13:48 După ce erau lăsaţi singuri un timp, veneau ei la mine să vorbim. "Ei bine", le spuneam, "vom aştepta până diseară". Seara aveam un timp pentru rugăciune şi apoi le spuneam că şi-au rănit propriile suflete şi că au întristat Duhul lui Dumnezeu prin comportarea lor greşită. (MS. 82, 1901)