şi nici un dar pentru păcatul lor. (R and H. 4 mai, 1886) 14:25 Societate blestemată de caractere defectuoase. - Vai! Când vor fi înţelepţi părinţii? Când vor vedea şi-şi vor da seama de caracterul lucrării lor când neglijează să ceară ascultare şi respect potrivit cu instrucţiunile Cuvântului lui Dumnezeu? Rezultatele acestei educaţii slabe sunt văzute în copii când ies în lume şi-şi ocupă locul în fruntea propriilor familii. Ei perpetuează greşeala părinţilor. Trăsăturile lor deficitare au deplină libertate de acţiune şi ei transmit altora gusturi şi obiceiuri rele, precum şi temperamentele ce au fost îngăduite să se dezvolte în caracterele lor. Astfel, în loc de a fi o binecuvântare, ei devin un blestem pentru societate. (5T. p. 324, 325) 14:26 Răutatea ce există astăzi în lume poate fi urmarea faptului că părinţii au neglijat să se disciplineze pe ei înşişi 14:27 şi pe copiii lor. Mii şi mii din victimele lui Satana sunt ceea ce sunt din cauza modului neînţelept în care au fost guvernaţi în copilărie. Mustrarea aspră a lui Dumnezeu se află asupra acestei guvernări greşite. (MS. 49, 1901) 14:28 Slăbind frâul disciplinei. - Copiii care nu sunt conduşi corect, care nu sunt educaţi să asculte şi să respecte, se leagă de lume, îi au la mână pe părinţi şi, punând un căpăstru asupra lor îi conduc unde vor. Chiar atunci când copiii ar trebui să arate respect fără discuţie şi ascultare de sfatul părinţilor, prea adesea părinţii slăbesc frâul disciplinei. Părinţii care înainte erau exemple strălucite de evlavie neclintită, sunt acum conduşi de copiii lor. Fermitatea a dispărut. Taţi care au purtat crucea lui Hristos, care au păstrat chipul Domnului Isus asupra lor, care au fost neabătuţi de la ţintă, sunt conduşi de copiii lor pe căi dubioase şi nesigure. (R and H. 13 aprilie, 1897) 14:29 Făcând voia copiilor mai mari. - Taţi şi mame care ar trebui să înţeleagă responsabilitatea ce le revine, îşi slăbesc disciplina pentru a satisface înclinaţiile fiilor şi fiicelor lor în creştere. Voia copilului este legea recunoscută. Mame care au fost ferme, consecvente şi hotărâte în adeziunea lor la principii, menţinând simplitatea şi fidelitatea, devin indulgente pe măsură ce copiii lor cresc. În iubirea lor de etalare îşi dau cu propriile mâini copiii lui Satana, aşa cum evreii apostaţi şi-i treceau prin foc pentru Moloh. (MS. 119, 1899) 14:30 Dezonorând pe Dumnezeu pentru a câştiga favoarea copilului. - Taţi şi mame dau cale liberă înclinaţiilor copiilor necredincioşi şi-i ajută cu bani şi cu condiţii favorabile ca să-şi facă apariţia în lume. 14:31 O, ce socoteală vor avea de dat lui Dumnezeu astfel de părinţi! Ei Îl dezonorează pe Dumnezeu şi acordă toată onoarea copiilor lor încăpăţânaţi, deschizându-şi uşile pentru distracţii pe care în trecut le condamnau din principiu. Ei au permis jocuri de cărţi, petreceri cu dans şi baluri pentru a-şi câştiga copiii de partea lumii. Atunci când influenţa lor asupra copiilor ar trebui să fie cea mai puternică, purtând o mărturie a ceea ce înseamnă adevăratul creştinism, ei se aşează, asemeni lui Eli, sub blestemul lui Dumnezeu, dezonorându-L şi neluând în seamă cerinţele Lui, cu scopul de a câştiga favoarea copiilor lor. Dar o evlavie la modă nu va fi de mare valoare în ceasul morţii. Deşi unii slujitori ai Evangheliei pot aproba o astfel de religie, părinţii îşi vor da seama că părăsesc cununa slavei ca să obţină lauri fără nici o valoare. Doamne, ajută-i pe taţi şi mame să se trezească la datoria lor! (R and H. 13 aprilie, 1897) 14:32 Fii ceea ce doreşti să fie copiii tăi. - Fiţi ceea ce doriţi să vă fie copiii. Părinţii au perpetuat prin învăţătură şi exemplu chipul caracterului lor în urmaşi. Temperamentele şi cuvintele schimbătoare, aspre şi lipsite de politeţe sunt imprimate asupra copiilor şi asupra copiilor şi astfel defectele părinţilor în guvernare mărturisesc împotriva lor din generaţie în generaţie. (ST. 17 septembrie, 1894) 14:33 Reacţia copilului 14:34 La provocare. - Copiii sunt sfătuiţi să asculte în Domnul de părinţii lor dar şi părinţilor li se porunceşte: "Nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri ca să nu fie descurajaţi". (MS. 38, 1895) 14:35 Deseori facem mai mult pentru a provoca decât pentru a câştiga. Am văzut cum o mamă a smuls din mâna copilului ei ceva ce-i oferea acestuia o plăcere deosebită. Copilul n-a ştiut motivul pentru care a fost tratat astfel şi, după cum e normal, s-a simţit abuzat. Apoi a urmat o ceartă între părinte şi copil şi o pedeapsă tăioasă a încheiat scena, atât cât priveşte aparenţa exterioară; dar bătălia a lăsat asupra acelei minţi gingaşe o impresie ce nu poate fi ştearsă uşor. Această mamă a acţionat neînţelept. N-a judecat de la cauză la efect. Fapta ei aspră şi nechibzuită a agitat cele mai rele patimi în inima copilului, iar într-o ocazie asemănătoare aceste pasiuni vor fi trezite şi întărite. (CT. p. 117) 14:36 La găsire de greşeli. - Nu aveţi nici un drept să aduceţi un nor întunecos peste fericirea copiilor voştri prin cicălire sau critică severă pentru greşeli mărunte. Răul săvârşit ar trebui făcut să apară chiar aşa de păcătos cum este în realitate şi ar trebui adoptată o măsură fermă şi hotărâtă pentru a preveni repetarea lui; totuşi copiii să nu fie lăsaţi într-o stare a minţii lipsită de speranţă, ci cu o doză de curaj, ca să poată face îmbunătăţiri şi să câştige încrederea şi aprobarea voastră. Copiii poate că doresc să facă bine, poate şi-au pus ţinta în inima lor să fie ascultători, dar au nevoie de încurajare. (ST. 1884 10 aprilie, 1884) 14:37 La disciplină prea aspră. - O, cum este dezonorat Dumnezeu într-un cămin în care nu există o înţelegere adevărată 14:38 a ceea ce constituie disciplina familiei, iar copiii devin confuzi în a înţelege disciplina şi guvernarea. Este adevărat că disciplina prea aspră, prea multă critică, legi şi reguli inutile duc la lipsă de respect faţă de autoritate şi, în cele din urmă, la neglijarea acelor orânduiri pe care Domnul Hristos le voia îndeplinite. (R and H. 13 martie, 1894) 14:39 Când părinţii dau pe faţă un spirit aspru, sever şi despotic, în copii este trezit un spirit de încăpăţânare şi îndărătnicie. Astfel ei eşuează în exercitarea influenţei liniştitoare pe care ar putea s-o aibă asupra copiilor lor. 14:40 Părinţi, nu puteţi vedea că vorbele aspre produc rezistenţă? Ce aţi face voi dacă aţi fi trataţi cu atâta nechibzuinţă cum îi trataţi voi pe micuţii voştri? Aveţi datoria să studiaţi de la cauză la efect. Când v-aţi certat sever copiii, când i-aţi bătut cu lovituri mânioase pe cei prea mici să se apere, v-aţi întrebat ce efect ar putea avea asemenea tratament asupra voastră? V-aţi gândit cât de sensibili sunteţi voi la cuvinte de dezaprobare şi reproş? Cât de repede vă simţiţi răniţi când credeţi că cineva nu vă recunoaşte capacităţile? Voi nu sunteţi decât nişte copii mari. Gândiţi-vă atunci cum trebuie să se simtă copiii voştri când le spuneţi cuvinte aspre şi tăioase pedepsindu-i sever pentru greşeli ce nu sunt în ochii lui Dumnezeu nici pe jumătate atât de supărătoare cum este tratamentul vostru faţă de ei. (MS. 42, 1903) 14:41 Mulţi părinţi ce mărturisesc a fi creştini nu sunt convertiţi. Hristos nu locuieşte în inimile lor prin credinţă! Asprimea şi imprudenţa lor, temperamentul lor nestăpânit îi dezgustă pe copii şi-i fac să se opună tuturor învăţăturilor lor religioase. (L. 18b, 1891) 14:42 La dezaprobare continuă. - În eforturile noastre de a corecta răul, să ne păzim de tendinţa de a găsi greşeli 14:43 sau de a dezaproba. Dezaprobarea continuă zăpăceşte dar nu îmbunătăţeşte. O atmosferă de critică lipsită de compătimire ucide efortul de a lucra cu multe minţi şi adesea cu cele mai sensibile minţi. Florile nu se desfac la suflarea unui vânt distrugător. 14:44 Un copil criticat frecvent pentru o anumită greşeală, ajunge să privească acea greşeală ca fiind o particularitate a lui împotriva căreia este zadarnic să mai lupte. În felul acesta sunt create descurajarea şi deznădejdea, deseori ascunse sub o aparenţă de indiferenţă sau bravadă. (Ed. p. 291) 14:45 La poruncă şi dojană severă. - Unii părinţi stârnesc multe furtuni prin lipsa lor de autocontrol. În loc să le ceară cu bunătate copiilor să facă un lucru, ei le ordonă pe un ton dojenitor şi în acelaşi timp pe buzele lor este o critică sau un reproş pe care copiii nu-l meritau. Părinţi, urmând această cale faţă de copiii voştri, le veţi distruge voioşia şi entuziasmul. Ei fac ce le porunciţi, nu din dragoste, ci pentru că nu îndrăznesc să facă altfel. Inima lor nu este acolo. Este o corvoadă în loc să fie o plăcere şi aceasta îi face deseori să uite a urma toate indicaţiile voastre, ceea ce vă măreşte iritarea şi înrăutăţeşte situaţia copiilor. Când găsirea greşelilor este repetată şi purtarea lor rea le este prezentată în culori vii, descurajarea vine peste ei, iar ei nu sunt atenţi chiar dacă le-ar place să fie. Un spirit de nepăsare îi cuprinde, iar ei caută departe de cămin, departe de părinţii lor acea plăcere şi bucurie pe care nu le-au găsit acasă. Îşi iau compania străzii şi curând sunt la fel de corupţi ca şi cei mai răi. (1T. p. 384, 385) 14:46 La modul arbitrar de a acţiona. - Voinţa părinţilor trebuie să se afle sub disciplina Domnului Hristos. Modelaţi 14:47 şi stăpâniţi de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ei pot să stabilească o guvernare necontestată asupra copiilor. Dar dacă părinţii sunt severi şi pretenţioşi în disciplina lor, fac o lucrare iremediabilă. Prin felul lor arbitrar de a acţiona stârnesc un spirit de nedreptate. (MS. 7, 1899) 14:48 La nedreptate. - Copiii sunt sensibili la cea mai mică nedreptate, iar unii se descurajează şi nu ţin seama nici de vocea mânioasă ce strigă şi comandă, nici de ameninţările cu pedeapsa. Prea adesea, printr-o disciplină greşită din partea părinţilor, se pun bazele revoltei în inimile copiilor, pe câtă vreme, dacă s-ar fi urmat o cale corectă, copiii şi-ar fi format caractere bune şi armonioase. O mamă care nu are control perfect asupra ei însăşi, nu este potrivită pentru conducerea copiilor. (3T. p. 532, 533) La o lovitură sau un ghiont. - Credeţi că atunci când mama îl smuceşte pe copil sau îi dă o lovitură îl face în stare să vadă frumuseţea caracterului creştin? Nicidecum! Acest lucru tinde doar să dea naştere la sentimente rele în inimă, iar copilul nu este de loc corectat. (MS. 45, 1911) 14:49 La cuvinte aspre şi lipsite de simpatie. - Hristos este gata să-i înveţe pe tată şi pe mamă cum să fie adevăraţi educatori. Aceia care învaţă în şcoala Lui... nu vor vorbi niciodată pe un ton aspru şi lipsit de simpatie, deoarece cuvintele spuse astfel zgârie urechile, slăbesc nervii, cauzează suferinţă psihică şi creează o stare a minţii ce face imposibilă înfrânarea temperamentului copilului căruia i s-au spus astfel de cuvinte. De multe ori acesta este motivul pentru care copiii vorbesc atât de nerespectuos cu părinţii. (L. 47a, 1902) 14:50 La ridiculizare şi batjocură. - Ei {părinţii} nu sunt autorizaţi să irite, să certe cu asprime şi să ridiculizeze. Ei n-ar trebui 14:51 să-i ironizeze niciodată pe copiii lor pentru trăsăturile de caracter pervertite pe care ei înşişi li le-au transmis. Acest fel de disciplină nu va vindeca niciodată răul. Părinţi, folosiţi învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-i avertiza şi a-i mustra pe copiii voştri încăpăţânaţi. Arătaţi-le un "aşa zice Domnul" pentru cerinţele voastre. O mustrare ce vine asemenea Cuvântului lui Dumnezeu este mult mai eficace decât una pe tonuri mânioase şi aspre de pe buzele părinţilor. (FE. p. 67, 68) 14:52 La nerăbdare. - Nerăbdarea părinţilor stârneşte nerăbdare în copii. Patima manifestată de părinţi creează patimă în copii şi agită relele naturii lor... De fiecare dată când îşi pierd controlul de sine, când vorbesc şi acţionează lipsiţi de răbdare, ei păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu. (1T. p. 398) 14:53 La ceartă aspră alternând cu convingere prin linguşire. - Am văzut adesea copii care, când li se refuza ceea ce voiau, se trânteau pe duşumea supăraţi, dând din picioare şi ţipând, în timp ce mama nechibzuită când îi linguşea ca să-i convingă, când îi certa sever în speranţa de a-i readuce în fire. Acest tratament nu face decât să sporească patima copilului. Data viitoare el foloseşte această metodă cu şi mai mare încăpăţânare, încrezător că va câştiga ca şi în ziua precedentă. În felul acesta nuiaua este cruţată, iar copilul pierdut. 14:54 Mama n-ar trebui să-i permită copilului, în nici-o instanţă, să câştige vreun avantaj asupra ei. Şi pentru a menţine această autoritate, nu este necesar să recurgă la măsuri aspre; o mână fermă şi statornică şi o bunătate ce-l convinge pe copil de iubirea ta, vor atinge scopul. (PHJ. aprilie, 1890) 14:55 La lipsă de fermitate şi hotărâre. - Nehotărârea şi lipsa de fermitate pot aduce mult rău. Am cunoscut 14:56 părinţi care-i spuneau copilului că nu poate avea un anumit lucru, iar apoi se înduplecau crezând că poate sunt prea stricţi şi-i dădeau exact lucrul refuzat la început. În felul acesta sunt pricinuite răni pentru toată viaţa. Este o lege importantă a minţii ce n-ar trebui trecută cu vederea - că atunci când un obiect dorit este refuzat cu atâta fermitate încât să nu rămână nici o speranţă, mintea va înceta curând să mai tânjească după el şi va fi ocupată în urmărirea altui obiectiv. Dar, atâta timp cât există vreo speranţă de a obţine obiectivul dorit, va fi depus efort pentru a-l obţine... 14:57 Când este necesar ca părinţii să dea o poruncă directă, pedeapsa pentru neascultare ar trebui să fie la fel de invariabilă ca şi legile naturii. Copiii care sunt sub această regulă fermă şi decisivă ştiu că, atunci când un lucru este interzis sau refuzat, nu poate fi obţinut prin sâcâială sau şiretlic. De aici ei învaţă repede să se supună şi sunt mult mai fericiţi făcând astfel. Copiii părinţilor nehotărâţi şi prea indulgenţi au o speranţă constantă că, prin linguşire, plâns sau supărare, pot căpăta obiectul dorit sau că se pot aventura să nu asculte fără a suferi pedeapsa. În felul acesta ei sunt ţinuţi într-o stare de speranţă, dorinţă şi incertitudine care îi face neliniştiţi, irascibili şi nesupuşi. Dumnezeu îi consideră pe astfel de părinţi vinovaţi de distrugerea fericirii copiilor lor. Această conducere greşită este cauza lipsei de căinţă şi de religiozitate a mii de persoane. Ea s-a dovedit a fi ruina multora care au mărturisit numele de creştin. (ST. 9 februarie, 1882) 14:58 La restricţii nenecesare. - Când părinţii îmbătrânesc şi au de crescut copii tineri, tatăl probabil simte că aceşti copii trebuie să urmeze poteca accidentată şi aspră pe care el însuşi merge. Este dificil pentru el să realizeze nevoia copiilor lui de a avea viaţa făcută fericită şi plăcută de către părinţii lor. 14:59 Mulţi părinţi refuză copiilor o îngăduinţă în ceea ce este lipsit de pericol şi inocent şi le este aşa de frică să nu-i încurajeze în cultivarea dorinţelor pentru plăceri nelegiuite încât nu le permit copiilor lor nici bucuriile pe care aceştia ar trebui să le aibă. De frica rezultatelor rele, ei refuză a îngădui nişte plăceri simple ce i-ar fi păzit chiar de răul pe care caută să-l evite; în felul acesta copiii cred că nu are rost să aştepte vreo favoare şi de aceea nici nu cer. Ei pleacă pe furiş la plăceri ce gândesc că vor fi interzise. Încrederea dintre părinţi şi copii este astfel distrusă. (ST. 27 august, 1912) 14:60 La refuzul privilegiilor rezonabile. - Dacă taţii şi mamele n-au avut o copilărie fericită, de ce ar trebui, din cauza marii lor pierderi în această privinţă, să umbrească vieţile copiilor? Tatăl poate crede că aceasta este singura cale bună pentru a fi urmată. Să-şi amintească însă de faptul că nu toate minţile sunt la fel constituite şi, cu cât este mai mare efortul de a împiedica, cu atât va fi mai greu de stăpânit dorinţa de a obţine ceea ce este refuzat, iar rezultatul va fi neascultarea faţă de autoritatea părintească. Tatăl va fi mâhnit de ceea ce el consideră a fi calea nesupusă a fiului său, iar inima sa va simţi durere în timpul răzvrătirii lui. Dar n-ar fi bine pentru el să ia în consideraţie faptul că prima cauză a neascultării fiului său a fost propria-i lipsă de bunăvoinţă de a-l lăsa să facă ceea ce nu era păcat? Părintele crede că i s-au dat suficiente motive fiului său pentru a se abţine de la plăcerea lui, din moment ce el i-a refuzat-o. Dar părinţii ar trebui să-şi amintească de faptul că şi copiii sunt fiinţe inteligente şi ar trebui să procedeze cu ei în acelaşi fel în care doresc ei înşişi să fie trataţi. (ST. 27 august, 1912) 14:61 La severitate. - Părinţii care exercită un spirit de dominaţie şi autoritate, transmis de către părinţii lor, şi care-i face să fie pretenţioşi în disciplină şi educaţie, nu-şi vor instrui corect copii. Prin severitatea ce o manifestă faţă de greşelile lor, ei stârnesc cele mai rele patimi ale inimii omeneşti şi-i lasă pe copii cu un sentiment de nedreptate şi incorectitudine. Ei găsesc în copii exact firea pe care ei înşişi le-au împărtăşit-o. Asemenea părinţi îşi conduc copiii departe de Dumnezeu vorbindu-le despre subiecte religioase, deoarece religia creştină este făcută neatractivă şi chiar respingătoare de către această reprezentare greşită a adevărului. Copiii vor spune: "Ei, bine! Dacă asta e religie, nu vreau nimic din ea." Astfel în inimă este creată vrăjmăşie împotriva religiei. Iar din cauza unei impuneri arbitrare a autorităţii, copiii sunt conduşi să dispreţuiască legea şi guvernarea cerului. Părinţii au definit destinul veşnic al copiilor lor prin modul lor greşit de conducere. (R and H. 13 martie, 1894) 14:62 La maniera liniştită şi amabilă. - Dacă părinţii doresc să aibă copii plăcuţi, n-ar trebui să le vorbească niciodată într-un mod certăreţ. Adeseori mama îşi îngăduie să devină iritabilă şi nervoasă. De multe ori îl smuceşte pe copil şi-i vorbeşte aspru. Dacă un copil este tratat într-o manieră prietenoasă şi liniştită, aceasta va face mult pentru a conserva în el un temperament plăcut. (R and H. 17 mai, 1898) 14:63 La dragoste fierbinte şi stăruitoare. - Tatăl, ca preot al familiei, ar trebui să se poarte cu blândeţe şi răbdare cu copiii lui. El ar trebui să fie atent ca să nu trezească în ei o dispoziţie combativă. Să nu permită ca păcatul să treacă necorectat şi totuşi există o cale de a corecta fără a stârni patimile cele mai rele din inima omenească. 14:64 Să le vorbească cu iubire copiilor, spunându-le cât de întristat este Mântuitorul din cauza umblării lor; să îngenuncheze apoi cu ei înaintea tronului harului şi să-i prezinte lui Hristos, rugându-L să aibă milă de ei şi să-i conducă să se pocăiască şi să ceară iertare. Aproape întotdeauna, o astfel de disciplină va zdrobi inima cea mai îndărătnică. 14:65 Dumnezeu doreşte ca noi să lucrăm simplu cu copiii noştri. Noi suntem predispuşi să uităm că aceşti copii nu au avut avantajul anilor lungi de instruire pe care l-au avut oamenii mai în vârstă. Dacă cei mici nu acţionează conform cu ideile noastre, credem uneori că merită o dojană. Dar aceasta nu va îndrepta situaţia. Duceţi-i la Mântuitorul şi spuneţi-I Lui totul; apoi credeţi că binecuvântările Lui vor veni asupra lor. (MS. 1903) 14:66 Atitudinea rudelor 14:67 Rudele indulgente sunt o problemă. - Fiţi atenţi cum lăsaţi conducerea copiilor voştri pe seama altora. Nimeni nu vă poate elibera de responsabilitatea încredinţată vouă de Dumnezeu. Mulţi copii au fost complet ruinaţi prin intervenţia rudelor sau a prietenilor în guvernarea căminului. Mamele n-ar trebui să le permită niciodată surorilor sau mamelor lor să stânjenească înţeleapta conducere a copiilor lor. Mama se poate să fi primit cea mai bună educaţie de la mama ei, totuşi, în nouă cazuri din zece, ca bunică, ea va răsfăţa copiii fiicei ei prin indulgenţă şi laude nesăbuite. Tot efortul răbdător al mamei poate fi distrus prin acest fel de tratament. Este proverbial că bunicii, de regulă, nu sunt potriviţi să-şi crească nepoţii. Bărbaţii şi femeile ar trebui să acorde părinţilor lor tot respectul şi stima dar în problema conducerii propriilor copii, ei n-ar trebui să îngăduie nici o interferenţă, ci să ţină frâul cârmuirii în mâinile lor. (PHJ. ianuarie, 1890) 14:68 Când râd la lipsa de respect şi la patimă. - Oriunde merg, sunt îndurerată de neglijarea disciplinei şi a restricţiei adecvate în cămin. Copiilor mici li se îngăduie să răspundă înapoi, să manifeste lipsă de respect şi impertinenţă, folosind un limbaj ce n-ar trebui să-i fie permis nici unui copil să-l adreseze vreodată celor mai mari. Părinţii care permit folosirea limbajului indecent sunt mai vinovaţi decât copiii lor. Impertinenţa n-ar trebui tolerată unui copil nici măcar o singură dată. Dar taţi şi mame, unchi, mătuşi şi bunici râd la manifestarea patimii 14:69 în creatura mică de numai un an. Neascultarea sa copilărească şi modul imperfect în care-şi exprimă lipsa de respect sunt privite ca isteţime. În felul acesta, obiceiurile rele sunt întărite, iar copilul creşte pentru a fi obiectul neplăcerii tuturor celor din jur. (ST. 9 februarie, 1882) 14:70 Când descurajează corecţia adecvată. - Eu tremur în special pentru mame când le văd aşa de oarbe şi simţind atât de puţin responsabilităţile ce-i revin unei mame. Ele îl văd pe Satana lucrând în copilul încăpăţânat în vârstă de numai câteva luni. Plin de patimă răzbunătoare, el pare să aibă stăpânire deplină. Dar s-ar putea să fie în casă, o bunică, o mătuşă sau vreo altă rudă sau prieten care va căuta să-l facă pe părinte să creadă că ar fi o cruzime să corecteze acel copil; când, de fapt, tocmai contrariul este adevărat; şi este cea mai mare cruzime a-i permite lui Satana să-l stăpânească pe copilul gingaş şi lipsit de ajutor. Satana trebuie mustrat. Strânsoarea cu care îl ţine pe copil trebuie sfărâmată. Dacă este necesară corecţie, fiţi credincioşi şi sinceri. Dragostea faţă de Dumnezeu, adevărata milă faţă de copil, va duce la îndeplinirea datoriei cu credincioşie. (R and H. 14 aprilie, 1885) 14:71 Complicaţiile unui grup de familii. - Nu este lucrul cel mai bun pentru copiii a două sau trei familii care sunt înrudite prin căsătorie, să locuiască la distanţe mici unele de altele. Influenţa nu este bună asupra părţilor. Lucrul ce-l priveşte pe unul, îi priveşte pe toţi. Încurcăturile şi necazurile pe care fiecare familie trebuie să le experimenteze într-o măsură mai mare sau mai mică şi care, pe cât posibil, ar trebui restrânse în limitele cercului familiei, sunt extinse la rudele familiei şi duse la adunările religioase. Există lucruri ce n-ar trebui să fie cunoscute de a treia persoană, oricât de prietenoasă şi îndeaproape înrudită ar fi. Indivizii şi familiile ar trebui să şi le poarte. Dar relaţia strânsă şi constantă a câtorva familii 14:72 are tendinţa de a rupe demnitatea ce ar trebui să fie menţinută în fiecare cămin. În îndeplinirea delicatei datorii de mustrare şi povăţuire există pericolul de a răni simţămintele dacă nu este făcută cu cea mai mare blândeţe şi băgare de seamă. Cele mai bune exemple de caracter sunt predispuse la erori şi greşeli şi ar trebui exersată mare grijă ca nu cumva să facem mare caz de lucruri mărunte. 14:73 Astfel de relaţie în familie şi în biserică... este foarte plăcută simţămintelor naturale dar, luând în consideraţie toate aspectele, ea nu este cea mai bună pentru dezvoltarea caracterelor creştine simetrice... Toate părţile ar fi mult mai fericite să stea separate şi să se viziteze ocazional, iar influenţa unuia asupra celuilalt ar fi de zece ori mai mare. Deoarece aceste familii sunt unite prin căsătorie şi se implică una în societatea celeilalte, fiecare este atent la greşelile şi erorile celorlalţi şi simte că are datoria de a-i corecta; şi pentru că aceste rude sunt cu adevărat scumpe una alteia, ele sunt întristate datorită lucrurilor mici ce nu le-ar observa la aceia care nu sunt atât de aproape înrudiţi. Chinuri cumplite ale minţii sunt îndurate deoarece apare simţământul că ei n-au fost trataţi nepărtinitor şi cu tot respectul meritat. Uneori apar mici gelozii şi din ţânţar se face armăsar. Aceste mici neînţelegeri şi contradicţii produc o mai mare suferinţă minţii decât încercările ce vin din alte surse. (3T. p. 55, 56) |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: